Vitezomania – boală grea
https://www.youtube.com/watch?v=XDKB104w0f4
De multe ori am condus aiurea si multe prostii era să fac, dar m-a păzit Dumnezeu. De fiecare dată când accelerez mai tare, când mă bag aiurea sau când nu respect regulile, simt ceva în inimă, simt aşa ceva care mă apasă şi încep să respir mai greu iar conştiinţa începe să mă mustre chiar din momentul în care încep să fac prostia, şi după ce trece începe să-mi pară tare rău. Îmi dau seama că Dumnezeu mă mustră, că încă mă mai rabdă. Îmi cer iertare dar tot simt ceva greu în piept.
M-a smerit Dumnezeu de multe ori pentru că eram încăpăţânat şi greşeam iar şi iar fără frică. Am avut şi un accident, dar n-a păţit nimeni nimic, doar maşinile s-au stricat. De nu era Dumnezeu multe s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi avut Dumnezeu răbdare să mă-ndrepte multe aş fi păţit.
E bun Domnul şi ne rabdă până ne-ndreptăm. Nu e de joacă cu maşina iar tinereţea îţi imprimă un teribilism fără minte. Cel mai bun remediu pentru noi tinerii este să vedem exact ce se poate întâmplă, căci de auzit am tot auzit, dar nu ne-am schimbat.
Părintele duhovnic mi-a spus ca-ntotdeauna când plec de acasă să zic rugăciunea de călătorie şi să mă rog la Dumnezeu pentru toţi care călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.
Rugaciune la vreme de calatorie
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti calea, adevărul si viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta Iosif, precum şi cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu mine robul Tău, binecuvântându-mi drumul. Trimite-mi şi mie înger păzitor ca lui Tobie, ca să-mi fie povăţuitor şi păzitor şi să mă ferească nevătămat de toată reaua întâmplare. Şi, astfel, cu pace, sănătate şi bună sporire să mă întorc la ale mele şi toata viaţa mea să slăvesc preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tau, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Tot el ne-a sfinţit maşina şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru toţi cei care vor călători în ea. N-am păţit nimic de atunci şi n-am făcut nici un accident, a fost mereu Dumnezeu cu noi. Părintele îmi zice de multe ori:”Păzeşte-te cât poţi de mult respectând regulile şi nu te arunca singur în pericol, şi când nu poţi să te păzeşti o să te ocrotească Dumnezeu. Nu-l isipiti pe Dumnezeu ca să te păzească, făcând rele şi conducând aiurea ca să nu-Şi ia mâna de pe tine.”
(Balan Claudiu)
Dan
septembrie 19, 2008 @ 7:04 am
Cam dur filmuleţul, dar care acţionează ca un duş rece care să ne trezească din nepăsarea că mergem cu viteză mare din scuza că avem multe de rezolvat intr-un timp scurt, că am baut doar o bere si nu are nici un efect, că semafoarele stau tot timpul pe roşu şi nu-şi au rostul…etc. De remarcat faptul că, deşi apar pe bandă rulantă noi si noi modele de maşini care mai de care mai „sigure”, numărul accidentelor nici măcar nu stagnează de la an la an, darămite să scadă? Iar mulţi se incred doar in airbaguri si centuri de sigurantă si merg cu viteză că doar… motorul cere.
Recunosc că si eu am făcut abuzuri, dar câţi şoferi ca mine nu sunt care au trecut prin situaţii limită din oboseală, neatenţie sau vina altora, iar Domnul l-a scos teafăr fără un fir de par vătămat?!? Iar când iti aduci aminte prin ce-ai trecut si n-ai păţit nimic, iti tremura picioarele si zici in gând un …”Săru’mâna Doamne!”
viorel dudau
septembrie 19, 2008 @ 4:49 pm
Mda… voi bazati-va pe Dumnezeu ca va scoate. Si in timp ce va bazati, ganditi-va ca in fiecare zi mor foarte multi oameni in masina, si probabil multi or fi si credinciosi.
In alta ordine de idei, am auzit mai multi oameni spunand ca n-au facut niciodata accident. E de ajuns unul singur, credeti-ma.
Balan Claudiu
septembrie 19, 2008 @ 5:09 pm
Mai bine imi fac casco si ma bazez pe casco, ca sigur ma scoate din toate. Am si rca, sunt asigurat complet. Glumesc.
Da, mor oameni in fiecare zi si sunt multi care fac accidente, dar eu de cand sunt n-am avrut aproape nici o problema cand am condus corect, cand am fost rabdator si am condus cu grija. Toate problemele le-am avut cand am facut prostii in trafic, cand m-am dat mare, cand m-am grabit, cand am condus cu viteza si cand am fost neatent.
viorel dudau
septembrie 22, 2008 @ 11:54 am
Da, exact. Toate problemele le-ai avut cand ai facut prostii etc. Dar nu-i asa, sincer sincer vorbind, ca uneori faci prostii cu gandul ca las ca ne-ajuta Domnul? Si nu contest, te-ajuta, ne-ajuta, dar stii cum e, Dumnezeu te-ajuta dar nu-ti baga si-n traista. La un moment dat s-ar putea sa nu te mai ajute (nu pe tine in mod special, ma refer in general), si s-ar putea sa fie momentul ala, pe care nu si-l doreste nimeni, si mai ales, din pacate, nimeni nu se gandeste la el. Mai nimeni nu se gandeste ca o sa moara, sau o sa omoare in trafic, si totusi se intampla in fiecare zi. Si se intampla cu oameni nevinovati in fiecare zi, si se intampla cu copii inocenti, unii nici nu au invatat sa vorbeasca si sunt omorati in masina din diverse motive. Deci imi mentin intrebarea: Cand te urci la volan iti pui toata baza in Dumnezeu sau iti bagi mintile-n cap si respecti cu sfintenie regulile de circulatie? Nu de alta, dar daca respecti cu sfintenie regulile de circulatie, nu inseamna ca nu-ti pui baza in Dumnezeu. Dar care-i primul lucru pe care sa-l ai in minte? Care-i prioritatea?
Balan Claudiu
septembrie 22, 2008 @ 12:12 pm
A respecta regulile de circulatie cu sfintenie inseamna sa contribui la bunastarea in trafic a tuturor. Primul care asigura continuu binele tuturor este Dumnezeu, prin grija permanenta pe care o are pentru fiecare in orice moment.
Deci a respecta regulile cu sfintenie inseamna a vrea incredere in Dumnezeu (caci El e primul garant al bineului) si atunci cand tu ne te poti ajuta singur sau atunci cand nu e in mana ta sa te feresti atunci te ajuta Dumnezeu.
Deci respectarea regulilor e mica parte din increderea acordata Lui.
crystyanus
noiembrie 20, 2010 @ 6:42 am
ma cam intristat flmul
Diana
noiembrie 25, 2010 @ 11:17 am
[b]Admin: comentariu mutat la solicitare[/b]
De ceva vreme Ortodoxia Tinerilor a devenit a treia familie a mea. Oricât de ocupată aş fi, simt nevoia să intru şi să vă citesc noile articole, iar dacă am timp mai şi scriu câte ceva. Ştiu câte ceva de fiecare, de Claudiu că este din Galati, de Ana ca are 3 copii, de Cristina, de Laura, de Dan, etc., stiu cate ceva de cei care au dorit să ni se descopere.
Acum plâng, sunt încă în stare de şoc după evenimentul produs aseară şi simt nevoia să vă comunic durerea mea, pentru că, după cum am mai spus, faceţi parte din viaţa mea. La ora 18, aseară am avut o solicitare: accident rutier, Bozieni de jos. Rezultatul accidentului: o victimă în stop cardiorespirator iresuscitabil( rămas decedat la locul solicitării). La ora 19 accident rutier, Vulpăşeşti. Victima prezenta fractură deschisă de femur, (defapt piciorul stâng era şi el undeva pe acolo., mai mult nu mai era), a decedat în sala de operaţie. Asta după ce de două săptămâni în rândul urgenţelor mele predomină accidentele rutiere cu finalitate tragică. La ora 21, accident rutier între două maşini de mare tonaj, un tir şi un camion.
De regulă, noi, cei de la ambulanţă şi SMURD, până ajungem la caz ne pregătim din toate puntele de vedere, pornim monitoarele, pregatim saltelele vacuum, gulere cervicate, keduri-le, aspiratoarele şi tot ce ne este necesar pentru a interveni cu promptitudine. Ne pregătim până şi psihicul pentru ce este mai rău, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite de imaginile macabre. Ieri, ambulanţierul cu care merg de regulă în urgenţă a făcut schimb de tură, lucru care pe mine mereu mă îngrozeşte. Este foarte greu să faci echipă cu alţi colegi, pentru că atunci când lucrezi cu o echipă fiecare ştie ce are de făcut, ajungi să te înţelegi fără prea multe cuvinte. Dar avea treabă omul, trebuia să-l înţeleg, fie că îmi convenea, fie că nu.
Să revin, accident rutier, drumul spre Piatra Neamţ . Vă puteţi închipui cum arată un accident între două maşini de mare tonaj? Imagini de-a dreptul şocante! Şoferul autocamionului zăcea întins pe şosea, FĂRĂ PICIOARE. Acel şofer era COLEGUL MEU, coechipierul meu, care făcuse schimb de tură. Adună-te şi încercă să faci ceva pentru cel care de atâtea ori a făcut în astfel de situaţii, pentru cel care era un mare profesionist la accidente, cel care lupta până la epuizare sa-i salveze pe cei care mai aveau doar o fărâmă de viaţă în ei. Îşi iubea meseria, era dornic să ajute, să salvieţi vieţi. Acum el era cel care cerea cu disperare ajutor. A fost conştient până la spital, până a intrat în sală, ne implora sa-i aducem picioarele, care au rămas între fiarele contorsionate, strivite, sa-i punem înapoi picioarele.
Ieri, după primele accidente, am vorbit cu el la telefon şi i-am spus să nu mai facă schimb de tură pentru că nu pot lucra cu nimeni cum lucrez cu el. Nu ştiam că următoarea solicitare avea să fie pentru el.
Astazi ştiu că niciodată nu va mai fi coechipierul meu, că niciodată nu-şi va mai putea exercita profesia pe care o iubea(doar ce terminase un nou curs curs pe medicina de urgenţă).
Dan
noiembrie 25, 2010 @ 11:41 am
Diana, as vrea sa-mi pot gasi cuvintele, sa-ti pot lua macar un gram din durere dar nu am puterea asta.
…ma asteptam la multe, dar cu asta parca-mi vine sa zic NICI CHIAR ASA.
Cu intamplarea aceasta de care ne spui mi-am adus aminte de o alta „ironie a sortii” la care am fost martor:
Cum e sa treaca ambulanta pe langa „tine” si dupa 15-20 de secunde de la trecerea pe langa tine a ambulantei, „tu” sa mori cat ai clipi din ochi, fara ca ambulanta sa mai poata face ceva?
Gasesti toata intamplarea aici daca te poate ajuta cu ceva ca sa gasesti sensul tragediei din care faci parte: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/moartea-si-invierea/1851-ce-scurta-i-viata-pe-pamant.html
Cert este ca nimic, dar absolut nimic nu este intamplator in viata noastra. Insa durerile acestea atat de mari, le putem intelege si duce mult mai usor doar daca le aflam sensul lor. „Ironia sortii” isi pierde uraciunea si lipsa de sens doar in Hristos Domnul…
Am rugamintea sa ne tii la curent cu tot ce se intampla cu colegul tau. Din cate ne-ai spus pana acum inca nu mi-am dat seama daca mai traieste sau nu. Care este starea lui?
Cer te rog si numele de botez al colegului tau, oricare i-ar fi starea.
CristinaL
noiembrie 25, 2010 @ 2:27 pm
@Doamna Diana ,am incercat sa scriu si eu cateva cuvinte care sa va aduca putina mangaiere, deoarece nu am gasit nimic vrednic o sa spun doar atat :ceea ce am citit azi m-a lasat fara cuvunte ,durerea este mare ,orice as incerca sa scriu ar fii foarte putin singurul lucru care pot sa-l spun este ca o sa rog pe Domnul prentru a trimite tot ceea ce este necesar,tuturor celor care au fost inplicati in accident ,colegilor ….Mi-ar place sa stiu care mai este situatia .
Ana
noiembrie 25, 2010 @ 4:01 pm
@Diana
Ma pregateam sa-ti raspund la un mesaj unde tu mi-ai scris frumos "-)raga Ana" Citesc aici insa de o Diana indurerata si durerea ta rasfrange pana la mine, pana la oricare dintre noi. Ieri citisem o intamplare despre un baiat care si-a pierdut picioarele si m-a infiorat http://irinacroitor.blogspot.com/2010/06/impari.html
Aici insa tragedia e mai aproape. Doamne, Doamne ajuta-ne.
[b]Diana, imi vine sa spun sa ma ierti, dar simt nevoia sa te imbratisez sa-ti usurez din durerea ta. De aici de unde sunt nu pot decat sa ma rog pentru tine si sper s-o putem face noi toti.
[/b]
Dumnezeu sa-ti ajute colegul tau, sa-si revina cat mai bine din trauma asta.
Doamne ajuta
http://irinacroitor.blogspot.com/2010/06/impari.html
Diana
noiembrie 25, 2010 @ 5:56 pm
STIRI LEGATE DE ACCIDENT
Drumul naţional Piatra Neamţ-Roman blocat de un grav accident de circulaţie
• Miercuri, 24 noiembrie 2010 21:33
Un accident de circulaţie, în urma căruia două persoane au fost rănite grav, s-a produs, miercuri, în jurul orei 21,00, în localitatea Trifeşti, pe drumul naţional care face legătura între municipiile Piatra Neamţ şi Roman.
Potrivit biroului de presă al Poliţiei Neamţ, drumul este blocat pe ambele sensuri de circulaţie, în localitatea Trifeşti.
În accident au fost implicate un TIR încărcat cu cherestea şi un autocamion, care s-au ciocnit frontal. În urma coliziunii, şoferii celor două autovehicule au rămas încarceraţi, relateaza Agerpres. TIR-ul s-a răsturnat, iar încărcătura de cherestea s-a răsturnat pe şosea, blocând ambele sensuri de mers. Echipajele Descarcerării, Ambulanţei şi Poliţiei Rutiere se află în zonă.
Sursa stirile PRO TV
Soferul unui camion si-a pierdut ambele picioare intr-un accident petrecut azi-noapte pe drumul care leaga Roman de Piatra Neamt. Membrele i-au fost prinse intre fiarele cabinei, in urma impactului frontal cu un TIR incarcat cu cherestea.
Barbatul de 35 de ani a ajuns la spitalul din Roman, impreuna cu alte doua persoane ranite si ele.
Accidentul s-a petrecut dupa ce 2 cauciucuri ale tirului cu cherestea ar fi explodat in mers, iar soferul a pierdut controlul mastodontului. A intrat pe contrasens unde a lovit camionul condus regulamentar.
Diana
noiembrie 25, 2010 @ 6:11 pm
Multumesc tuturor pentru cuvintele de incurajare. Domnul sa va binecuvanteze!
Colegul meu este internat la reanimare, astazi si-a revenit, insa nu stie ca nu mai are picioarele. A fost toata ziua sedat. Probabil in seara asta va afla, nu- putem tine sedat prea mult, trebuie sa-l lasam sa se trezeasca pentru a se alimenta. Era o fire foarte energica, nu stiu cum va reactiona cand va realiza ca va ramane tintuit intr-un scaun cu rotile, ca nu va mai putea profesa. Are doar 35 de ani. Va trebui sa lucram foarte mult la psihicul lui.
Credea in Dumnezeu si sper ca acest lucru sa-l ajute foarte mult pentru a-si accepta infirmitatea. Multa nevoie de sprijin are si sotia, tatal colegului meu este imobilizat la pat de 4 ani, a facut un accident vascular cerebral, iar mama sa a facut tot un accident vascular cerebral saptamana trecuta. Acum, sotia are 3 persoane imibilizate la pat, sotul, socrul si soacra.
Doamne ajuta!
Diana
noiembrie 25, 2010 @ 7:06 pm
Dan – numele de botez al colegului meu – Catalin Marian Sâia.
Multumesc din inima pentru faprul ca te-ai gandit sa-l pomenesti! Multumesc tuturor!
mihai
noiembrie 25, 2010 @ 8:13 pm
!!
http://www.youtube.com/watch?v=q2laJMJmJXQ&feature=related
Luati aminte nu e de joaca cu volanul
Aveti mare grija la condus
Dan
noiembrie 25, 2010 @ 8:14 pm
Diana, m-am tot gandit astazi la accident si i-am povestit si sotiei pentru ca imi statea pe inima. Totusi, in mintea mea incercam sa gasesc un fel de resemnare a situatiei ca sa zic…data fiind preconceptia ca majoritatea soferilor de ambulanta sunt trecuti de 40 de ani. Ma gandeam totusi ca poate colegul tau ar avea o varsta de cincizeci si ceva de ani, si ca i-ar fi mai usor la o astfel de varsta sa accepte asemenea infirmitate. Plutea totusi in mintea mea un "-)oamne fereste sa nu fie tanar".
Uite ca acum aflu ca e mult mai rau decat ma asteptam. Nu numai ca dl Catalin este tanar si avea o viata intreaga in care sa se implice energic…dar mai are si problemele cu parintii.
Ce sa zic? …ca familia lui Catalin are o cruce grea?…e prea putin zis in cuvinte. Cred ca toti patru (Catalin, sotia si parintii) sufera la fel de mult…fiecare in felul lui.
Oare ce o sa fie in inima lui cand o sa-si dea seama ca nu mai are picioare? Cred ca numai credinta puternica in Dumnezeu il poate ajuta sa nu clacheze psihic.
Diana
noiembrie 26, 2010 @ 8:52 am
Ieri cand am scris eram intr-o stare avansata de oboseala, acum trebuie sa explic de ce am mentionat si de celelalte accidente:
– Primul accident a avut loc la iesirea din Roman spre Piatra Neamt, iar accidentul colegului meu a fost tot c-am in acelasi loc, victima decedata era patronul iazului unde noi mergeam uneori vara, la pescuit;
– Victima de la al doilea accident (de la Vulpasesti) era coleg de-al sotului meu;
– Dupa ce m-am inplicat si emotional la cele doua accidente (victimele erau cunostinte de-ale noastre), epuizata si nemultumita ca nu a decurs totul la urgenta cum mi-asi fi dorit mi-am sunat colegul sa-l atentionez ca nu-i mai accept schimburi de tura(de mentionat ca primele victime ale accidentelor au decedat);
– Ca o incununare a deznadejdii, a disperarii, a epuizarii a urmat si al treilea accident, in care nu numai ca aveam o persoana cunoscuta, era vorba de colegul meu, si nu numai colegul meu(colegi la ambulanta am 80), era coechipierul meu. Cel fara de care nu puteam sa lucrez eficient 100%. De multe ori cel mai mult conteaza cat si cum se pricepe ambulantierul sa actioneze, el ajuta la descarcerare, el este primul acolo si imobiliza coloana vertebrala, el manipuleaza targa lopata, el face extensiile necesare, el aseaza targa vacuum, el aerisea perfuziile, atasa monotrozii, etc, asa ar trebui sa fie toti ambulantierii, dar din pacate mai sunt si colegi care au doua maini stangi, sau care muncesc doar pentru ca “trebuie”.
Catalin pe langa faptul ca se simtea implinit prin faptul ca avea ocazia sa salveze vieti, era si inzestrat cu “doua maini drepte”, era atat de expeditiv cand ii spuneam sa faca ceva incat mereu ma surprindea. Si era mereu atent la pacient incat uneori nu apucam sa spun ce vreau pentru ca el deja facea. Cand ii vad pe alti colegi ca au treaba doar cu volanul si nu inteleg nimic din ce le spun…
Va trebui sa ma obisnuiesc cu idea ca niciodata Catalin nu va mai lucra la ambulanta, iar asta e cat se poate de clar. Trebuie sa ma rog sa nu mai am parte de atatea accidente, desi in ultima perioada fiecare tura e “insangerata”.
Va atasez informatii din presa locala de astazi:
Şoseaua Roman – Piatra Neamţ se transformă în "Şoseaua Morţii"
► în doar cîteva ore, pe acest drum au avut loc două accidente rutiere grave ► o persoană şi-a pierdut viaţa, iar alte două au ajuns în stare gravă, la spital ►
Numeroasele accidente rutiere ce au avut loc în ultima vreme pe DN 15 D, şoseaua care leagă Romanul de Piatra Neamţ, au făcut ca această arteră rutieră să devină una dintre cele mai periculoase din judeţul Neamţ. Asta în condiţiile în care autorităţile competente nu fac altceva decît să contabilizeze numărul victimelor sau valoarea pagubelor materiale generate de aceste accidente rutiere. Ultimele două astfel de evenimente rutiere au avut loc în seara zilei de 24 noiembrie, cînd o persoană a decedat, iar alte două au ajuns la spital, cu răni grave.
Cosmar cu mastodonti
• un TIR si un camion s-au izbit frontal, pe linia dreaptă a DN 15, aproape de Felesti • soferului celei de-a doua masini, angajat la Ambulantă, i-au fost amputate picioarele pe loc • încă două persoane au fost rănite, dintre care una tot foarte grav •
Un camion încărcat cu borhot de sfeclă si un TIR plin cu cherestea s-au izbit extrem de violent, frontal, miercuri seară, 24 noiembrie, pe soseaua DN 15D, dintre Roman si Piatra Neamt, pe linia dreaptă de la iesirea din Horia către Felesti. Au fost trei victime, dintre care două în stare foarte gravă, soferul Rabei cu borhot alegîndu-se cu picioarele sectionate pe loc. Culmea, bărbatul în vîrstă de 35 de ani, domiciliat în Dulcesti, a trebuit să beneficieze de sprijin urgent, într-o luptă contra-cronometru pentru a-i fi salvată viata, tocmai de la colegii săi, întrucît lucra ca sofer profesionist la Statia de Ambulantă. Totul s-a petrecut în jurul orei 21, în timp ce Cătălin S. circula cu masina înmatriculată NT 74 SIA, încărcată ochi pe directia Roman – Dulcesti. Din dorinta de a mai cîstiga un ban, acesta si-a înfiintat o societate comercială cu profil de transport, si-a cumpărat si camionul, colaborînd în special cu firmele avînd profil agricol sau persoane particulare….
Sîngeros
Imaginile de după accident i-au impresionat si pe unii dintre oamenii legii, obisnuiti cu tot felul de grozăvii. Cătălin S. a fost scos din cabină cu greu, de ambulantieri si echipajul de descarcerare de la Detasamentul de Pompieri Roman, i-a fost oprită pe moment hemoragia, după care a fost dus la spital. Au fost luate si fragmentele din membrele acestuia, însă, mai mult ca sigur, nu se mai poate face nimic pentru a si le primi la loc. Starea soferului de la Ambulantă rămăsese critică si ieri, la fel ca si cea a pasagerului din dreapta sa, Vasile I., în vîrstă de 42 de ani, din Dulcesti. …
Sursa :Monitorul de Roman
Diana
noiembrie 26, 2010 @ 9:09 am
Starea colegului meu este critica in continuare. Desi s-au implicat toti medicii chirurgi, neurologi, ortopezi, prognosticul ramane rezervat. Eu mizez pe faptul ca este o fire optimista, puternica, si il iubea pe Dumnezeu. Sper sa aiba in continuare puterea sa se lase in voia lui Dumnezeu, asa cum facea inainte de accident.
Doamne ajuta!
Diana
noiembrie 26, 2010 @ 12:38 pm
Acum vin de la spital. Colegul meu a avut azi un moment de luciditate. E un semn bun. O sa reproduc un fragment din discutia avuta cu el:
– “… ma dor picioarele ingrozitor, crede-ma imi vine sa ma urc pe pereti de durere, tu stii ca eu nu ma plang, dar acum chiar nu mai pot, …tu stii ca eu nu-mi simt picioarele in jos? Oare sunt amortite?( incerca sa se ridice)
– Nu ai voie sa te misti, vezi ca esti conectat la monitoare, doar stii ca aparatele dau eroare daca te misti.
– Da, da, dar te rog fa-mi ceva pentru durere!
– Ai tramadol in perfuzie…
– …vezi sa nu lasi pe oricine sa urce pe ambulanta in locul meu, poate iar umblu cu ea prin service…
– Ce zi e azi?
– Vineri.
– Spune-i Nicoletei(sotiei) sa-mi aduca telefonul, astazi aveam 4 curse programate, trebuie sa sun oamenii sa le spun ca aman cateva zile cursele, pana ies din spital. Or sa creada ca nu sunt serios. ..Si spune-i Nicoletei s-o aduca si pe Diandra(fata lui).
– Off, cand am mai stat eu in pat in plina campanie! Si pentru ieri aveam de dus 2 masini de balastru, omul mi-a spus ca e urgent. Trebuie neaparat sa-i duc balastru.
– Lasa asta acum, e mai importanta sanatatea ta, trimite-ti soferul de pe celalat camion…
– Uite, ce frumos ninge afara! Tu ce spui, cand ma pot ridica din pat?
– Curand, foarte curand, ai rabdare sa te stabilizezi. “
M-am intors brusc pentru ca nu-mi mai puteam stapani lacrimile, stiam ca raspunsul era NICIODATA! Acel “ niciodata” care atage dupa sine consecinte atat de grave, spulbera vise, dorinte, bucurii…
Ana
noiembrie 26, 2010 @ 3:52 pm
Foarte greu de citit. Dureroasa situatie pentru toata familia lui.
maica Domnului sa le linisteasca durerile. Si tie la fel Diana. Nu stiu cum rezisti in atatea accidente.
Doamne ajuta
Ana
noiembrie 26, 2010 @ 3:54 pm
rectificare in mesajul anterior. Am scris Maica Domnului cu litera mica. Va rog corectati:
Maica Domnului
Cristina
noiembrie 26, 2010 @ 9:34 pm
Foarte trist, Doamne ajuta-i pe Catalin si pe familia lui sa isi pastreze credinta in Dumnezeu si sa poata trece peste incercarea asta. Poate ca lasa Dumnezeu sa se intample asemenea grozavii pentru ca ,vazandu-le , oamenii sa aprecieze mai mult ce au si sa stie sa se multumeasca, cu mai putin. Nu putem filozofa insa se spune ca Domnul ne cearta intotdeauna ca un parinte, spre binele nostru. Cu siguranta tot ce ni se intampla este cumva spre mantuirea noastra, altfel nu ar lasa Dumnezeu sa se intample. Si multe suferinte pe care le avem pot fi spre sporirea noastra duhovniceasca. Eu mi-am pierdut mama acum trei ani si desi nu pot sa spun ca am inteles pe deplin de ce a trebuit sa plece atat de repede, cred ca a fost si pentru ca eu sa mai evoluez dintr-o fiinta superficiala, careia toate pareau sa i se cuvina. Bunicii mele i-au murit trei copii din 5, cati a nascut, unul la 1 an , unul la 21 de ani si altul(mama mea)la 58. Sunt multe suferinte pe lumea asta si numai Dumnezeu le intelege rostul pe deplin. Ma rog lui Dumnezeu sa ne lumineze si sa ii intareasca pe toti cei in suferinta.
Multumim ,Diana, ca ne-ai imparatasit durerea aceasta, ne este de folos tuturor sa stim despre ea si sa ne mai scuturam din egoism si exagerarea problemelor personale. Si sa incercam sa facem tot ce putem acum ca avem (inca) posibilitatea.
Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii ajute pe Catalin si familia lui si sa mai uitam putin de noi!
Anesti
noiembrie 27, 2010 @ 4:31 am
🙂 Frumosilor, stiu ca Pacea de multe ori vindeca inimile oamenilor, pacea lui Hristos, si asa cum lacrimile sunt daruri ale Sale, tot asa indraznesc sa cred ca toate cate le primim cu credinta, sau intarindu-ne in credinta in Dumnezeu, ne sunt daruri spre apropiere de Dumnezeu, si implicit de semeni.
Cuvintele sunt uneori de prisos, trebuie chemat Hristos sa daruiasca Bucuia si Pacea Sa in sufletul lui Catalin, de altfel in noi toti, dar adevarul este ca doar in situatii limita, de trezire spirituala, in care Dumnezeu ne resursciteaza duhovniceste prin socuri trupesti apelam la Hristos, la Dumnezeu, cand de fapt starea de rugaciune si apropiere de Dumnezeu ar trebui sa fie o normalitate, firescul.
Nu doresc sa ma inteleti gresit, nu doresc sa folosesc cuvinte mari, insa va rog ca in inmile voaastre sa fiti smeriti-sinceri, si sa va intrebati de ce nu aveti o relatie cu Dumnezeu la fel de stransa ca atunci cand avem necazuri? Suntem uneori impietriti incat nu consideram bunatatea lui Dumnezeu o Bucurie!
Indraznesc insa o rugaminte, o scurta meditatie, intrucat ne apasa o singura intrebare: de ce de multe ori oamenii buni, model, jertfelnici se intampla sa ajunga in crunte suferinte? Dumnezeu in marea Sa iubire de oameni, jertfeste pe altarul Crucii modele de-a lungul istoriei, pentru ca oamenii vazand credinta alesilor sai (alesi sa ie incercati si lamuriti prin foc asemenea lui Iov) se minuneaza prin ei de minunea lui Dumnezeu, si aduc slava lui Dumnezeu urmand exemplul celor incercati.
Desigur, poate parea o relatare "-)in carti", dar indraznesc sa cred ca bunul Dumnezeu, Hristos, Domnul, Bucuria noastra, va arata slava Sa in oameni minunati precum Catalin. El alege oamenii pregatiti trupeste (Iisus nu alege pe toti sa ii fie ucenici) sa fie pregatiti duhovniceste. Acest om intradevar nu va mai putea folosi trupul la capacitatea sa maxima, insa imi dorec ca el sprijint de cei dragi si Dumnezeu sa isi inobleze sufletul si mai mult, cu mult mai mult decat putem noi oamenii masura, astfel incat vazand credinta si Bucuria lui Hristos din el sa ne minunam si el sa ne hraneasca sufletele, desi noi, sanatosi trupeste, ar i trebuit sa meritam sanatatea aceasta datorita sanatatii sufletesti. Nu de putine ori persoane cu lipsuri trupesti mi-au adaugat nemasurate daruri sufletului bucurandu-mi-l, aratandu-mi discret lipsurile mele sufletesti. Daca am vedea accidentele noastre sufletesti ce am mai face, daca ne tulburam asa de groaznic la accidentele trupesti?
Diana indraznesc sa te rog sa mergi cat mai des la duhovnic, tulburarea interioara sau ispitirea este mai invartosata in post!
Cu Bucurie, Bucurie!
CristinaL
noiembrie 27, 2010 @ 10:18 am
Doamne ajuta,nu striu ce as mai putea spune acum dupa toate cele citite ,este foarte greu ,multa durere ,Domnul sa-l intareasca pe Catalin ,familia ,colegii si toti cei care il cunosc .Personal nu il cunosc totusi ma doare toate cele auzite ,pentru mine poate fii si un exemplu ca in lume sunt oameni care au mult mai grele suferinte ,nu pot decat sa ma rog Domnului pentru aceste persoane si de asemenea sa reusesc si eu sa inteleg ce este cu adevarat sa suferi …..Sper sa fi invatat si eu ceva de aici .Multa putere tuturor si Domnul sa va intaresca pe toti
Dan
noiembrie 30, 2010 @ 1:06 pm
Diana, ce s-a mai intamplat cu Catalin? Care este starea lui?
Dar a familiei?
Diana
noiembrie 30, 2010 @ 2:19 pm
Catalin acum este constient, stie ca nu mai are picioarele. Dupa ce a depasit starea de amnezie, mi-a povestit cum s-a intamplat accidentul, mi-a povestit cum a ajuns pe sosea, a iesit singur din masina, s-a tarat practic, a vazut de atunci ca nu mai are picioarele, s-a vazut singur in camp(unde a avut loc accidentul nu era localitate)si isi astepta moartea. El nu stia ca s-a facut hemostaza cand i s-au zdrobit picioarele, si din experienta pe care o avea la accidente stia ca avea sa piarda foarte mult sange si din cauza hemoragiei masive va muri pana la sosirea ambulantei. Acum ii multumeste lui Dumnezeu ca nu a murit nespovedit, ca i-a ingadiut sa-si vada familia. Este optimist, crede ca va gasi ceva de facut din fata calculatorului si poate chiar sa isi caute un servici unde poate face ceva din scaunul cu rotile, evident un servici de birou. Cautam impreuna solutii salvatoare pentru starea lui. Daca aveti vreo idee, in legatura cu ce ar mai putea sa faca o persoana in situatia lui, ar fi binevenita.
Dan, iti multumesc din inima pentru grija, atat tie cat si celorlalti. Sunt sigura ca rugaciunile voastre l-au ajutat sa gaseasca forta de a merge mai departe, puterea de a se lasa in grija lui Dumnezeu. Sper sa dea Dumnezeu sa ramana asa, ma tem ca atunci cand se va vedea acasa, singur, lucrurile nu vor mai sta la fel.
Doamne ajuta!
Dan
noiembrie 30, 2010 @ 3:05 pm
Diana, data fiind situatia lui Catalin, dupa cum spuneai…singura munca pe care ar putea sa o faca foarte bine este una de birou. Practic nu l-ar ingradi cu prea multe si s-ar putea descurca ca o persoana normala. Dar ma gandesc ca nu birou la servici ci birou de acasa. Cateva exemple ar fi: tehnoredactare documente (ceva in legatura cu o tipografie). Am un prieten care lucra mult si de acasa la tehnoredactare, chiar daca era angajat de drept. Alt exemplu ar fi webdesign (colaborare cu o firma – stiu ca nu stie dar ar putea invata daca gaseste puterea si motivatia)
Nu ma indoiesc ca nu poate gasi ceva de muncit, si munca sa o faca foarte bine. In schimb ma gandesc la tot noianul de incercari ce le va avea de infruntat. Sotia cum vede lucrurile acum? Cred ca greul familiei ea il duce de acum.
Lui Catalin ii va fi extrem de greu sa se obisnuiasca cu handicapul acesta (dat fiind ca era o pers. foarte activa), dar daca este incurajat si tinut in priza sa-si revina poate trece mult mai usor… chiar daca nu-i deloc usor.
Faptul ca acum Catalin multumeste lui Dumnezeu ca nu a murit nespovedit, arata ca este un om duhovnicesc, care se gandeste in mod profund si constant la mantuire. De-am fi si noi asa…
Pe final am sa te rog sa ne mai dai vesti despre starea lui Catalin si a familiei sale, deoarece sunt convins ca nu sunt singurul care se gandeste la ei, ci mult mai multi tineri (si nu numai).
Dan
noiembrie 30, 2010 @ 3:05 pm
Multumim mult Diana.
Diana pt. Anesti
decembrie 1, 2010 @ 9:14 pm
Astazi ma gandeam la cele spuse de tine "-)aca am vedea accidentele noastre sufletesti ce mai face,daca ne tulburam asa de groaznic la accidentele trupesti?"
Astazi am avut un accident cu 3 morti si o victima, la Secuieni. Oricat am incerca sa ne acomodam cu ideea ca moarte e ceva "firesc", cand stai fata in fata cu o persoana care se desparte definitiv de acesta lume, nimic nu mai pare usor. Nici nu pot traduce in cuvinte disperarea si groaza care se citeste in ochii persoanelor care stiu ca nu mai exista nici o sansa de supravietuire. Saptamana trecuta, dupa accifdentul lui Catalin, am mai avut unul tot intre doua TIRURI, acolo soferul dintr-un TIR de 29 de ani a murit, altul e in stare critica la spital.
Indemnul tau, Anesti, de a merge cat mai des la duhovnic este binevenit, in primul rand ca intr-adevar de cand am intrat in post nu e zi sa nu am accident rutier, de munca, sau SCR, si fara voie ma tulbur, ca sa nu mai spun ca am invatat din ceea ce vad, ca ceasul cel de pe urma poate veni in orice moment si e bine sa fim spovediti.
Bunul Dumnezeu sa apere pe toata lumea care se afla la volan, sa apere Dumnezeu pe toata lumea de moarte napraznica, si de moartea fara spovedanie. Ptr. ca "in starea in care mori in aceea esti judecat".
Maica Domnului si Hristos sa ne aibe in paza!
Doamne ajuta!
Andrei
ianuarie 25, 2011 @ 1:09 pm
Si eu am o mare problema cu mania asta a vitezei si a condusului sportiv. De mic eram atras de Formula 1, in general motorsport si mi-ar fi placut o cariera in domeniu dar nu oricine ajunge acolo. De multe ori conduc sportiv desi nu vreau treaba asta, dar fara sa-mi dau seama ajung la viteze maricele sau execut manevre riscante cum ar fi drifturile pe zapada. Ce-i drept o parte din aceste prostii le fac pe drumul putin circulate sau care asa par la prima vedere. E o boala in adevaratul sens al cuvantului si greu de scapat de ea si greu de indurat, pt ca sunt constient ca imi poate face mult rau daca nu ma stapanesc. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa ma calmez, sa conduc ca un om normal fara a pune viata altora in pericol. As vrea sa renunt la masina, la sofat dar conjunctura de multe ori ma obliga sa apelez la ea si atunci din neatentie repet aceeasi greseala 🙁 Poate rugaciunea ma va salva si de patima asta. Numai bine la toata lumea si fiti responsabili la volan !!!
Ana
ianuarie 25, 2011 @ 1:38 pm
Andrei, cu toate ca sunt femeie, am avut si eu boala asta a vitezei…pana la primul accident. Nu faceam franari spectaculoase, insa imi placea sa fac depasiri multe. Am avut un accident si …m-am lecuit. I-am multumit Domnului ca m-a lasat in viata sa-mi pot creste copiii. Abia in astfel de clipe ne dam seama ce inseamna viata.
Andrei
ianuarie 25, 2011 @ 2:01 pm
Eu nu vreau sa ajung la asa ceva ca sa ma invat minte, la urma urmei nu mai conteaza raul care mi-l fac mie, dar de cele mai multe ori vor suferi altii care nu au nici o vina, de aceea numai Dumnezeu ma poate scapa de boala asta. Chiar daca sunt tanar si multi tineri au problema asta, nu suport sa ma mai complac in starea asta.