Bobiţă, Buburuză şi iconografia ortodoxă
Am observat că persoanele care nu participă la viaţa Bisericii sunt mai atrase de tablourile religioase în stil catolic şi de realismul lor. Şi eu îmi aduc aminte că atunci când eram mai mic îmi plăceau mai mult icoanele care aveau chipurile sfinţilor pictate realist, ca şi cum ar fi surprins realitatea în fotografie. Icoanele păreau practic portrete făcute sfinţilor de către un pictor. Şi astăzi mama are în casă o icoană a Maicii Domnului a cărui chip, foarte frumos şi blând de altfel, e realizat în acest stil, şi toată copilăria mea am văzut-o în casă…şi asta bineînţeles m-a influenţat.
Iconografia bizantină e cu totul altfel, pictarea personajelor se apropie mai mult de poveste, de o lume de basm, decât de realitate. Relieful, construcţiile, obiectele şi persoanele se află unele faţă de altele în proporţii ireale. Atmosfera unei icoane ortodoxe se reduce adesea fascinant la un număr mic de persoane şi lucruri esenţiale, eliminând detaliile.
Fetiţele noastre urmăresc la televizor un desen animat care pe mine m-a surprins cu frumuseţea lui. Sincer vă spun, nu credeam că într-o lume în care mass-media promovează atâta urâciune e posibil ca un post de televiziune să difuzeze un film animat atât de curat şi atât de frumos. Bobiţă şi Buburuză este creat de o echipă din Ungaria, şi noi am aflat de el de pe canalul Minimax, un post de televiziune pentru copii care nu promovează violenţa şi vulgaritatea în desenele animate.
Înainte de a vă vorbi despre Bobiţă şi Buburuză aş vrea să acordaţi câteva secunde, sau chiar un minut-două, pentru a vizualiza un episod din acest serial animat.
Din primele clipe veţi observa că se adresează copilaşilor foarte mici, de 2-3 ani, dar nu numai. Lumea în care Bobiţă-băiatul melc şi Buburuză-fetiţa mămăruţă trăiesc este una de basm, ca-n cele mai frumoase poveşti din sufletul nostru, o lume fără răutate, un univers în care omul şi natura sunt cei mai buni prieteni. O lume în care soarele este mereu lângă ei şi le zâmbeşte, urmârindu-i adesea cu privirea şi mângâindu-i cu razele calde. O lume în care este mereu primavară, câmpul fiind pline de floricele, şi mereu toamnă, pomii fiind plini cu fructe. Relieful pare a fi unul creionat de mânuţele copilaşilor de grădiniţă, cu dealuri şi văi line şi mereu înverzite.
Toată natura este centrată spre locul unde personajele îşi trăiesc viaţa, e ca şi cum ei ar fi singurii pe glob, sau lumea ar fi fost creată doar pentru ei. Munţii, norii, soarele, peştii, apa, pomii, luna, stelele, păsările, totul există doar pentru ca Bobiţă şi Buburuză să se bucure de viaţă. Culorile, muzica şi vocile personajelor transmit acea stare de linişte, de fericire şi de lipsă a grijilor, care caracterizează în general viaţa unui copilaş de câţiva anişori.
Nu există ură, răutate, sau gânduri rele între personaje ci doar iubire şi prietenie. Bucuria lor cea mai de preţ este să se joace împreună de dimineaţă până-n seară. E povestea unei copilarii mereu fericite, care descrie minunat lumea fascinantă a copilaşilor. Daca ar fi să descriu acest desen animat în doar două cuvinte aş spune: frumuseţe şi iubire. Frumuseţea lumii în care trăiesc şi iubirea dintre Bobiţă, Buburuză şi prietenii lor.
Bobiţă şi Buburuză este un desen animat care reduce genial lumea la esenţă sa, care străpunge orice suflet şi după care noi aleargăm însetaţi: iubirea şi frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu. Asta e viaţa copiilor: joc, inocenţă, afecţiune, descoperire, prietenie, iubire… noutate, culoare, improvizaţie, libertate, spirit creativ, fericire…
La acestea ne cheamă Hristos când ne spune: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.” (Matei 18, 2-4)
Tot ce lipseşte din lumea lui Bobiţă şi Buburuză trebuie să lipsească şi din viaţa noastră: răutate, invidie, suspiciune, egoism, mândrie, suferinţă, chin, concurenţă, lăcomie, ură, desfrânare, ucidere, deznădejde, disperare, etc.
Copiii în inocenţa şi simplitatea lor ne arată sensul vieţii omului pe pământ. Copilăria, spune IPS Bartolomeu Anania, este viaţa în rai pentru copii, şi ar trebui ca părinţii să poarte mereu grijă ca această frumuseţe să nu fie ştirbită de nimic.
De ce desenele animate sunt mult mai bine primite de copii decât filmele?
Pentru că descriu mult mai bine starea sufletească în care ei se află în acel moment. Pentru că imaginaţia în copilărie este asemenea raţiunii la maturitate. Copiii folosesc imaginaţia pentru lumea în care trăiesc la fel cum noi, adulţii, folosim raţiunea în lumea noastră. Dar există o mare diferinţă: imaginţia copiilor este curată şi nepătată de păcat, şi din acest motiv imaginaţia îi ajută să înţeleagă lumea mult mai bine în esenţa ei. Pentru un adult imaginţia cariată de răutate mai mult distorsionează percepţia realităţii în care trăieşte.
Acesta este motivul pentru care unii oameni preferă icoanele pictate în stil catolic (renascentist) în care pictura e mult mai aproape de realitatea lor. Când văd o icoană pictată în stil bizantin, cu personaje şi peisaje mai aproape de lumea basmului decât de realitate, imaginaţia nu-i ajută în a înţelege sensul icoanei ci se constituie ca o barieră.
Pe de altă parte oamenii înduhovniciţi, care participă mereu la viaţa Bisericii, adăpându-se permanent cu Harul lui Dumnezeu, reuşesc să perceapă mult mai clar mesajul unei icoane bizantine,
Icoana bizantină, la fel ca lumea desenului animat, reduce lumea la esenţele ei: relaţia dintre Dumnezeu şi om, trecerea omului prin lume spre împărăţia cerurilor, lupta cu păcatul, asceza, sfinţenia, îndumnezeirea, renunţarea la sine, iubirea aproapelui… Icoana ortodoxă descrie în ea tot ce contează în esenţă pentru om…restul, tot ce rămâne nedescris, sunt detalii… Icoana ortodoxă în simplitatea şi frumuseţea ei arată sensul omului în lumea aceasta, indiferent de talantul pe care-l are şi de circumstanţele vieţii.
Icoana bizantină trasmite taine ale lui Dumnezeu pe care o pictură în stil realist n-ar putea nicoodată. Aşa cum animaţia Bobiţă şi Buburuză transmite o stare a copilăriei fericite pe care filmele nu o vor putea transmite niciodată, la fel icoana ortodoxă descrie lucrarea de mântuirii a omului de către Dumnezeu într-un fel în care un tablou religios n-ar putea niciodată s-o facă. Nivelul abstract pe care-l percepem în icoana bizantină e o dovadă că viaţa la care ne cheamă Hristos e esenţial alta decât viaţa pe care o ducem noi. Icoanele sunt aşa diferite de realitatea noastră, pentru că viaţa în Dumnezeu este aşa de diferită faţă de păcat, pentru ca sfinţenia este aşa de diferită de realitate, pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu este nebunie pentru lume, pentru că lumea nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu în înţelepciunea ei.
Când lucrurile devin foarte complicat de explicat, se recurge adesea la o simplificare majora folosindu-se o schemă mult simplificată a problemei pentru a ca mesajul să fie transmis mai uşor. Icoanele reduc realitatea vieţii umane la o schemă mult simplificată, dar care în simplitatea ei poate transmite mult mai mult decât un tablou religios realist.
Icoana bizantină este un desen animat pe înţelesul adulţilor.
Dacă vi se va întâmplă să percepeţi o icoană bizantină ca pe un desen dintr-o carte de poveşti, amintiţi-vă că acesta e singurul mod în care noi adulţii mai putem percepe realitatea vieţii veşnice, a unei vieţi accesibile nouă încă de pe acum, dar care e total în afara lumii materiale.
(Claudiu)
Albinuta
martie 2, 2012 @ 10:19 am
Doamne ajuta ,foarte folositor articol ,desenele animate indragite si de fetita noastra desii este un pic mai mare ii place mai multe de pe acel canal ,mai este unul foarte bun pentru copiii mai mari cu albinute care merg la scoala (nu stiu cum se numeste )insa mereu ne jucam cu fetita despre scoala albinutelor iar eu eram albinuta invatatoare (de unde a si rezultat numele meu,era o perioada cand eram strigata de fetita Albinuta (ea mi-a pus acest nume )
Revenind la lucruri mai serioase i-mi place foarte mult acest stil de a porni de la lucruri marunte si a explica pe intelesul tuturor ceva ce altfel ar fii foarte greu de inteles pentru cei mai putini stiutori (ca mine ).Multumesc Claudiu si Dumnezeu sa te ajute si sa te calauzeasca mereu .
Deoarece calendaristic am intrat in luna de primavara doresc tuturor o primavara cu multe realizari si bucurii de la Domnul
Claudiu Balan
martie 2, 2012 @ 10:50 am
Doamne ajută Albinuţa!
Şi mie mi-a plăcut felul acesta de abordare, de la simplu la complex, de la ceea ce cunoaştem şi experimentăm la ceva ce nu ştim şi nu putem atinge.
Pe viitor vom mai face astfel de articole.
Mă bucur că-ţi sunt de folos.
O primăvară frumoasă şi ţie!
carmen
martie 2, 2012 @ 11:11 pm
Urmaresc cu drag acest desen animat alaturi de fetita mea…ii place si ei si imi place si mie 🙂 aveti dreptate, e foarte interesant.
Din pacate, inteleg ca sunt un om rau: pentru ca imi plac si icoanele pictate in stil catolic…pentru ca am trait rugandu-ma in fiecare zi vreme de multi ani la o icoana catolica…pentru ca m-am nascut in religia asta.
Acum sunt de religie ortodoxa: m-am casatorit si din iubire am renuntat la religia mea, mi-am botezat copiii in aceasta religie…am invatat sa iubesc si icoanele ortodoxe, dar n-am impartit niciodata oamenii in buni sau rai – dupa criteriul religiei. E foarte trista si nedreapta abordarea dvs. Cu atat mai mult cu cat vorbim de „ortodoxia TINERILOR”…Traim intr-o lume in care ar trebui sa ne rugam -fara importanta stilului unei icoane- pentru unitatea Bisericii…suntem tineri si tinerii, de obicei, au vise frumoase si se roaga pentru ele.
Cand stau in fata unei icoane nu ma gandesc daca e catolica sau ortodoxa, ma gandesc la Dumnezeu…Cum poti sa-i spui unui om ca daca prefera o icoana ortodoxa e mai bun si invers?!
Intamplator am gasit articolul postat pe Facebook…am sa-l promovez sub titlul: „Spune-mi ce icoana preferi, ca sa-ti spunem daca ajungi in rai sau in iad!”
Cu tot respectul pentru cei din grupul dvs. care n-au legatura cu acest articol, va doresc sa fiti voi insiva!
Claudiu Balan
martie 3, 2012 @ 7:20 am
Doamne ajuta Carmen!
Îmi pare rău că te-ai supărat. N-am susţinut niciodată în acest articol că oamenii care se închină la icoane ortodoxe pictate în stil catolic ar fi răi iar ceilalţi care se închină la icoanele în stil bizantin ar fi buni. Deasemenea n-am susţinut că unii ar merge în iad sau în rai.
Am spus chiar că şi eu în casă am avut o icoană a Maicii Domnului pictată în stil realist, la care m-am rugat ani de-a rândul.
Ideea articolului este următoare: că sunt persoane care percep icoanele ortodoxe ca fiind ciudate, diferite de realitatea în care trăiesc. Prin comparaţia cu acest desen animat am vrut să subliniez tocmai acest paradox: icoanele ortodoxe par aşa diferite şi sunt pictate în acest stil tocmai pentru a sublinia diferenţa extraordinar de mare între viaţa lumească şi viaţa trăită cu Dumnezeu, între viaţa pe pământ şi împărăţia cerurilor, între un suflet curat şi un suflet plin de păcate.
Am mai susţinut de asemenea că icoanele ortodoxe pictate în stil bizantin pot purta mesajul credinţei şi Tradiţiei Bisericii Ortodoxe mult mai bine decât o icoană pictată în stil realist.
Nu e rău dacă ai în casă o asemenea icoană pictată în stil realist. Chiar deasupra mea acum când scriu acest cuvinte am o astfel de icoană, dar rugăciunea în faţa unei icoane pictate bizantin îţi inspiră un alt duh.
Icoana e o mare taină, nu e un simplu tablou religios.
Karmen, îmi pare rău că te-am supărat, dar scopul articolul n-a fost să delimitez pe unii de alţii, ci a fost un argument pentru minunăţia icoanelor pictate în stil bizantin.
Mâine este Duminica Ortodoxiei. Aceasta duminica aminteste de evenimentele din 11 martie 843, de la Constantinopol, cand a fost restabilit cultul sfintelor icoane.
Termenul de icoană „bizantină” provine tocmai de la numele Imperiului Bizantin a cărui capitală se afla la Constantinopol. La anul 1843 icoanele se pictau în stil bizantin, stilul acest realist a venit începând cu secolul al XV-lea.
Ludmila Doina
martie 3, 2012 @ 11:57 am
[b]Un articol exceptional ![/b]
Pentru ca sa intelegi si sa pretuiesti o icoana bizantina, trebuie sa fi ajuns la o anumita inaltime duhovniceasca, si nu cred ca trebuie sa se supere cineva ca nu a ajuns inca la acea inaltime; daca ni s-a spus „cauta si vei gasi”, atunci cauta cu sinceritate si cu perseverenta, si vei gasi. Asa sa faci si tu, Karmen, ca doar nu ai trecut numai de forma la Ortodoxie pt casatoria cu un baiat ortodox, ci a fost randuit de Domnul. Cauta cu rabdare, in rugaciunile ortodoxe, in Sfintii Parinti, si cu timpul vei vedea esenta sublima, smerenia, iconografiei bizantine, care este Biblia si rugaciunile nestiutorului de carte, dar uneori icoanele spun mai mult decat toate cuvintele din lume.
Inca o data, minunat articol ! FELICITARI !
Claudiu Balan
martie 3, 2012 @ 12:36 pm
Doamne ajuta Ludmila!
Chiar eram îngrijorat că articolul meu nu a fost prea bine înţeles, sau că n-am fost destul de explicit. Mă bucur că ţi s-a părut de folos.
carmen
martie 3, 2012 @ 2:43 pm
Doamna Ludmila, probabil ca n-am ajuns la acea inaltime duhovniceasca de care vorbiti. Rugaciunea mea e in cuvinte simple si, poate, ca un paradox, au ajuns simplu la Dumnezeu, pentru ca am primit de la El, de multe ori, raspuns mai repede si mai mult decat m-as fi asteptat 🙂
Nu am trecut de forma la ortodoxie, am trecut din DRAGOSTE, care e mai presus de orice pe lumea asta. Si daca tot am renuntat la ceva de pret pentru sufletul meu, am vrut sa inlocuiesc cu ceva la fel de pretios si chiar pretuiesc religia ortodoxa. Copiii mi i-am invatat „eu” sa faca cruce conform acestei religii, la biserica (ortodoxa) ii duc „eu”, sa se roage ii invat tot „eu”…nu consider ca trebuie sa dau explicatii, dar vreau sa intelegeti ca am ajuns la o alta „inaltime duhovniceasca” prin care pot intelege, fara sa condamn, doua religii: nu-mi reneg trecutul, pentru ca nu ma caracterizeaza ipocrizia si fatarnicia si ma bucur de prezent, pentru ca am multe de pretuit. Imi traiesc viata prin rugaciune in cuvinte simple si ma bucur ca Dumnezeu mi-a dat ocazia sa-mi traiesc in aceasta viata credinta intr-un mod complex.
carmen
martie 3, 2012 @ 2:49 pm
Multumesc, Claudiu pentru raspuns…si inca unul prompt 🙂
Ideea articolului tau, probabil, a fost una buna: sa intelegem mesajul pe care il transmit cu adevarat icoanele ortodoxe, sa invatam sa iubim icoanele ortodoxe. Raman, insa, la ideea mea: comparatia mi se pare, totusi, nefericita. Am in casa acum doar icoane ortodoxe, la care ma rog cu mare drag, dar ma rog, totodata, si Rozariul catolic…pentru ca prin rugaciune am primit de la Dumnezeu mai mult decat am cerut.
Intr-adevar, „mesajul credinţei şi Tradiţiei Bisericii Ortodoxe” este cel mai bine reliefat de icoanele ortodoxe, nici n-ar putea fi altfel si, intr-adevar, „icoana e o mare taină, nu e un simplu tablou religios”. Imi plac icoanele ortodoxe si, daca vrei, m-am autoeducat singura sa le inteleg. Dar n-am simtit niciodata ca Dumnezeu ar face o diferenta, ca m-ar asculta mai bine daca ma rog in fata unei icoane ortodoxe sau in fata unei icoane catolice; de aceea, mi se pare comparatia ta nedreapta. Eu cred ca El nu se uita la astfel de lucruri. Sa crezi in El, sa crezi in rugaciune, sa ai sufletul plecat in fata Lui si deschis Lui…asta cred eu ca sunt lucruri care conteaza. Imi permit sa-ti spun ca daca ai fi adus un „elogiu” icoanelor ortodoxe, daca m-ai fi ajutat sa le inteleg mesajul si valoarea, fara sa ma desconsideri ca apreciez la fel si o icoana catolica si o icoana ortodoxa, as fi fost fericita:) Si vreau sa ma rog la fel ca pana acum: gandindu-ma la El, nu la stilul picturii din fata mea. Si vreau sa pretuiesc o icoana pentru ceea ce transmite.
Nu vreau sa intru in polemica cu nimeni, vreau sa cred ca altul este scopul acestui site, nu diferenta dintre „buni/rai”, ci atragerea tinerilor pentru a cunoaste, a intelege si a trai credinta intr-un adevarat spirit ortodox.
Va doresc o primavara frumoasa!
Ludmila Doina
martie 4, 2012 @ 2:25 pm
Inca un articol minunat despre icoana bizantina:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/03/duminica-ortodoxiei-biruinta-icoanelor-jean-claude-larchet-ne-explica-ce-este-icoana-si-care-este-rolul-ei-iconarul-si-artistul/#more-43040
Doamne ajuta !