Brain Institute: Cea mai bună echipă de neurochirurgie din România

V-am povestit aici despre neurochirurgul Sergiu Stoica, un medic tânăr, ultrașcolit în Franța și Canada, cu experiență în operații pe care nu le mai poate face altcineva în România și cu o atitudine față de pacient care pare S.F., comparativ cu felul în care se poartă medicii, în general, în România. V-am povestit, pentru că mie și lui Nic ne-a marcat existența și pentru că este singurul medic de la noi pe care îl recomand în cazul unei situații medicale care ține de neurochirurgie. Sergiu Stoica operează copii la spitalul de stat Marie Curie și, până de curând, a operat adulți la spitalul privat Euroclinic.

De la 1 ianuarie 2014, a înființat însă Brain Institute, care reunește cei mai experimentați specialiști din neurochirurgia romanească modernă. Ca să vă dați seama cam care e nivelul profesional de acolo, vă spicuiesc din CV-ul doctorulul Ștefan Mindea, care a venit din S.U.A. ca să se alăture echipei acestei clinici: “director al secției de neurochirurgie spinală al Centrului Medical Universitar Stanford, și profesor universitar în chirurgia spinală minim-invazivă la aceeași instituție. Timp de cinci ani consecutivi (2009-2012), a fost premiat în Top 5 al celor mai buni chirurgi de la Universitatea Stanford”. Pentru cine nu știe, Stanford este o universitate americană top of the top, din liga “Harvard, Yale, Princeton”. Deci… OAU, nu-i așa? 

Alături de neurochirurgi, stă anestezistul Anca Vișan, de care depinde într-o proporție uriașă succesul fiecărei operații (dacă veți citi acest text până la capăt, veți înțelege de ce), echipa fiind completată de trei medici tineri, specializați în Franța: Mihai Crăciun, Ionuț Gobej și Dorin Bică.

Brain Institute e o clinică privată, găzduită de Spitalul Monza, însă nu e deloc una obișnuită, fiindcă funcționează după niște principii cu totul speciale. E, practic, prima instituție medicală privată non-profit din România, care reinvestește toate resursele disponibile pentru îmbunătățirea îngrijirii pacienților și a practicii medicale, precum și pentru cercetare și educație. Adică – mai clar! – medicii își vor lua salarii, dar tot profitul clinicii nu va intra în conturile lor, ci va fi reinvestit în interesul pacienților. Din nou OAU, nu-i așa? 

Deciziile medicale la Brain Institute nu sunt luate de un singur medic, ca în sistemul românesc de stat, ci de echipe interdisciplinare, la fel ca în toată lumea civilizată. Adică, dacă e o operație de adenom hipofizar, e implicat și un endocrinolog, dacă e o tumoră malignă sunt implicați și anatomopatologi, și oncologi, și așa mai departe.

Dar să vă explic puțin și ce înseamnă neurochirurgia modernă, minim invazivă, pentru că e extrem de important. Înseamnă operații cu tot părul pacientului pe cap, incizii mici, bine plasate, fără bandaje, fără drenuri, durată redusă de spitalizare, dureri post-operatorii mai mici, cicatrice mai mică și mai puțin vizibilă, de cele mai multe ori, invizibilă, pentru că este sub păr. Practic, se decupează o bucată mică de os și se operează prin “găurica” rezultată. La finalul operației, osul se pune la loc. Nu, nu e glumă, am văzut cu ochii mei pacient operat fără să i se taie un singur fir de păr, nu vorbesc din povești. Și am văzut și pacienți operați prin metode învechite, rași pe cap, cu 100 de bandaje, turbane și tuburi de dren, cu cicatrici uriașe și șanțuri adânci și șerpuitoare pe suprafața pielii capului, pe care le vor purta cu ei toată viața.

Câte ceva despre tehnicile moderne, de ultimă generație, utilizate de Brain Institute:

• Neuroanestezia intravenoasă, prin sistem target controlled infusion. Este o tehnică specială ce permite administrarea drogurilor anestezice nu numai în funcție de greutate, înălțime, sex, vârstă, ci și ajustat de informațiile venite de la un senzor special, ce culege și procesează undele creierului, indicând felul în care pacientul răspunde la la anestezie. Astfel, se poate modifica în timp real doza și rata de administrare, în funcție de cerințele de moment ale individului respectiv. O anestezie foarte personalizată deci, care permite trezirea rapidă la sfârșitul operației și o evaluare neurologică făcută cu acuratețe, fără urmările unei sedări reziduale excesive (stări de rău, vomă etc.) și risc de sechele. Adică, da, poți să vorbești cu pacientul imediat după operație, îți răspunde, somnoros, dar coerent, la toate întrebările. Nic a făcut chiar și glume cu doctorul Stoica: “Ce faci, Nic, am auzit că ai fost operat?”, “Da, da, am auzit și eu, pe surse”. 

• Proceduri speciale, de tipul Awake Brain Surgery sau chirurgia pe pacientul treaz. Aceasta este o tehnică anestezică ce presupune trezirea pacientului în timpul operației, la anumite intervenții care se fac în zone ale scoarței cerebrale care se ocupă cu vorbirea, scrisul și mișcările. Mai clar: atunci când țesutul tumoral seamănă cu țesutul normal al creierului, tehnica asta îl ajută pe chirurg să nu taie țesut normal, lăsând pacientul cu sechele pe viață. Acesta este trezit cu blândețe, i se explică situația în care se află și momentul operator, și este rugat să colaboreze prin vorbire sau mișcări, după caz. Chirurgul face un mapping cortical amănunțit (o hartă, adică), trasând contururile tumorii până în țesut sănătos, iar anestezistul stă de vorbă cu pacientul, fiind foarte atent la cele mai mici modificări care apar în vorbirea, înțelegerea, mișcările acestuia; când apar astfel de modificări, chirurgul este oprit – înseamnă că o zonă importantă este atinsă și nu trebuie deranjată, deoarece ar lăsa sechele  semnificative. Ducând această tehnică la extrem și dorind să dovedească viabilitatea ei, o echipă chirurgicală din Statele Unite a operat un violonist celebru în timp ce acesta a interpretat un întreg concert. De trei ori… OAU! Incredibil până unde a ajuns medicina modernă, nu-i așa?  

• Neuronavigația sau GPS-ul neurochirurgului. Este un computer care realizează, pe baza RMN-ului, o reconstrucție 3D a capului pacientului. Cu ajutorul imaginilor rezultate, chirurgul (care operează printr-o incizie mică, remember, deci nu i-a despicat capul pacientului, să vadă tot creierul) face corelația cu situația reală de pe masa de operație. Astfel, poate urmări exact unde a ajuns cu instrumentele chirurgicale, cât mai are de scos din tumoră, cum e plasat în raport cu centrii nervoși importanți și cu vasele mari și așa mai departe. Tot cu ajutorul neuronavigației se stabilește și locul în care se va decupa osul, astfel încât chirurgul să poată opera toată tumora, printr-o incizie cât mai mică.

• Neuromonitorizare intra-operatorie (pune în evidență diferite structuri nervoase sensibile, prezente în câmpul operator, pe care chirurgul trebuie să le identifice precis și să le protejeze); Microscop (lucrând „pe gaura cheii”, adică printr-un volet mic, ai nevoie de mărirea și de lumina microscopului, lupele sau ochiul liber fiind depășite); Neuro-endoscop (cel mai des e folosit la operarea prin nas a adenomului hipofizar; datorită endoscopului, se poate lucra printr-o singură nară, singurul disconfort al pacientului, după operație, fiind o senzație ca de răceală, nu dureri, hemoragii, tamponament nazal, puncții lombare etc.); Instrumentar special, micro-chirurgical.

Rezumând, principiul fundamental care stă la baza neurochirurgiei moderne, minim invazive și care animă echipa de la Brain Institute este următorul: “Creierul nu trebuie să știe că a fost operat” (Dr. Harvey Cushing). Prin extensie, nici pacientul nu trebuie să se simtă ca și cum ar fi fost operat și nici cei din jurul său (familia, prietenii și colegii) nu trebuie să fie marcați de asta. Cu ajutorul aparaturii de ultimă oră, a celei mai eficiente anestezii și, mai ales, a experienței și profesionalismului medicilor de la Brain Institute, un pacient care a avut o tumoră poate pleca acasă pe picioare, după o operație care poate dura și zeci de ore și o spitalizare de trei zile. Iar oamenii care întâlnesc pe stradă nu vor ști că, în urmă cu trei zile, niște neurochirurgi i-au umblat prin creier.

Și a mai adus ceva nou în România Brain Institute. Un site care conține toate răspunsurile de care ar putea avea nevoie un pacient. De la CV-urile medicilor la tehnicile medicale folosite în operații (de pe site am luat și eu informațiile de mai sus, dar găsiți la sursă mult mai multe și mult mai detaliate), de la prezentarea parteneriatelor cu alte specialități (oncologie, ORL, endocrinologie) la numărul de telefon la care se pot face programări, de la condițiile de spitalizare la prețuri. Mai perfectă transparență de atât nici că se putea. Extirparea unei tumori la creier costă, de exemplu, 13.000 RON (adică echivalentul a aproximativ 3.000 de euro). Nu cu mult mai mult decât șpaga pentru o operație “de modă veche”, într-un spital de stat, cam la jumătate din cât costa la Euroclinic și foarte, foarte puțin în raport cu tehnologia folosită și cu expertiza medicilor. Ca să vă faceți o idee, prețul unei asemenea operații la o clinică din străinătate ajunge undeva la 40.000 de euro. Mai are cineva vreo îndoială că oamenii ăștia nu vor să facă bani, ci neurochirurgie la cele mai înalte standarde de performanță, în interesul pacientului? 

Vă rog mult să dați mai departe aceste informații, ca să le afle cât mai multă lume, nu se știe cui i-ar putea salva viața chiar mâine. Brain Institute e cu adevărat ceva extrem de valoros pentru România, un mare-mare pas înainte în lupta pentru viață, unde “luptă pentru viață” e foarte departe de a fi o metaforă (aici mi-ar fi trebuit un emoticon cu “zâmbet amar”).

Mulțumesc.

P.S. Sergiu Stoica va continua să opereze și copii, la spitalul de stat Marie Curie.

Autor: Simona Tache

Sursa: SimonaTache.ro | Creierul nu trebuie să știe că a fost operat

Mai multe detalii puteți afla aici:

www.braininstitute.ro