Bunule, inima mi-e de gheața!
Bunule, vreau să mă arunc în brațele tale, sa nu-mi mai suspine sufletul după iubirea Ta.
Vreau sa-mi găsesc liniștea în brațele Tale,
Doamne, să stau la pieptul Tău sfânt, sufletul să mi se vindece și închizând ochii mei să Te strâng tare, iertându-mi mie, toate.
Doamne, vreau să mă arunc în brațele Tale, când plâng, când râd, suspin, sau zâmbesc. Căci mult am eu nevoie de iubirea Ta, de mângâierea Ta în orice clipă a vieții mele.
Bunule, inima mi-e de gheața, lasa-mi o clipă în brațele Tale să înmoi inima mea, să ma umplu de iubirea Ta, sa aleg să fac binele și voia Ta. Bunule, Tu ești o mare de iubire, da-mi mie celui ce strig Ție, iertare și ca un părinte îmbrățișeaza-mă ca să nu mai suspin după brațele Tale.
Aș vrea o clipă să pot fi vrednică de privirea Ta, căci dacă acum privești în sufletul meu, inima mi-e de gheață, iar în jur multe pietre sunt de ridicat. Bunule, primește-mă în brațele Tale…
Te iubesc dar nu știu în ce fel, căci inima îmi este rea, te iubesc și vreau să rămâi în sufletul meu.
(Oana)
Denisa
decembrie 28, 2010 @ 1:27 pm
Doamne, vreau să mă arunc în brațele Tale, când plâng, când râd, suspin, sau zâmbesc. Căci mult am eu nevoie de iubirea Ta, de mângâierea Ta în orice clipă a vieții mele.
Felicitari!
Laura-optimista
decembrie 28, 2010 @ 6:34 pm
Cât de mult mă identific în aceste cuvinte! 🙁
Felicitări, Oana! Mântuitorul ne primeşte în braţele Sale, este în fiecare clipă cu noi, dar… din cauza păcatelor noastre, care ne întunecă sufletul, nu-I mai conştientizăm prezenţa. El este cu noi, dar noi nu-L recunoaştem, asemenea celor doi ucenici de pe drumul către Emaus care, mergând împreună cu Hristos pe cale, suspinau şi se tânguiau, crezând că L-au pierdut.
Laura-optimista
decembrie 28, 2010 @ 6:37 pm
Ideile exprimate în acest articol au fost formulate şi de către Sfântul Siluan Athonitul, care numea această stare "tânjirea după Dumnezeu".
Cine dintre noi n-a tânjit după Dumnezeu, măcar o dată în viaţă?
Guest
decembrie 28, 2010 @ 7:40 pm
Si eu ma regasesc in aceste cuviinte..
vreau sa fac bine dar raul este aproape de mine
vreau sa ma apropii mai mult de Dumnezeu..dar sunt tot mai departe de El
si e dureros…e crud..
As vrea sa cad la picioarele Mantuitorului si sa-mi gasesc pacea mult ravnita…sa ma eliberez de pacate…
Cosmin
decembrie 28, 2010 @ 8:19 pm
Unele dintre cele mai frumoase randuri pe care le-am citit pe acest site.Ca unul ce am trecut prin multe pana sa ajung unde sunt,(si inca nu s-a terminat,ptr ca toata viata e un urcus)imi dau seama ca e multa suferinta in spatele cuvintelor.Singurul lucru ce-l pot spune acum este ca,nu conteaza ca ai cazut,conteaza de cate ori te ridici.Si sa te ridici de fiecare data.Curaj,credinta si rabdare,pentru ca tot cerul este cu noi.
Anonim
decembrie 28, 2010 @ 9:34 pm
Dragii mei, luati lumina lui Hristos si va veti umple de bucurie.
Faceti o spovedanie generala completa la un duhovnic bun si suferinta va disparea.
Unde este duhul lui Dumnezeu este bucuria Duhului Sfant.
Nu fiti tristi, Hristos ne spune mereu: Indrazniti, Eu am biruit lumea!!!
Sarbatori fericite, cu nadejde si un An Nou plin de binecuvantarile lui Dumnezeu!