Deşertăciuni contemporane

Inima noastra este centrul luptei dintre ingerii Domnului si diavolii iadului care mereu ne ispitesc si de aceea trebuie mereu sa fim cu mare atentie catre dansa, caci acolo e razboiul cel mai mare, razboiul nevazut cel mai crunt. O inima care iubeste pe Dumnezeu iubeste pe oricine, chiar si pe cea mai mica faptura care exista in lumea aceasta. Cel care zice ca iubeste pe Dumnezeu, dar uraste pe aproapele acela mincinos este…dar cei care isi lipesc inima de desertaciuni? Aceia nu au loc pentru Dumnezeu…din pacate, caci desertaciunile il tin „activ” si intervine uitarea lui Dumnezeu…dar Dumnezeu striga bland catre aceia: „Ce folos aveti ca va lipiti inima voastra de desertaciuni?

„Oare nu ne simtim noi mai saraci atunci cand pierdem timpul pretios al mantuirii noastre pe calculator, la televizor etc? Oare nu simtim cum aceste desertaciuni, placeri lumesti ne epuizeaza si astfel inevitabil pierdem pacea duhului nostru. De asemenea suntem tulburati cu „stirile” din mediul in care traim si transformam mintea noastra rationala, intr-o minte epuizata de procese zadarnice. Cand simtim vreo astfel de „turbulenta” interioara sa ne rugam Domnului sa renuntam la desertaciunile zilnice si sa ne preocupam mai mult de familie, de mantuire, de citit carti sfinte si de invatat, decat sa ne epuizam mintea cu lucruri absolut inutile si potrivnice mantuirii.

Azi nu este om care sa nu isi fi lipit inima de acestea lucruri pierzatoare. Daca inima unui om iubeste pe Dumnezeu atunci cand pierde averi pamantesti sau pierde vreun lucru valoros (din punct de vedere lumesc) nu simte pierderea acelui lucru, caci in inima lui nu exista decat iubire catre Dumnezeu si nu mai are loc si pentru desertaciunile lumesti. Sa luam pilda de la dreptul Iov din Vechiul Testament care binecuvanta numele Domnului in ciuda necazurilor pe care le suferea din pricina diavolului. Sa ne lepadam de aceasta haina a desertaciunile lumesti si sa ne imbracam haina vie a smereniei, iubirii, si prin rugaciune mereu sa rugam pe Domnul sa ne ajute sa dezlipeasca inima noastra de desertaciuni si sa nu ne para rau atunci cand pierdem vreun lucru lumesc.

Cand nu stii pe unde sa mergi, cauta drumul lui Hristos. Cand esti de toate lipsit, aminteste-ti ca asa au trait si apostolii: fara punga, fara traista, fara toiag, desculti, goi si flamanzi si iata: ei au cucerit lumea. Spunea Hristos  ucenicilor: Atunci cand toata lumea va va uri pe voi, aduceti-va aminte ca mai inainte de voi, pe Mine M-au urat. Cand toti te vor parasi, adu-ti aminte de Hristos care a fost vandut, chiar de cel cu care a impartit painea de cei pe care i-a vindecat, rastignit si de toti parasit. Si cand, obosit de crucea vietii si amarat de ura lumii, ti se va parea ca ai ajuns la capat si nu mai poti face nimic, nu uita ca atunci cand totul parea pierdut, atunci pe cruce, la capatul puterilor, atunci a venit bucuria.

(Adrian)