Bucuria din mijlocul supararilor

Pozele de mai sus sunt făcute la marginea cartierul Titan din Bucureşti. Ca mai toate zonele din capitală peisajul este presărat cu multe blocuri vechi, case şi foarte multe maşini. Senzaţia pe care ţi-o dau blocurile gri şi învechite e demoralizantă. Cartierul e locuit de familii cu venituri mici şi medii, iar în această perioadă de criză economică problemele pe care le au oamenii, cumulate cu peisajul dezolant în care locuiesc, accentuează tristeţea şi neliniştea din viaţa lor.

Dar totuşi ceva în acest peisaj oferă un gând bun, o speranţă. Biserica cu o arhitectură simpla, pe  care o vedeţi amplasată în mijlocul interescţiei, e pata de culoare din acest peisaj modern dar dezolant. Albă şi frumoasă, biserica ne aduce aminte tuturor că în ciuda vieţii grele pe care o trăim, la căpătul celălalt al ei ne aşteaptă Dumnezeu în împărăţia cerurilor.

Când văd o casă frumoasă, o vilă luxoasă, mă încearcă uneori un uşor gând de invidie şi o dorinţă de a avea şi eu acelaşi lucru, dar când văd o biserică frumoasă ştiu că ea este a tuturor, ştiu că frumuseţea ei este o promisiune pentru frumuseţea vieţii veşnice.

Biserica din mijlocul cartierului ne aduce aminte tuturor că în toate necazurile noastre îl avem aproape pe Dumnezeu, ne aminteşte că nimic nu e întâmplător din ce ni se întâmplă şi că până la urmă totul va fi bine.

Biserica e raza de soare din întunericul unei societăţi consumiste…

Biserica e spitalul duhovnicesc pentru toţi cei supăraţi, impovăraţi, neliniştiţi, nerealizaţi…

Mi-aduc aminte cum, frumos ne cheamă Hristos Domnul în noaptea Învierii: „Veniţi, veniţi de luaţi lumina!”

Din acest motiv minunat se află bisericile în cartierele noastre, în mijlocul vieţii noastre, că să mergem să ne umplem vieţile de lumină şi să răspândim această lumină în familia noastră, la servici, la şcoală, printre prieteni, si oriunde ne poarta pasii vietii….

Biserica e bucuria din mijlocul supărărilor!

(Claudiu)