Bucuria anului nou!
Vă recomand cu mare drag şi cu bucurie să citiţi cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Anul nou! de pe site-ul Război întru Cuvânt, mai întâi de toate.
Mai jos am scris şi eu câteva gânduri legate de bucuria Anului nou.
Anul nou e un moment de bucurie pentru toţi oamenii, din mai multe motive. E un moment frumos căci toţi oamenii se adună împreună, se unesc spre a se veseli, spre a se bucura unii de alţii, pentru a sta în comuniune. E foarte frumos căci oamenii vor să treacă într-un alt an, într-o nouă perioadă a vieţii, împreună. Noi avem în noi dorinţa de veşnicie, de bucurie continuă, de fericire nesfârşită. Bucuria oamenilor de Anul Nou intueşte foarte bine ideea de veşnicie. Căci precum am fost împreună anul ce a trecut, aşa vrem să fim împreună şi în anul nou.
Momentul maxim de bucurie este la miezul nopţii când toată lumea se bucură prin lumini, prin îmbrăţişări, prin felicitări, dar după trecerea miezului nopţiii apare o uşoară întristare, o adiere de părere de rău că noaptea va trece, că bucuria împreună cu cei dragi se va termina şi fiecare trebuie să se întoarcă la casa lui. Toţi am dori poate ca acel moment de maximă bucurie de la miezul nopţii să dureze cât mai mult, să ne veselim cât mai mult cu cei dragi, să stăm veşnic în lumina bucuriei alături de Dumnezeu şi de oameni. Intuiţia noastră asupra acestui moment vine din instinctul sufletului nostru aplecat spre veşnicie. Am vrea ca acel moment de la miezul nopţii să se oprească, să fie mai lung, să fie veşnic, ca să ne putem bucura continuu. Deşi trăim în timp, intuim veşnicia, simţim veşnicia, dorim foarte mult bucuria veşnică.
Miezul nopţii e momentul de bucurie maximă.
Mântuitorul Hristos ne dă o pildă superbă zicând la început că: „împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui” şi la sfârşitul pildei zice „iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!„. Înţelegem de aici că întâmpinarea Mirelui la miezul nopţii este de făpt întâmpinarea Domnului Hristos care s-a numit pe Sine Însuşi Mire chiar în Împărăţia cerurilor. Sfinţii Părinţi au creat o cântare foarte frumoasă pe care o intonăm în săptămâna Patimilor şi care spune aşa:
„Iată Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită sluga pe care-l v-a afla priveghind iar nevrednic pe care-l va afla lenevindu-se. Vezi dar suflete al meu cu somnul să nu te îngreuiezi ca să nu te dai morţii şi afară de Împărăţie să te încui ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.”
Miezul nopţii dintre ani este chip al miezului nopţii pentru a doua venire a Mântuitorului Hristos. Din bucuria miezului nopţii dintre ani putem să ne ridicăm cu gândul la miezul nopţii vieţii noastre, la trecerea de la moarte la viaţă precum am trecut din anul cel vechi în anul cel nou. Aşa cum stăm împreună pentru această trecere de la an la an, aşa trebuie să stăm împreună în „miezul nopţii” pentru întâmpinarea lui Hristos precum zicem la Sfânta Liturghie: „şi noi înşine şi unii pe alţii lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Sfintul Maxim Mărturisitorul ne spune că unitatea de timp în care se-mpart perioadele mai mari de timp, este defapt un moment de veşnicie. Aşa şi miezul nopţii pe care-l trăim intens este un moment de veşnicie. Nu întamplător Domnul Hristos a ales miezul nopţii ca semn (chip) în care va veni Împărăţia Cerurilor.
Sfântul Ioan Gura de Aur spune că miezul nopţii e momentul în care Hristos a înviat, e momentul de desăvârşire a omului, e punctul de începere a desâvărşirii omului în relaţia de iubire cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni. Astfel Împărăţia Cerurilor începe atunci când oamenii buni au ajuns să se iubească între ei şi pe Dumnezeu. Momentele care le trăim cu intensitate maximă sunt cele alături de cei dragi, acele momente sunt mai lungi, se dilatează, ajung să aibă ceva din veşnicie înlăuntrul lor, de fapt ele sunt veşnicia. Domnul a zis că împărţia cerurilor este înlăuntrul nostru. Când facem bine celorlalţi oameni, când nu suntem egoişti, atunci suntem prieteni ai lui Dumnezeu, atunci ne unim cu El, atunci suntem la fel ca Hristos, atunci e miezul nopţii, atunci începe Învierea pentru că se termină moartea egoismului, atunci începe veşnicia.
Trecerea dintre ani este motiv de bucurie pentru că avem speranţe pentru o viaţă mai bună în anul nou aşa cum trecerea din viaţa aceasta la viaţa veşnică este un motiv de bucurie căci găsim o viaţă infinit mai bună alături de Dumnezeu. Bucuria cu cei dragi de la trecerea dintre ani este asemenea cu bucuria vieţii veşnice alături de Dumnezeu. Luminile şi artificiile de la trecerea dintre ani sunt un chip al luminii celei veşnice necreate de la Dumnezeu. Cina cu masa îmbelşugată care ne aşteaptă după bucuria după miezul nopţii este asemenea cu Cina cea mare care a gătit-o nouă Tatăl în Viaţa cea Veşnică şi-n care ne vom bucura veşnic alături şi de Fiul şi de Duhul Sfânt.
(Claudiu)