Caleidoscoape infernale (de Nicolae Fuiorea)
În nopțile Siberiene
Și-n neagra lor singurătate
Amarnic ne trăim calvarul
Vieții noastre întemnițate.
Tot șuieră pe sub ferestre,
În chiote sinistre, vântul,
Ne tremură măduva-n oase,
Pe buze-a amorțit cuvântul.
Tiranic foamea ne usucă
Și ne cufundă-n letargie,
Din colțuri moartea ne rânjește
Iar paraziți pe noi, – o mie –
Uitați în frig și întuneric
Ca niște vite de pripas,
În neîndurata pătimire
Doar biete umbre-am mai rămas.
Și-ți vine să te întrebi adesea
Ce înseamnă acest cumplit decor:
Sunt numai trupuri chinuite,
Ori numai sufletele lor?
În nopțile Siberiene
Stăpâna-i dureroasa jale
Peste priveliștea acestor
Caleidoscoape infernale.
(Nicolae Fuiorea – Poeme siberiene, Editura Sitech, Craiova, 1999, pp. 18-19)
Poezie creată în deportarea siberiană: Uralii de Est, Martuk (Coasta Siberiană), ianuarie 1942