Bogaţii fericiţi şi săracii suferinzi.
Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe când drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia.
De aceea mulţi zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat si cel îmbunătăţit sunt nenorociţi, pe când cel desfrânat şi cel rău sunt norociţi; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăieşte în îndestulare şi desfătare, celălalt este certat de sărăcie şi de mizeria cea mai mare”.
Aşa vorbeşte cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos şi mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepseşte îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepseşte şi când nu i se întâmplă nimic potrivnic.
La boli şi la rele noi nu deplângem pe cel ce se lasă a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iară ce este boala si rana pentru trup, aceea este păcătui pentru suflet. Şi ceea ce este tăietură şi doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.
Aţi înţeles ce zic eu ? Fiţi cu luare aminte, căci eu voiesc să vă comunic o învăţătură de adevărată înţelepciune. Presupune că tu vezi pe cineva care are o buba rea, din care ies viermi şi curge puroi, iar acela îşi neglijează rana şi buba; dar mai vezi încă pe un altul, care suferind de aceeaşi boală, se slujeşte de mâinile doctoricesti, lasă a se arde şi a se tăia, şi bea doctorii amare. Spune-mi mie, pe care din aceştia doi vei deplânge tu, pe bolnavul care nu se supune vindecării sau pe acela care întrebuinţează leacurile ? Fireşte că pe acela care nu se lasă a se vindeca.
De asemenea, înfăţişează-ţi doi păcătoşi, căci şi păcătosul este un bolnav; unul dintre ei se pedepseşte pe pământ, celălalt nu. Deci să nu zic că acest din urmă este un norocit, căci este bogat, căci poate jefui sărmanii, căci împilează văduvele, se află bine, cu toate răpirile sale, se îndulceşte de cinste şi de consideraţie, are dregătorie şi putere, şi nu cunoaşte nici una dintre patimile cele obişnuite omenesti, nici friguri, nici nenorocire, nici vreun fel de boală. Este înconjurat de-o grămadă de copii, se bucură de o vârstă norocită ş.a.
Şi cu toate acestea, tocmai pe dânsul trebuie să-l deplângeţi mai mult, căci el este bolnav fără a primi vindecarea. Cum aşa ? îţi voi spune. Cand vezi pe cineva suferind de idropică şi trupul lui umflându-se, iară el cu toate acestea nu aleargă la doctor, ci mai vârtos robeşte plăcerii de a bea, ţine o masă îmbuibătoare, se îmbată în toate zilele şi aşa tot mai mult sporeşte boala sa, spune mie, îl lauzi tu oare pe acesta ca pe un norocit, sau îl socoti nenorocit? Dacă, dimpotrivă, vezi pe un altul, care de asemenea este idropic, însă caută ajutorul doctorilor, rabdă foamea, trăieşte foarte cumpătat, mănâncă şi bea neobişnuit de puţin si primeşte cele mai amare doctorii, care deşi pricinuiesc dureri, însă tocmai prin aceasta restatornicesc sănătatea, nu-l vei socoti pe acesta mai norocit decât pe acela ? Negreşit, că unul este bolnav şi nu se vindecă, celălalt este bolnav şi se vindecă. Cura este grea, dar folositoare.
Aşa este şi în viaţa noastră cea de acum. Numai că aici nu este vorba de un trup bolnav, ci de un suflet bolnav. Locul bolii îl ţine aici păcatul, doctoria cea amară fiind pedeapsa dumnezeiască. Adică ceea ce lucrează doctorul cu doctoria, cu tăierea si cu arderea, Dumnezeu lucrează cu pedepsele. Precum la boli fierul si focul cele adeseori întrebuinţate, deşi ard dureros, opresc cangrena şi stârpesc buba şi sunt foarte mântuitoare, tot aşa la un suflet bolnav, foamea şi bolile şi alte rele de tot felul se întrebuinţează în locul fierului şi al focului, spre a împiedica întinderea cangrenei sufletului şi a-1 vindeca.
(Sfântul Ioan Gura de Aur – Cuvant la Duminica Floriilor)
stefania
ianuarie 5, 2010 @ 4:32 pm
fratilor ieri mia furat sefa mea 300 euro ,salariul pe care mi l a dat cu intarziere si ceva de pe luna noiembrie,ma suna ieri seara dupa ce am asteptato in casa ei mai mult de 2.30,peste programul meu,mi am zis sa stau sa o astept ca sa nu aiba motiv sa mi spuna ca mi am pierdut banii pe drum in tren…s a facut tarziu si la 4.30seara am plecat,ea a planuit din timp,mia luat banii din buzunar nu eram decat noi doua in casa,cine ar fi putut lua banii,ca mia umblat in poseta de mai multe ori si am tacut ca sa am de munca,imi spune sa nu o fac furacioasa cu banii ei ,dar oare nu se gandeste ca eu am muncit cinstit si nu pe degeaba..nu mai pot sunt foarte tulburata vreau ca bunulDumnezeu sa o lumineze sa imi dea banii,ca trebuia sa trimit acasa la un preot sa i faca mamei de jumatate de an,poat nu am facut milostenie suficienta dar totusi sunt multi bani,ce sa fac fratilor in asa situatie?
Veronica
ianuarie 5, 2010 @ 4:47 pm
Draga Stefania! Dumnezeu sa fie cu tine! Am fost povatuita si eu de altii, ca in cazul acesta sa te rogi ” Acatistul Sfantului Mina!”. Mi-au zis sa ma rog 40 de zile. Incearca si tu. Dumnezeu sa-ti ajute !
florinm
ianuarie 5, 2010 @ 5:08 pm
Mare suparare, Stefania! Pentru tulburarea aceasta, dar si pentru nevoia ta mare, poti citi Acatistul Maicii Domnului si iti va alina ea sufletul si va aseza lucrurile, caci e grabnic ajutatoare.
Si Sfantul Mina, dupa cum a spus si Veronica, ajuta.
Incearca sa nu-i doresti raul sefei tale, ca sa te poti ruga cu inima curata. Doamne, ajuta!
stefania
ianuarie 5, 2010 @ 6:29 pm
da ma rog draga mea,nu e prima oara cand mi se face nedreptate si ma tot intreb cum a putut ea sa mii i a din buzunar,oare poate dormi noaptea ca eu nu am dormit,in octombrie mia lipsit cartela de la banca tot din casa ei si mia folosito 104euro,totusi atnci era in casa ei oameni care faceau parchetul,dar cred ca tot ea a fost,ea ma platea si pe cealalta parte ma fura…pt asta am pus denuntie si s a aflat ca cartela s a folosit in zona la ea,eu locuiesc mai departe,am tacut am zis ca nu se poate…ei si ma intreb ce constiinta poate avea…astazi a spus ca ma suna dimineta la 10 ca sa vb si mi zice ca sa i pun denuntie la politie ,cum fratilor e cuvantul meu impotriva ei,cum sa demonstrez,m a facut pe fata si a pus geaca ei peste a mea si mi i a luat,si a avut toata ziua telefonul inchis pana seara si nici acasa nu a venit…in casa nu eram decat eu si ea ,de obicei imi pun banii in pntaloni,dar avand incredere i am pus in geaca de fata cu ea,a fost singura persoana care alaturi
Veronica
ianuarie 5, 2010 @ 11:49 pm
Vezi tu, Stefania draga, astfel de nenorociri ne fac sa ne pierdem increderea unul in celalalt. De foarte multe ori ,situatii de acest gen, fac sa se rupa prieteniile ,care tocmai aveam impresia ca sant sincere . Nu mai ai curajul sa te apropii de nimeni. Trist , dar adevarat! Sper ca totul se va sfarsi cu bine. Sa fii foarte precauta in tote situatiile. Dumnezeu sa te aiba in paza lui! Amin!