Putem călători în timp, căci pentru Dumnezeu, toate sunt realizabile
De ceva timp mă tot gândesc la cum conduce Dumnezeu lumea aceasta. E un mare paradox: pe de o parte trebuie să nu îngrădească libertatea nimănui, pe de altă parte trebuie să intervină secundă de secundă în lume pentru a limita faptele și intențiile rele ale oamenilor.
Mi-ar place să fiu alături de El să-mi explice cum reușește să păstreze un echilibru între noi, cum încă trăim pe pace, deși există atât de mult rău în sufletele noastre și implicit în lume. Mi-ar place să stau cu El „sus” la „pupitru de comandă” să-mi descrie gândurile oamenilor, intențiile lor, idealurile, talanții pe care i-au primit, puterea pe care o au, schimbările prin care vor trece, evoluțiile statelor, a economiei, migrațiile popoarelor…
Aș vrea să văd cum îi inspiră pe oameni spre a crea, spre frumos, spre muzică, pictură, sculptură, literatură, teologie, știință… spre cele nevăzute ale lumii și sufletului nostru.
Mi-ar place să-mi arate de ce ia anumite decizii în anumite momente. Aș vrea să-mi ilustreze cum deciziile Lui asupra cursului vieții unor persoane afectează viețile întregii omeniri.
Aș vrea să-mi arate trecutul și să mi-l explice, ca să pot înțelege mai bine prezentul. Aș vrea să-mi arate și viitorul ca să pot ști ce urmează, și să conștientizez apoi ce consecințe au faptele noastre din prezent.
Ce fascinant! Să conduci o populație de 7 miliarde de oameni! Să știi permanent ce este în gândul fiecăruia, să știi viața și personalitatea fiecărui om! Să ai grija de tot regnul animal, de toate plantele, de ape, de vânturi, de precipitații, de tot ce mișcă pe planeta asta și în Univers! Câte conexiuni incredibil de complicate apar atunci când oamenii interacționează între ei, și în același timp cu natura, animalele, vremea și Universul nostru. Ce Inteligent și ce Bun este Creatorul nostru!
Mi-ar place să aflu Adevărul, să aflu toate secretele lumii de la început și până astăzi… toate tainele Creației.
Totul e posibil și sunt sigur că Dumnezeu nu are nimic de ascuns, și mai sunt sigur că Dumnezeu a descoperit multe din lucrurile pe care mi le doresc eu, altor oameni pe acest pământ, în special celor cu viață sfântă.
Dacă vi se pare că dorințele mele sunt obrăznicii, atunci amintiți-vă că omul a fost creat să fie dumnezeu, dar nu după ființă, ci prin participare. Omul poate avea acces la toată viața Sfintei Treimi, împărtășindu-se continuu de Ea, dar nu-i poate lua locul. Omul poate fi dumnezeu, în comuniune permanentă cu Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
“Prin natura sa, omul are posibilitatea reală de participare la o viaţă dumnezeiască. Însăşi natura lui cere această participare, care, în final, se încoronează cu îndumnezeirea. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, în om există acea raţiune după care el a fost proiectat de Dumnezeu şi în virtutea căreia există şi se mişcă. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.” (Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, „Relaţia Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”, Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96).
Mai am o dorință, pe care am scris-o în titlu, care au avut-o și o au și mulți alți oameni pe acest pământ: mi-ar place să călătoresc în timp, să văd cum au trăit oamenii în alte epoci. Bine știind că Dumnezeul nostru este Atotputernic și nimic nu este cu neputință la El, așa cum spune Domnul Hristos în Evanghelie (Luca 1, 37), atunci sunt sigur că El ne-ar putea trimite spre o călătorie în timp.
Astăzi există posibilitatea înregistrării video pentru a ilustra momente la care noi n-am putut participa fizic. Prin urmare și Dumnezeu ne-ar putea arăta materiale video (câte vreme noi! nelimitate! are spațiu destul pe ”hardurile” Sale!) cu epocile anterioare. Sunt sigur că Dumnezeu poate crea instant un ”Youtube” al istoriei lumii, de la început și până astăzi, iar noi să vizualizăm ce moment al istoriei dorim, indiferent dacă e din viața publică sau din viața intimă a oamenilor.
Problema cu materialele video este că, deși ne ajută să vedem ce s-a întâmplat într-un anumit moment, nu ne dau posibilitatea să înțelegem atmosfera acelor vremuri. Nu putem mirosi, nu putem pipăi sau simți ceea ce vedem. Filmul este o formă de participare la o lume anterioară, dar nu una desăvârșită, ci cu multe limitări.
De aceea, pentru o mai bună înțelegere a epocilor trecute, e firesc să-i cerem lui Dumnezeu să călătorim în timp în mod real, adică să ne trimită și fizic în acele vremuri, ca experiența noastră istorică să fie cât mai puternică. Totuși apare o primă problemă: trecutul istoric este un complex de fapte și consecințe ale alegerilor oamenilor și ale alegerilor lui Dumnezeu, prin urmare prezența noastră în timp n-ar trebuie să afecteze deloc ceea ce s-a întâmplat, pentru că altfel Dumnezeu ar îngădui să rescrie artificial faptele noastre… călcând libertatea pe care chiar El a dăruit-o omului. Deci, dacă Dumnezeu ar permite o astfel de călătorie, ar fi doar ca o vizită într-un muzeu, într-un castel, în care ceilalți să nu sesizeze prezența noastră, iar noi să nu putem face nimic pentru a influența alegerilor lor.
Totuși, dacă fiind în timpul călătoriei noastre în timp, i-am fi spus lui Dumnezeu:
„Doamne, dar dacă Ștefan cel Mare nu ar fi câștigat bătălia de la Podul Înalt, ce s-ar fi întâmplat?” sau „Dacă Sfântul Împărat Constantin nu ar fi dat acel edict de libertate a creștinilor, cum ar fi evoluat Biserica Ta?”. „Dacă Marx și Engeles n-ar mai fi scris lucrările lor despre societatea socialistă, cum ar fi arătat comunismul?”. “Dacă Hitler și Stalin ar fi primit altă educație în familie, cum ar fi arătat Europa astăzi?”. „Dacă Adam n-ar fi păcătuit, ce fel evolua omenirea?”. “Dacă n-ai fi amestecat limbile oamenilor la Turnu Babel, cum ar fi arătat națiunile astăzi?”
Sunt sigur că Dumnezeu poate să ne arate aceste lucruri, chiar dacă suntem încă în cursul istoriei, în mrejele curgerii timpului. Haideți să vedem un exemplu, ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer.
Gândiți-vă la o partidă de șah care se află deja la mutarea 50. Pe tablă, jucătorul cu piesele albe a mutat de 50 de ori piesele sale, iar cel cu piesele negre, tot de 50 de ori. În circuitul național și internațional al campionatelor de șah fiecare mutare a unui jucător este notată, din mai multe motive:
-
pentru a nu exista discuții între adversari în legătură cu așezarea pieselor pe tablă într-un anumit moment;
-
dacă un jucător dărâmă din greșeală una sau mai multe piese de pe tablă, așezarea lor să fie ușor de refăcut și jocul să continue;
-
pentru ca după terminarea partidei, fiecare jucător să poată relua mutările făcute și să analizeze ce a făcut bine și ce a greșit.
-
partidele notate ale marilor șahiști rămân adesea drept model de studiu pentru viitori învățăcei, sau chiar pentru formularea unor noi teorii și scheme ale jocului de șah.
Tabla de șah este lumea noastră în care trăim, așezarea pieselor pe tablă la un anumit moment al partidei sunt alegerile noastre care ne-au dus în acea poziție. Dumnezeu este arbitrul care notează fiecare mutare (alegere). Mișcările pieselor de șah pe tablă descriu timpul lumii noastre. Dumnezeu, ca arbitru, este în afara partidei, este în afara timpului, este veșnic și ne-limitat în vreun fel de constrângerile timpului. El poate oricând să ne arate cum ar fi evoluat partida de șah dacă noi am fi „mutat” altfel, chiar dacă partida este în curs de desfășurare. Dar cum?
Arbitru de șah ne poate da în câteva secunde, o copie xerox sau virtuală a notațiilor făcute în partida de șah, până la acel moment de cei doi jucători, iar noi putem replica mutările lor pe o altă tablă de șah, cu alte piese. Un antrenor ne poate arăta în acest timp care au fost mutările cheie ale partidei, ce greșeli s-au făcut și ce urmează probabil să se întâmple. Iar asta, nu uitați, chiar în timpul desfășurării partidei celor doi jucători, care poate dura câteva ore!
Prin urmare la aceeași partidă de șah nu participă doar 3 persoane: jucătorii și arbitrul, ci și alte persoane care „off the record” sau “la rece” pot replica mutările lor, pot intra în mintea lor prin prisma alegerilor pe care le-au făcut jucătorii, pot schimba așezarea pieselor că să înțeleagă mai bine ce motivație au avut jucătorii pentru a muta în acel fel, sau ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi mutat diferit.
La fel poate face și Dumnezeu cu vizita noastră în timp. Ne poate trimite în alte epoci cu adevărat. Noi putem vizita în mod real acele vremuri, putem chiar să-i cerem lui Dumnezeu să ne arate care ar fi fost cursul lumii dacă oamenii ar fi făcut alte alegeri, la fel cum antrenorul de șah schimbă așezare pieselor ca să arate ucenicilor săi ce s-ar fi întâmplat dacă jucătorii mutau altfel. Dar toate acestea, nu uitați! fără să intervină asupra istoriei în curs, asupra „partidei de șah” care este încă în desfășurare.
Concluzia: Putem călători în timp, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Putem vedea ce s-ar fi întâmplat dacă oamenii ar fi fost altfel, dacă ar fi făcut binele, dacă ar fi ascultat de Dumnezeu.
De fapt, noi chiar și astăzi călătorim în timp vizionând fotografii, filme, citind cărți, pipăind lucruri făcute în trecut, mirosindu-le, și gustând vinuri de zeci și sute de ani. Călătorim în timp rememorând în noi înșine evenimente care ne-au marcat. Călătorim în timp atunci când vedem lucruri sau persoane care ne aduc aminte de fapte trecute, de persoane din trecut, etc. Însă călătoria noastră este una parțială, limitată, nedesăvârșită…
Dumnezeu poate compensa toate aceste minusuri, poate completa toate aceste lipsuri, refăcând o întreagă lume, așa cum prin notația unei partide de șah jucate acum mult timp, se poate reface atmosfera și tensiunea înfruntării dintre doi mari jucători.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)
Claudiu Balan
ianuarie 23, 2013 @ 1:00 pm
Mă simt nevoit să fac câteva precizari, ca nu cumva să înțelegeți greșit ceea ce am zis.
Haideți să ne gândim la vedenia pe care avut-o Sfântul Apostol Pavel și pe care o explică el în Epistola a doua Către Corinteni, capitolul 12:
„Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.”
Întrebare: Ce făcea Sfântul Apostol Pavel pe pământ în timpul în care a avut vedenia? Ce se întâmpla cu trupul lui pe pământ? Putea cineva să-l deranjez în timpul vedeniei? Dacă-l împingea cineva în timp ce avea acea vedenie, oare se întrerupea totul?
Poate dormea, poate a avut vedenia cu ochii deschiși… important era că el trăia în același timp în ambele lumi: a văzut și raiul, dar a trăia și ca om în timp. Dacă-l împingea cineva, simțea probabil și se trezea, sau îi dispărea automat vedenia din cap.
Dacă Dumnezeu, să presupunem ți-ar da ție privilegiu să călătorești în timp, să fii sigur că experiența va fi asemănătoare. Adica va fi probabil tot sub formă de vedenie, se va derula totul la nivel mental, iar trupul tău va fi aici pe pământ: în pat, culcat, sau stând pe o bancă rugându-te la Dumnezeu și apropiindu-te de El, iar în mintea ta Dumnezeu îți va da posibiltiatea să vezi 5 minute cum era lumea în timpul lui Noe, de exemplu. Exact ca și cum ai vedea un film la cinema, doar că e 3D adevărat. Dacă un om de pe pământ te deranjează atunci probabil vedenia dispare și revii cu atenție la cele ale lumii reale. Eu vorbesc doar de călătoria în timp, ca experiență înregistrată de Dumnezeu și redată omului sub o anumită formă, și nicidecum de o re-trăire a timpului.
Vorbesc de călătoria în timp asemenea cititului unei cărți… doar că având mult mai multe detalii grafice :)…
Nu ți s-a întâmplat să fii la cinema și să fii foarte atent și captivat de imagini, sunet și de acțiune, încât să simți că ești acolo… dar defapt lumea ta reală este alta? Dacă se dărâmă acoperișul cinematografului, atunci vei simți imediat.
Încă o dată precizez că vorbesc de o călătorie în timp ca o experiență media, și nicidecum de o dedublare a persoanei, sau de a trăi în doua lumi.
Când spun că putem trăi în mod real acele vremuri, nu mă refer la faptul că eu pot să mă duc la Sfântul Constantin în anul 330 și să-l ciupesc de obraz și el să simtă. Nu, nicidecum! Am precizat clar că vorbesc de o călătorie în timp, fără posibilitatea de a schimba viitorul, ci doar ca o înregistrare video mai specială, în care noi privim așa cum spectatorii privesc un film, dar nu pot influența acțiunea lui.
Deci nu e vorba de a exista într-un timp în care n-am fost concepuți. Dacă îi arăt Sofiei (fetiței mele de 5 ani) la cinematograf un documentar cu revoluția din 1989 și cu Ceaușescu, asta nu înseamnă că ea, dacă nu a trăit atunci, nu poate înțelege ce se întâmplă. Așa face și Dumnezeu cu noi. Dacă noi n-am trăit în anul 330, asta nu înseamnă că dacă am vedea o înregistrare video de atunci, trăim în două lumi diferite. E vorba doar de o înregistrare video mai specială, pe care Dumnezeu o poate reda oamenilor.
De fapt filmele 3D încearcă să facă același lucru astăzi, încercând să te transpună cât mai mult în acțiune. Dacă ar putea te-ar face actor cu ceilalți în timp ce rulează filmul, dar nu pot.
Cât privește moralitatea vizualizării unor evenimente din trecut, nu cred că e păcat, ba dimpotrivă, ar fi foarte folositor să vedem întreaga istorie a peregrinării omului în lume.
Concluzionez: Eu nu văd călătoria în timp, ca pe o retrăire a acelor vremuri, ca și cum am da înapoi totul. Nu. Ci o văd ca pe o simplă experiență media.
Doamne ajută!
Boitos
ianuarie 23, 2013 @ 1:06 pm
In ultimul timp imi pun intrebarea daca suntem mai buni sau mai rai decat inaintasii nostrii ( ma refer la intreaga omenire).
Si ca sa inteleg cat de cat, cum au fost oamenii mai demult am citit diverse pasaje din Biblie: Cartea lui Iov, Cartea lui Tobit, Cartea lui Iosua Navi, si altele.
In general suntem la fel cu cei dinaintea noastra.
Adica, Dumezeu a spus ca daca vom sta langa el, vor respecta poruncile, ne vom ruga atunci ne va ajuta, daca nu, nu.Exact ca si acuma.
Cred ca fiecare dintre noi s-a nascut la timpul potrivit, dupa planul Lui.
Am citit , nu mai stiu unde, ca unul dintre oamenii de mai demult s-a rugat la Dumnezeu pt ceva, mergand pe o cale.Unul dintre ingerii sus-pusi a trimis pe un inger, care a venit la ingerul omului, sa ii comunice aceluia ca il asteapta o primejdie astfel incat acel om sa se fereasca .
Deci eu cred ca Dumnezeu le da sarcini la fiecare dintre cei din Cer ce sa faca si cat sa faca.
Nu vi-i s-a intamplat ca sa va rugati mult de tot pt ceva si nu ati primit acel ceva? Ei bine, orice ati fi facut si oricum , daca nu trebuie sa se intample nu se intampla.
Si mai cred ca fiecare om inainte de a se naste are un destin.
Daca stam langa Dumnezeu atunci destinul nostru va fi in regula (cu bune si rele) , dar daca nu, atunci cred ca ne lasa in pace sa facem ce vrem , si nu putem ajunge decat rau.
Claudiu Balan
ianuarie 23, 2013 @ 1:11 pm
Doamne ajută, Simona!
Nu există destin și nici predestinare.
Nu există lucruri care trebuie să se întâmple și pe care noi nu le putem evita.
Istoria lumii este un efect comun ale faptelor oamenilor și ale faptelor lui Dumnezeu.
Uite ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/libertatea/6155-soarta-sau-destinul.html
Boitos
ianuarie 23, 2013 @ 1:48 pm
Nu stiu cine ce spune dar: cred ca a existat un Iov care a fost asa cum a fost pt ca asa a fost creat, cred ca a exista un Moise pt ca s-a nascut ca asa a vrut Dumezeu, ca cineva s-a elibereze poporul din Egipt.
In Psalmii lui David spune undeva ca Dumezeu ne stie in momentul in care ne creeza ce vom face si cum vom fi.
In fine, lasam pe alta data ca nu mai am timp.
Claudiu Balan
ianuarie 23, 2013 @ 2:19 pm
Doamne ajută, Simona!
Lucrurile sunt foarte imporante și merită să le acordăm toată atenția.
Faptul că Dumnezeu a lucrat în lumea prin anumiți oameni nu înseamnă că istoria lumii este predestinată.
Da, Dumnezeu știe ce alegeri vom face, știe cum vom evolua în viața noastra, dar asta pentru că este Atotputernic, dar nu predestinează, nu obligă pe nimeni la nimic.
Da, Dumnezeu intervine în lume în mod direct, dar atunci când intervine prin oameni, le cere acordul, și nu lucrează prin ei ca și cum ar fi niște roboței care ascultă comenzile.
Dacă e să rămânem în sfera Sfintei Scripturi, cel mai grăitor exemplu în acest sens este întruprea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.
Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria și întrând în camera ei a zis:
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. „
După toate cele spuse de înger, Maria își dă acordul și acceptă ca Dumnezeu să se nască din ea.
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. „
Prin urmare, Dumnezeu așteptă acordul nostru, și nu ne manipulează ca pe niște marionete.
Intervențiile mai vizibile ale lui Dumnezeu în lume, nu sunt nicidecum semne ale predestinării, ci intervenții în lume prin oamenii care își deschid sufletul către El.
Doamne ajută!
shtugher
ianuarie 23, 2013 @ 7:57 pm
foarte des fantezez si eu la o calatorie in timp in genul cum ai descris tu Claudiu si de multe ori imi doresc sa cunosc toate tainele Universului si a toata creatia , sunt sigur ca sfintii aveau acces la foarte multe taine Dumnezeiesti caci erau indumnezeiti prin har, of „nelinistit este sufletul meu, Doamne, pana cand nu se va odihni intru Tine”.
Ana
ianuarie 23, 2013 @ 9:46 pm
Claudiu [quote]Poate dormea, poate a avut vedenia cu ochii deschiși… important era că el trăia în același timp în ambele lumi: a văzut și raiul, dar a trăia și ca om în timp. Dacă-l împingea cineva, simțea probabil și se trezea, sau îi dispărea automat vedenia din cap.[/quote]
Avem experiente in propria viata de minuni, insa nu stim cum s-au intamplat, cu toate ca noi suntem subiectul. Asa este?
Cred ca nu suntem vrednici sa le vedem pentru ca nu suntem inca pregatiti duhovniceste pentru un asemenea moment. Observam insa ca copiii vorbesc totusi despre sfinti ii recunosc, si au o relatie persoanala cu ei ([u][b]vezi ca foarte bun exemplu minunea facuta de sf M.M. Efrem cel Nou[/b][/u] [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-biserica/55-minuni-si-convertiri/19198-sfantul-efrem-cel-nou-salvat-copilul-moarte[/url]
Avem insa cunostinta de vindecari [i]intamplate in direct[/i], in care un sfant vindeca o rana sau Maica Domnului ii coase gatul unui musulman taiat in bucati. [b]Cei in cauza au fost martori. Dar nimeni in afara de ei nu a mai vazut, nimeni nu ia stingherit[/b]. Si chiar acel musulman spune politistilor care deshideau portbagajul (unde el fusese pus taiat in bucati), ca [i]bine ca ati intarziat, ca Maica Domnului a reusit sa ma termine de cusut.[/i]
Asa cred ca s-a intamplat si cu sfantul Pavel. Nimeni nu ar fi putut sa-l deranjeze in acele clipe.
Ana
ianuarie 23, 2013 @ 10:14 pm
Simona [quote]Daca stam langa Dumnezeu atunci destinul nostru va fi in regula (cu bune si rele) , dar daca nu, [b]atunci cred ca ne lasa in pace sa facem ce vrem , si nu putem ajunge decat rau.[/b][/quote]
Hristos bate fin la usa inimii noastre. Simtim asta in constiinta noastra, caci prin ea ne vorbeste Dumnezeu. Nu este nimeni lasat sa faca raul fara sa i se dea sansa sa se indrepte. Acea bataie fina, fiecare dintre noi a simtit-o.
Cum se indreapta cate un tanar din desfrau? E acea bataie fina la usa, si care-l face sa se rupa din pacat si sa puna inceput bun.
Cadem mereu, dar Slava Domnului ca Domnul mereu bate la usa. Daca nu ar mai bate, nu cred ca noi am putea sa ne mai ridicam vreodata din pacat. Deci are o grija continua de noi.
Carol
ianuarie 24, 2013 @ 4:55 pm
Doamne ajuta !
Aceasta problema si-o pune omul modern din ce in ce mai mult, inainte doar elitele incepeau sa si-o puna !
Daca ne-ar fi de folos probabil ca multi am primi acest dar, si poate ca daca e cerut cu gand curat il poti primi.
Stim despre parintele Arsenie Boca ca a fost in America, si a vazut biserica lui satan acolo si ne spunea sa ne rugam pentru ei sa fie iertati, dar oare cum mersese el in America, a avut o revelatie , a fost rapit in duh de vreun inger?
Stim despre el ca putea sa mearga oriunde dorea in tara, in scurt timp,nimeni nu il oprea in inchisoare,a mers chiar la mormantarea mamei lui, la 12 noaptea se deschidea usa cand se ruga si spunea ca omul cand se roaga e liber cu adevarat .
Sunt oameni ce pot vedea viitorul dar nu doresc sa se foloseasca de acest dar, pentru ca le e frica de Dumnezeu.
Mai aflam despre Valeriu Gafencu, care inainte sa moara, consemna Ianolide in „Intoarcerea la Hristos”, ca a parasit corpul, isi vedea trupul de sus si simtea ca poate sa paraseasca temnita, sa caute sa isi vada rudele, dar a preferat sa ramana acolo, i-a fost frica.
Dupa moarte noi toti vom fi luati in duh de ingerul pazitor si sa ni se arate toata viata noastra, ni se va arata unde am gresit, unde am facut bine,fara sa putem cumva interveni in bine sau rau, vom merge sa vedem iadul, vom primi raspunsuri la intrebarile noastre despre anumiti oameni,personaje istorice ,actori, sa ni se arate locul unde au mers, vom vedea persoane ce le credeam mantuite la focul vesnic,si alte lucruri asemenea. Probabil ni se va arata si altele,ca atunci nu mai are rost sa fie tainuit nimic.
Eu am intrebari de genul, ce s-ar fi intamplat daca nu veneau pasoptistii atunci la putere, daca nu venea revolutia, ar fi putut fi o reconciliere intre fanariotii corupti si exploatatori si bietul taran obijduit, sa nu se ajunga la secularizare, le confisacarea averilor manastiresti, despartirea bisericii de stat, si alte inovatii!
Daca nu ar fi venit comunismul, nu murea elita interbelica in inchisorile comuniste, am fi avut o tara sfanta si mandra ca soarele sfant de oe cer? Am fi fost o tara ortodoxa, sau condusa de catolicii lui Maniu si Bratianu?
Regele Mihai ce ar fi putut sa faca pentru a redobandi demnitatea unui monarh care sa nu atarne de unul si altul? Ar fi reusit daca nu abdica? Cum ar fi aratat Romania cu elita de atunci ? Am fi reusit sa facem un sistem facut de oameni pentru oameni,de elite pentru a crea elite, sau de stapani sclavi?
Ca spune parintele Paisie ca acel comunism e dreptatea lui Dumnezeu,daca nu dai de buna voie imparte Dumnezeu cu sabia.
Si astea sunt doar o parte dintre intrebari,asa lista se lungeste de la o zi la alta, si cred ca de multe ori era poate mai bine sa nu fi stiut atatea, mai bine aveam credinta unui taran roman, simplu, cu o credinta de nezdruncinat in Dumnezeu,dar nu se mai poate, acum e tarziu, iar daca nu dau inteles duhovnicesc fenomenelor istorice e posibil sa alunec rau de tot, tentatia sa aluneci spre liberalism-realism-vitalism-anarhism despre care vorbea parintele Seraphim Rose e mare !
Cum cat vom sti mai mult, cu atat ne vom da seama ca stim mai putin. Vom descoperi probabil ce s-a intamplat atunci, vom dori sa stim altele, si altele,apoi iar altele, asa niciodata nu vom linisti setea noastra de cunoastere, dar asta e un lucru bun, noi trebuie sa cautam inaltimile, daca Dumnezeu ne-a daruit setea de adevar, de cunoastere, sa mergem pe drumul pe care El ni l-a deschis, pentru ca e nevoie de inteligente ortodoxe pentru a scoate adevarul la lumina, si probabil ca la momentul oportun Dumnezeu va permite asta, va scaote la iveala adevaruri tulburatoare la momentul oportun pentru a intoarce lumea din minciuna,dar numai la momentul oportun vom afla raspuns la aceste intrebari.
Adevarata calatorie in timp accesibila tuturora este cartea !
Daca nu ma simt in sare nu pot citi, eu trebuie sa traiesc ceea ce citesc. Cand citeam Crima si Pedeapsa sau Idiotul, de Dostoievski eram cald, fierbeam, parca eu eram personajul principal, mai ales la cel din urma, am avut o depresie dupa ce am terminat cartea de citit, un sentiment greu de descris. Kafca barem, cu tot absurdul promovat de el in cartile lui, te tinea viu, traiai la intensitate actiunea, iti ridica tensiunea la maxim…. filme precum „Umilinta”, ultimul film cu Serban Ionescu te face sa plangi , sa traiesti drama pe loc, sa suferi cu personajul, sa plangi.
Acestea sunt ruperile de realitate de care avem nevoie, calatorii in timp, care sa ne bucure si totodata sa ne avertizeze , sa ne imbarbateze.
Foarte bun articolul, e mult de discutat pe tema asta
Pacat ca nu stiu sa joc sah,nu a avut cine sa ma invete :((
Claudiu Balan
ianuarie 24, 2013 @ 5:26 pm
Doamne ajută, Carol!
Mulțumesc pentru completările pe care le-ai adus prin comentarii. S-ar fi constituit foarte bine în argumente pe care puteam să le trec în articol.
Acum mă gândesc că după moartea acele zile în care omului i se arată toată viața și tot ce a făcut bine și rău, este de fapt o călătorie în timp… O REALĂ CĂLĂTORIE ÎN TRECUT. Iată și un temei de la Sfinții Părinți pentru această idee.
De fapt, așa cum spui și tu, toate aceste ruperi de realitate sunt călătorii în alte lumi, în alte timpuri…
E mult de discutat.
Timpul e un subiect fascinant.
Doamne ajută!