Camera video așezată în cristelniță la Taina Botezului
Anul trecut am auzit că a apărut pe la noi prin România o nouă tehnică de filmare la botezuri: camera video așezată pe fundul cristelniței pentru a surprinde întreita afundare a bebelușului. Am rămas surprins de acest obicei, dar el în esență spune foarte multe despre persoana umană, despre năzuințele cele mai adânci ale sufletului nostru.
În ultimii ani poate ați observat că la Taina Cununiei și la Taina Botezului săvârșite în biserici au apărut mulți cameramani și fotografi. Dacă acum 15-20 de ani puteai asista la o nuntă fără cameraman, numai cu un singur fotograf, astăzi este de neconceput în mentalitatea societății să nu înregistrezi tot cap-coadă, atât video cât și foto. Oare ce-or fi făcut strămoșii noștri timp de 7000 de ani fără fotografii și dvd de la nuntă?
A imortaliza aceste momente speciale nu este un rău în sine, dar se întâmplă uneori ca fotografii și cameramanii să devină mai importanți în timpul Tainei Cununiei sau a Botezului decât prezența lui Dumnezeu în Biserică, prezența sfinților, prezența preoților, și chiar decât prezența familiei. Aproape că întreg evenimentul este realizat doar pentru a da bine pe peliculă, ca o piesă de teatru, sau ca un film ce trebuie să iasă perfect, pentru ca apoi să fie distribuit pe rețelele de socializare.
Există slujbe de Botez făcute pentru 4-5 bebeluși deodată (corecte din punct de vedere canonic). Gândiți-vă acum ce se întâmplă când fiecare familie are câte un cameraman și un fotograf și toți stau împrejurul preoților ca să prindă cel mai bun unghi. Sunt 10 persoane care filmează și fotografiază aproape în același timp, și uneori mai și amenajează anterior biserica cu reflectoare, umbrele, blitz-uri, panouri care reflectează lumina, cabluri, laptopuri și alte gadgeturi. Naosul devine un platou de filmare pentru a imortaliza unul dintre cele mai frumoase evenimente ale vieții noastre. Problema este că preoții nu mai au loc să săvârșească slujba și mirii sau părinții bebelușului nu mai văd sfântul altar, nu mai văd chipul Domnului nostru Iisus Hristos și al Maicii Domnului de pe catapeteasmă, pentru că au în fața lor o mare de paparazzi.
Trebuie să știți că cel mai bun suport de înregistrare a amintirilor este sufletul nostru, mai bun decât orice suport digital. Din suflet nu veți pierde niciodată momentele frumoase. La baza dorinței de a înregistra toată nunta sau tot botezul stă dorința omului de a păstra pe suport digital bucuria acelui moment al vieții. Doar că pe dvd se salvează doar sunetul și imaginea iar bucuria comuniunii dintre oameni pe care ai simțit-o nu o mai poți retrăi, decât într-o foarte mică măsură.
Pe de altă parte, cameramanii și fotografii observând că există o cerere foarte mare pentru a înregistra aceste evenimente au venit cu oferte din ce în ce mai captivante. În timp concurența a devenit foarte mare și fiecare a început să-și arate talentul artistic în fel și chip, doar pentru a convinge. Înregistrările de nuntă și de botez au ajuns adevărate filme cu scenarii prestabilite, cu un fir narativ, cu montaj video realizat după ore în șir, cu filme și fotografii din trecutul mirilor sau a copilașului.
Concluzia e simplă: în contextul depărtării omului de Dumnezeu, captarea momentului a devenit mai importantă decât trăirea momentului în sine. De ce? Pentru că omul depărtat de Dumnezeu nu vede decât două inele așezate pe un deget și două coroane așezate pe cap, fără a mai percepe taina din spatele acestor gesturi sfinte.
La fel și la Taina Botezului, cel necredincios și plin de patimi vede doar o simplă scufundare în apă, și nimic mai mult… un gest… o tradiție… un motiv de a ne aduna împreună… dar nicidecum un motiv real de bucurie pentru primirea în Biserică a unui copil.
Poate ați observat că la Taina Botezului cel mai așteptat moment este scufundarea bebelușului. Cameramanii și fotografii pregâtindu-se special pentru acel moment. Fotografia scoaterii din cristelniță a pruncului plin de o haină de apă este atracția principală a amintirilor digitale.
Dar iată că acum a apărut o tehnică și mai interesantă, aceea de a scufunda în cristelniță o cameră video, rezistentă la apă, și de a filma chiar momentul în care preotul îl scufundă pe prunc. Ca strategie de marketing, aduce probabil succes în fața concurenților, dar în practică aceste imagini nu dezvăluie Taina Botezului; nu descoperă omului ceva nou în legătură cu botezarea pruncului, cu îmbrăcarea lui în haină de lumină a Învierii lui Hristos, nu dezvăluie nimic în legătură cu taina primirii în Biserică a acestui prunc.
Oamenii și-au dorit să filmeze îndeaproape, cadru cu cadru, însăși esența acestui botez: scufundarea pruncului în apă, pentru ca amintirile să fie mai spectaculoase și impactul să fie mai puternic asupra sufletului nostru. Au reușit acest lucru. A schimbat oare reușita lor ceva? Au devenit apropiații lor mai conștienți de ce face Dumnezeu cu noi la Botez? Își doresc mai mult părinții Botezul pentru copiiilor? Tânjesc oamenii mai mult după Duhul Sfânt, Cel pe care l-au primit pruncii lor la Botez?
Omul este curios și creativ în același timp, dornic de a afla toate tainele lumii, ascunse bine de Dumnezeu. Dar oare după atât progres tehnologic n-am învățat că nu putem vedea cu ochii fizici marile taine ale lumii?
Sfinții Părinți ne învață ca la baza întregii creații stau energiile necreate care izvorăsc din Dumnezeu. Omul astăzi a ajuns să analizeze prin microscop a miliarda parte dintr-un atom, dar oare a sesizat lucrarea Duhului Sfânt în materie?
Cu cât tehnologia ne invadează viața mai mult, cu atât ne dăm seama că bucuria comuniunii dintre om și Dumnezeu nu poate fi sesizata / înregistrată / simulată / programată ci doar simțită de sufletul nostru.
Botezul este pogorârea Duhului Sfânt în sufletul pruncului. Botezul este viața Sfintei Treimi accesibilă omului chiar în sufletul lui. Botezul este însuși „îmbrăcarea” întru Hristos. Botezul este accesul omului în Trupul Tainic al Bisericii, care este însuși Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul.
Botezul este un act intim de întâlnire a omului cu Dumnezeu. Botezul este îmbrățișarea fiului risipitor de către Tatăl. Botezul este reîntoarcerea omului acasă. Botezul este punctul de început a celei mai profunde relații de iubire pe care o va trăi omul dealungul timpului.
Taina Botezului, ca toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, este săvârșită de însuși Hristos.
Câte din aspectele de mai sus legate de Botez le-a sesizat omul vizualizând imagini luate cu camera video acvatică GoPro HERO 2 de pe fundul cristelniței?
Cine l-a văzut în înregistrarea video pe Hristos botezând pruncul?
„Ochii” unui suflet curățit de păcate, aflat în permanentă comuniune cu Dumnezeu văd mai bine decât toți ochii fizici din lumea această. Chiar de a-i fi orb, dar dacă ai sufletul curat, vei vedea prin Duhul Sfânt de mii de ori mai mult decât văd alții cu ochii lor trupești.
Un sfânt va vedea la Botez mai mult decât o mie de camere video ultra-performante îndreptate către momentul scufundării pruncului în cristelniță. Camerele îl vor înregistra pe prunc plin de apă, dar sfântul îl va vedea plin de lumină. Camerele vor înregistra zâmbetele și bucuria familiei pe când sfântul va percepe și bucuria cetelor cerești și a sfinților că un nou suflet intră în Împărăția Cerurilor. Camerele văd doar trupul gol al pruncului, însă un sfânt îi va putea vedea și sufletul.
În timp oamenii vor înțelege că prin Duhul Sfânt vor percepe lumea mult mai clar decât prin ochii camerelor video ultra-performante.
Camera video așezată în cristelniță la Taina Botezului este doar simbolul omului căzut, depărtat de Dumnezeu, care vrea să prindă vântul cu punga… omul trupesc, care a uitat de Duhul Sfânt, singurul care-i poate însufleți toată ființa.
Pe Dumnezeu oamenii nu-l vor înregistra niciodată pe suport digital ci doar îi vor simți prezența în inimă.
(Claudiu Balan)
SB
mai 23, 2013 @ 11:07 am
Este pt prima oara cand aflu despre aceasta noua prcatica si mi se pare foarte frumoasa.
Nu prea sunt de acord cu ideea articolului. Pana la urma, daca preotul se simte deranjat de atatia cameramani, poate sa puna problema de la bun inceput.
[b]”se întâmplă uneori ca fotografii și cameramanii să devină mai importanți în timpul Tainei Cununiei sau a Botezului decât prezența lui Dumnezeu în Biserică, prezența sfinților, prezența preoților, și chiar decât prezența familiei”[/b] -bine ar fi sa nu li se permita sa deranjeze. Poate ca ei incearca sa isi faca treaba cat pot de bine!
[b]”Aproape că întreg evenimentul este realizat doar pentru a da bine pe peliculă” [/b]- e realizat de cameramani/fotografi, nu de miri/prunc. Si doar trebuie sa-si dea silinta sa faca cele mai bune inregistrari/fotografii – doar de aia sunt platiti.
[b]”Există slujbe de Botez făcute pentru 4-5 bebeluși deodată […] ce se întâmplă când fiecare familie are câte un cameraman și un fotograf și toți stau împrejurul preoților ca să prindă cel mai bun unghi. Sunt 10 persoane care filmează și fotografiază aproape în același timp, și uneori mai și amenajează anterior biserica cu reflectoare, umbrele, blitz-uri, panouri care reflectează lumina, cabluri, laptopuri și alte gadgeturi.” [/b]- poate ca in acest caz preotul ar trebui sa aiba un cuvant de spus; sa le propuna eventual sa aduca maxim 2 cameramani/fotografi si sa nu faca prea mult tam-tam…
[b]”Cu cât tehnologia ne invadează viața mai mult, cu atât ne dăm seama că bucuria comuniunii dintre om și Dumnezeu nu poate fi sesizata / înregistrată / simulată / programată ci doar simțită de sufletul nostru.”[/b] – intr-adevar, asa este; dar ce treaba are lucrul acesta cu creativitatea cameramanilor/fotografilor care se intampla sa fie solocitati si la momentele spirituale din viata oamenilor?
Cred ca titlul articolului trebuia sa faca referire la momentele in care unii fotografi/cameramani fac deranj in biserica. Dar sincer, nu stiu ce ti-a casunat asa tare pe camera de filmat din cristelnita…
Sa ma ierti daca pare agresiv tonul meu, dar chiar nu este; sunt de fapt un pic uimita…
Ioana
mai 23, 2013 @ 11:58 am
„Trebuie să știți că cel mai bun suport de înregistrare a amintirilor este sufletul nostru, mai bun decât orice suport digital. „
Foarte frumos!
Dan Sorin
mai 23, 2013 @ 12:22 pm
Problema cu fotografii/cameramanii este că se desacralizează Sf. Taine. Biserica ( lăcașul de cult ) trebuie să fie un loc în care uităm de tot ce este pe lumea asta și toată atenția noastră este spre Hristos, Maica Sa și Sfinții Lui. Prin introducerea acestor filmări ( chiar și în cazul Sf. Liturghii deși acest caz este acceptat ca un pogorământ pentru cei bolnavi care nu pot fi prezenți la Sf. Liturghie ) desacralizăm acel loc al Împărăției Cerurilor care este biserica ( uitați-vă puțin și când se filmează Sf. Liturghie și o slujbă cum se mișcă obiectivul dintr-o parte în alta. Nu stă într-un loc anume, către altar sau către o icoană, ci tot timpul arată imagini din mai multe părți. Parcă și aceasta arată pe credincios ca un om din exterior care în loc să se interiorizeze în rugăciune se uită la picturi și la ce fac ceilalți. Avea și ÎPS Bartolomeu un cuvânt frumos în legătură cu motivul pentru care este de acord cu radio dar nu este de acord cu un canal de televiziune bisericesc ).
În biserică noi suntem învățați să ne interiorizăm, să intrăm în inimile noastre pentru a-L găsi pe Hristos. Tainele Bisericii se numesc taine iar ele se petrec în sufletul nostru, în inima noastră. În momentul în care introducem partea video/foto în biserică noi nu mai ne interiorizăm în inima noastră ci privim exteriorul, partea superficială. Dumnezeu nu face show-uri ci lucrarea Sa este tainică și asta e deoarece lucrarea Sa este intimă, de la Inimă la inimă. Diavolul face show-uri deoarece, ca și cu păcatul, omul nu se mai interiorizează, nu mai pătrunde în infinitul harului dumnezeiesc și al ființei sale ci rămâne la suprafață și caută excepționalul de la suprafață.
Claudiu Balan
mai 23, 2013 @ 12:29 pm
Salut Silvia,
Eu sunt foarte uimit de ce le dă oamenilor prin cap.
Mâine poimâine vor pune o cameră video în miniatură în Sfântul Potir ca să vadă ei cum se schimbă vinul în Sângele Domnului.
Ideea mea este următoarea: oamenii caută esența unei taine cu ochii trupești, în loc s-o caute cu sufletul.
O altă problemă pe care n-am abordat-o în articol este camera video așezată într-o apă care va fi sfințită de Duhul Sfânt, o apă care va primi puterea de a curăți păcatul strămoșesc și va împărtăși Harul lui Dumnezeu unui om.
Se pierde din sacralitatea actului liturgic, din sfințenia fiecărui obiect de cult.
În Biserica Ortodoxă fiecare obiect care este folosit în cult este sfințit în prealabil și este folosit doar în acest scop, rămânând de obicei în spațiul bisericii.
Camera video nu este sfințită și cu ea poate s-au filmat și păcate, iar din acest motiv acest obiect nu poate fi considerat sfânt.
Obiectele sfinte sunt în totalitate rânduite pentru cult. Prin urmare lingurița cu care preotul împărtășește credincioșii nu va fi folosită niciodată pentru a mânca iaurt sau ciorbă. La fel pânza care acoperă Sfânta Masă nu va fi folosită ca față de masă de decor pentru alte mese din alte încăperi.
Prin urmare prezența camerei video în cristelniță vine în contradicție cu folosirea obiectelor de cult în spațiul sfânt al bisericii. Dacă acceptăm astfel de invenții, vom accepta ușor-ușor și altele… și vom ajunge să facem Taina Cununiei pe plajă, în bikini, pe yacht, sau pe fundul mării…
Teodora
mai 23, 2013 @ 12:53 pm
Deși înțeleg atitudinea lui SB și recunosc că și mie mi-ar plăcea ca nunta mea sau botezul copilului meu să rămână „imortalizat” și pe DVD, nu numai în suflet, recunosc că am trăit niște clipe destul de neplăcute legate de fotografi și cameramani în timpul unei nunți, respectiv al unui botez. Și făcând o paralelă cu ceea ce a scris dan-s, parcă tind să-i dau dreptate…
În primul caz, a fost vorba de o nuntă a unor persoane apropiate. O nuntă extraordinar de frumoasă (la fel ca și mirii 🙂 ), în timpul căreia am încercat să fiu permanent atentă la fiecare cuvânt care se citea sau se cânta și să mă rog cu sinceritate pentru cei care tocmai se uneau prin Taina Sf.Cununii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să fac asta și am trăit acea slujbă cu tot sufletul…însă la un moment dat chiar mi-am pierdut liniștea din cauza fotografilor care ne „obligau” oarecum să ne uităm la cameră și să zâmbim pentru următoarea poză și din cauza cameramanilor ale căror aparate le simțeam „cu ochii pe mine”. Eram extrem de stânjenită, fiindcă nu puteam ascunde ceea ce simțeam, mi se părea că acele camere vor să intre până și în sufletul meu… Senzația trăită atunci este imposibil de descris. Mi-am dat seama că puțini, [b]foarte puțini oameni, au puterea de a ignora acele camere și de a se purta firesc, cu naturalețe, de a fi în largul lor[/b]. Majoritatea dintre noi începem să ne gândim dacă o să ieșim bine în poze, dacă ne stă rochia bine, dacă nu facem cumva vreo stângăcie care va rămâne înregistrată etc.
În al 2-lea caz a fost vorba de un botez la care am participat și pe care deasemenea, am încercat să îl trăiesc, ascultând cu atenție slujba, rugându-mă și interiorizându-mă (atât cât se putea). Din păcate am pățit același lucru ca și la nunta de care am pomenit mai devreme…Ca să nu mai spun că am fost catalogată și privită ca fiind posacă și mult prea „serioasă” doar pentru că am dezaprobat, fără cuvinte, acel talmeș-balmeș care s-a creat după afundarea copilului, când toată lumea a început să ignore practic slujba și să vorbească, să râdă ș.a.m.d. Mi-am dat seama că acei oameni nu prea aveau idee de TAINA care tocmai se petrecuse acolo, care se petrecea. În acele clipe ULTIMUL LUCRU pe care mi-l doream era să fiu fotografiată…Aceeași senzația de jenă, de stanjeneală mă cuprinsese și nu știam unde să mă ascund sau cum să las capul mai în jos.
Sunt de acord cu ceea ce a scris SB în ceea ce privește camaramanii și fotografii, și anume faptul că ei pur și simplu [b]își fac treaba[/b], treabă pentru care vor fi plătiți! Ei pur și simplu sunt nevoiți să se ridice la așteptările pe care le au cei care care îi plătesc. Deci, până la urmă, cine e vinovatul? Oare nu noi, cei care îi angajăm să facă această treabă? Dacă mirii care vor să le fie filmată nunta ar discuta înainte cu cameramanii și le-ar spune că doresc ca filmarea să fie făcută mai „din umbră”, foarte discret, fără ca ei să se plimbe printre oamenii din biserică, aceștia ar proceda întocmai. La fel și în cazul unui botez.
Prin urmare, vina trebuie căutată la…pretențiile noastre.
Teodora
mai 23, 2013 @ 12:56 pm
Acum am văzut și comentariul lui Claudiu. Total DE ACORD cu ceea ce a scris.
PS: Să înțeleg că persoana care a scris sub pseudonimul SB este Silvia? Îmi cer iertare atunci, nu am știut 🙂
sdaniel
mai 23, 2013 @ 1:15 pm
In principiu sunt de acord cu SB si subscriu la comentariu ei.
Pe de alta parte, am citit comentariile lui Claudiu, Teodora si Dan care nu sunt de acord cu aceasta procedura si explica detaliat de ce. Probabil au dreptate, nu ma pricep prea bine. Dar atunci pun urmatoarea intrebare: Daca Biserica considera ca filmarea unor momente religioase afecteaza/perturba calitatea actului religios, atunci de ce nu il interzice????
Biserica stie cel mai bine deranjul pe care il provoaca si eu, unul, voi fi de acord si voi respecta orice decizie va lua Biserica. In definitiv, e proprietatea lor, stiu foarte bine cum trebuie sa se desfasoare activitatile lor si ei fac regulile in acest sens. De ce trebuie acuzati fotografii/cameramanii/nuntasii pentru ca nu incalca nicio regula. Acesti oameni nu au nicio vina. Ei nu realizeaza ca e deranjant pentru preot filmarea sau fotografierea. Prin acest articol ar trebui sa acuzati preotii si Biserica ca permit asa ceva nicidecum nuntasii pentru ca nu au visat regula asta.
Cu respect si sa aveti o zi frumoasa.
Teodora
mai 23, 2013 @ 4:59 pm
[quote name=”sdaniel”]In principiu sunt de acord cu SB si subscriu la comentariu ei.
Pe de alta parte, am citit comentariile lui Claudiu, Teodora si Dan care nu sunt de acord cu aceasta procedura si explica detaliat de ce. Probabil au dreptate, nu ma pricep prea bine. Dar atunci pun urmatoarea intrebare: Daca Biserica considera ca filmarea unor momente religioase afecteaza/perturba calitatea actului religios, atunci de ce nu il interzice????
Biserica stie cel mai bine deranjul pe care il provoaca si eu, unul, voi fi de acord si voi respecta orice decizie va lua Biserica. In definitiv, e proprietatea lor, stiu foarte bine cum trebuie sa se desfasoare activitatile lor si ei fac regulile in acest sens. De ce trebuie acuzati fotografii/cameramanii/nuntasii pentru ca nu incalca nicio regula. Acesti oameni nu au nicio vina. Ei nu realizeaza ca e deranjant pentru preot filmarea sau fotografierea. Prin acest articol ar trebui sa acuzati preotii si Biserica ca permit asa ceva nicidecum nuntasii pentru ca nu au visat regula asta.
Cu respect si sa aveti o zi frumoasa.[/quote]
Daniel,
Îmi cer iertare dacă s-a înțeles greșit ceea ce am scris… Eu am subliniat tocmai asta, că fotografii și cameramanii nu au absolut nicio vină, ei doar încearcă să își facă treaba cât mai bine, treaba pentru care sunt plătiți. Nu sunt împotriva fotografiilor sau împotriva filmarii unor astfel de evenimente minunate, cum am și spus la început; dacă m-aș căsători, și mie mi-ar plăcea să îmi rămână poze din acea zi și o înregistrare video.
Ceea ce cred că deranjează este că [b]nu se mai ține măsura[/b] și oamenii cam uită de momentul propriu-zis,uită să îl trăiască la intensitatea maximă, fiind preocupați de cu totul altceva…(sigur, partea cu camera video în cristelniță evident este o EXAGERARE și nici nu ar trebui să ne mai întrebăm de ce). Deci, nu sunt total împotrivă, dar sunt pentru un echilibru, pentru a menține o anumită măsură așa încât slujba să nu se transforme în spectacol.
Claudiu Balan
mai 23, 2013 @ 1:55 pm
Daniel, problema este că fotografiatul și filmatul nu pot fi considerate contrarea vieții în Biserică, însă cameramanii și fotografii ar trebuie să fie mult mai delicați în munca lor.
Mirii și părinții copilului ar trebuie deasemenea să fie conștienți că Taina Cununiei sau Taina Botezului merită toată atenția și nu camerele de filmat.
Iar preoții ar trebuie delicat să le explice tuturor celor implicați la ce slujbă participă, ce se întâmplă în această slujbă, și cum ar trebui să se comporte.
Toți purtăm o vină în această situație, și fiecare putem îndrepta câte ceva.
Eu chiar mă gândesc la următorul botez, al următorului copil, dacă ni-l va dărui Dumnezeu, să nu mai filmăn slujba ci să facem doar câteva fotografii. La botezul Ilincăi, făcut acum 3 ani, ne-a filmat un prieten, care a întârziat să ne dea filmarea pentru că trebuia editată. Noi am n-am mai insistat și nici în ziua de azi nu avem filmarea și observ că nu suferim prea mult după ea.
Doamne ajută!
Dan Sorin
mai 23, 2013 @ 3:13 pm
Eu personal consider că fotografiatul și filmatul sunt contrar vieții în Biserică.
În primul rând la filmat și fotografiat se pune accent pe partea exterioară deci nu prea are treabă cu trăirea ce trebuie să fie în biserică.
În al doilea rând e imposibil ca să nu deranjeze fotograful/cameramanul. Orice mișcare ne face pe majoritatea să ne îndreptăm atenția spre respectivul om. Ce să mai zic de cineva care ne filmează sau face poze?
Dar asta e părerea mea personală. Iar faptul că nu e interzis de ierarhii Bisericii se explică ( din punctul meu de vedere ) pe de o parte prin faptul că această tehnologie a apărut destul de târziu iar pe de altă parte prin faptul că oamenii sunt foarte decăzuți duhovnicește. Le vorbești oamenilor de păstrarea fecioriei, de interzicerea utilizării oricărei forme de metode anticoncepționale și deja îți sare toată lumea în cap. Ce ar mai fi să le spui și despre aceste mijloace? Până la urmă rolul Bisericii nu e să condamne pe om în iad ci să-l mântuiască și de aceea se acceptă tot felul de pogorăminte.
Angela
mai 23, 2013 @ 4:28 pm
Frumos spus. Cred ca majoritatea dintre noi nu avem filmari si poze multe de la botezul nostru, si nu a patit nimeni nimic din aceasta. Camera video asezata in cristelnita este deja o exagerare si un moft! Pana la urma, peste ani ramanem cu simtirea ce am avut-o in acele momente.Cred ca un om care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu nu face astfel de lucruri, deoarece el nu isi idolatrizeaza copilul, el cauta sa se bucure de minunea acestei taine in acel moment. Se bucura foarte mult pentru copil, iar pe sine se inalta prin rugaciunea si multumirea adusa lui Dumnezeu.
andree
mai 24, 2013 @ 12:39 pm
sincer,nu trebuie sa ne mire aceasta modalitate care perturba linistea sf .taine a botezului,oricum in aproximativ toate bisericile ortodoxe se perturba linistea nu numai la taina botezului cu filmarea/fotografiatul si si la sfintele liturghii ,duminica,prin vinderea lumanarilor/cartilor pentru care sunt foarte suparata si nu inteleg de ce se permite astfel de circ,sincer este ca la piata in fiecare catedrala din fiecare oras din romania:unul intra altul iese….si e vina preotilor!
florin m
iulie 11, 2013 @ 5:06 pm
Ne-am obisnuit sa INTRAM (de multe ori, cu picioarele) in fiecare detaliu, avand impresia ca astfel ramane ceva „lipit” de noi, ca invatam ceva, dar nu pricepem absolut nimic, pentru ca nu participam cu inima la eveniment, la Taina, ci inima noastra si gandul nostru sunt preocupate cu altceva, strain de Taina. Inima pur si simplu nu VREA sa patrunda Taina (duhovniceste), ci doar sa o disece ca pe o biata broasca in laboratorul de biologie, crezand ca Taina este, dupa cum se spune in articol, doar o „traditie”, un „gest” si… hai sa-o disecam, sa avem fiecare detaliu! De parca ar avea vreo semnificatie pentru noi! As, dar de unde!
In felul asta tindem sa disecam si sa intram in fiecare detaliu, fiecare lucrusor si taina dispare, pentru ca, desi in TOATE este o taina, ajungem sa credem ca nimic nu mai are „taina” pentru noi (le stim, le-am vazut pe toate).
Este exact desacralizarea fiecarei fapte a noastra, mai ales a acestor Sfinte Taine – Botezul si Casatoria. De exemplu, cati dintre noi isi filmeaza nunta ca sa asculte mai tarziu Evanghelia, predica, cuvintele preotilor adresate mirilor si nuntasilor? Mai mult: cati taie din Cununia la biserica, in avantajul tambalaului de la local, ca sa ramana mai mult spatiu pentru „petrecere”, sa-l vada pe ala cum chiuie, pe-alalalt cum se stramba, cum stie sa tina furculita in mana etc.? De ce vin mai putini la biserica si grosul se prezinta doar la restaurant? Si de aici se vede la ce dam importanta.
Dan Tudorache
iulie 12, 2013 @ 9:03 am
Florin, foarte bună observația cu câți invitați vin la biserică și câți la restaurant (fie că e vorba de botez sau de nuntă). Tragem ușor concluzia că oamenii se îngrămădesc mult mai repede la stomac decât la inimă, dar pe ”spinarea” lui Dumnezeu, cel puțin în cazul botezului. Adică, petrecerea de botez nu-și are justificarea dacă nu ar fi botezul la bază. Și deși botezul este ”main-eventul”, totuși numărul de participanți la biserică, în contrast cu cei de la petrecere, sfidează tocmai importanța botezului. Ca o paranteză așa facem și când ne aniversăm ziua de nume, după numele vreunui sfânt. Se îngrămădesc creștinii noștri la mese întinse, de sărbătoarea Sf. Vasile, Ioan, Petru și Pavel, etc, dar nu au citit măcar odată viața celui sărbătorit, pe ”spinarea” căruia petrec.
”Ce a a învățat sfântul respectiv, dacă tot petreci în numele lui?”
Situația e mai mult decât insultătoare pentru sfinți.
Cât privește disecatul în patru a tainelor, același lucru se întâmplă și în cazul evenimentelor de tot felul. De câțiva zeci de ani, cu invazia tehnologiei pe care nu o folosim cu măsură, am ajuns să trăim evenimentele mai mult cu mintea decât cu inima. Nu că aș fi împotriva fotografiatului, dar din cauza excesului oamenii tind mai mult să ”imortalizeze momentul”, decât să-l trăiască atunci când se petrece.
După cum învață și sfinții, mintea uită, căci ea este memoria RAM a omului, în timp ce inima nu, căci ea este memoria ROM (ce intră, acolo rămâne).
Dar pentru că inima nu mai este unită cu mintea în rugăciune, șomează. Așa că cel mai important suport de ”stocare” a amintirilor a devenit fotografia și filmul. Defapt inima are în continuare ”capacitatea” de ”stocare” mai fidelă decât harddiskul, numai că nu mai este folosită.
De aceea ne și chinuim să stocăm pe hdd zeci de giga de fotografii.
Boitos
iulie 12, 2013 @ 1:09 pm
Daca ar stii cat de importanta este o casatorie ( in adevaratul sens al cuvantului), atunci ar mai inceta cu filmatul si pozele.
Daca ar intelege cuvintele care se spun 1 singura data in viata pt acea pereche ar fii mai atenti, toti cei din familie.
Daca ar intelege ca prin aceasta slujba Dumnezeu uneste oamenii pt totdeauna atunci ar fi in Biserica liniste ( fara blituri, forfota ) si sa se auda numai rugaciunea preotului catre Dumnezeu.
La fel si cu botezul.
Pe urma graba, pt poze, mancare, distractie, si bani.
Pe urma incep scandalurile : ala nu venit, bine ca m-am dus eu la botezul copilului lui, cum de nu a pus ruda mea mai multi bani in plic,….
Adica niste fleacuri care trec, si nimeni nu se uita pe caseta sa mai urmareasca slujba, ci se uita sa vada pe ceilalti ce fac, de ce rad, cum vorbesc,… .
Si apoi apar necazuri si probleme ca si la oricine si fugi la Dumnezeu , ca in alta parte nu prea ai la cine.Si atunci sigurat nu mai vrei sa stii de casete si de poze.
Daca oamenii ar stii viata sfintilor in ziua in care fac chefuri, oare ar mai face atatea nebunii?
Si iara imi vin in minte vorbele ca nu trebuie sa judecam sau din Cartea lui Iona:
,,Iar Domnul a zis: „Tie ti-a parut rau de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, si nici ca l-ai crescut, si care intr’o noapte a crescut si intr’o noapte a pierit.
11. Dar Eu, cum sa nu crut Ninive, cetatea cea mare, in care locuiesc mai mult de o suta douazeci de miriade 5 de oameni care nu-si cunosteau dreapta sau stanga? si vitele lor multe?…”. „