Mihai: „Bucuraţi-vă de puritatea voastră şi nu batjocoriţi darul pe care Dumnezeu vi l-a dat”

Aş dori în primul rând, să vă mulţumesc şi să vă felicit totodată pentru minunata iniţiativa de a promova într-un mod atât de frumos, păstrarea fecioriei până la căsătorie, problema pe marginea căreia se ridică azi, mai mult decât oricând, mari semne de întrebare.

Eu, pot spune, spre Slava lui Dumnezeu şi nu spre laudă, că până la vârsta pe care o am, am reuşit să-mi păstrez fecioria trupească, dar, din pricina multelor mele păcate care mă împovărează tot mai mult pe zi ce trece, mi-am pierdut de mult fecioria duhovnicească, pe care eu o cred la fel de importanta precum este şi curăţia trupului, pentru că trupul şi sufletul sunt un întreg fără de care viaţa pe pământ nu ar fi posibilă.

Acum, aş dori să ne îndreptăm puţin atenţia, către rânduiala Tainei Sfintei cununii, pentru că astfel să înţelegem că păstrarea fecioriei în viaţa unor tineri, botezaţi creştin-ortodocşi în numele Sfintei Treimi, are o importanţă deosebită.

Poate că mulţi dintre voi, aţi participat măcar o dată la o cununie religioasă şi aţi văzut că mirele este aşezat în partea dreaptă, în faţa icoanei Mântuitorului Hristos, de pe sfânta catapeteasma, iar mireasa se aşează în partea stângă, iar în fata miresei sta chipul Maicii Domnului. Iată două modele pe care le au creştinii de două mii de ani încoace, chipuri de smerenie şi de blândeţe: Maica Domnului, care a născut prin vrerea dumnezeiască pogorându-se peste ea Duhul Sfânt, precum îi vestise Arhanghelul Gavriil la Buna-Vestire, a născut fără dureri, şi după naştere a rămas Fecioară şi Mântuitorul Hristos care S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.

Dragii mei, bucuraţi-vă de puritatea voastră şi nu batjocoriţi darul pe care Dumnezeu vi l-a dat, ci dimpotrivă sădiţi fecioria trupească în inimă, pentru că, după căsătorie, când o veţi pierde să vă păstraţi fecioria duhovnicească, să fiţi curaţi sufleteşte, să aveţi discernământ, ca să puteţi deosebi ceea ce este bine de ceea ce este rău şi să mergeţi pe drumul cel drept, la capătul căruia vă aşteaptă Mântuitorul Hristos ca să vă îmbrăţişeze precum tatăl iubitor din parabola fiului risipitor şi să vă spună cu blândeţe fiecăruia: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”.

Să nu uităm că noi suntem cei care putem schimba faţa societăţii în care trăim, dăruind urmaşi cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste faţă de aproapele, pentru că ceea ce lipseşte ţării noastre sunt mamele, părinţii creştini autentici, care să dea copiilor lor o educaţie bună sănătoasă. Atunci se va schimba faţa societăţii când vom înţelege că darurile pe care le-a dat Dumnezeu omului nu trebuiesc călcate în picioare, ci trebuie ca ele să înflorească şi să rodească.

Acestea sunt cuvintele pe care am vrut să vi le pun la inimă, iar ceea ce vreau să vă mai spun este că adolescenţa şi tinereţea în speţă sunt pândite de foarte multe primejdii. Iubiţi-vă unul pe celălalt şi urmaţi îndemnul Mântuitorului care spune: “Acestea vi le-am grăit, că întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan, 16, 33)

(Mihai)