Campania tradiţii: Hristos de nu se năştea, lumea iadului era (II)

Câteodată îmi pare rău că folosesc cuvântul Crăciun în loc să spun Naşterea Domnului pentru că mai ales în ziua de astăzi, Crăciunul este tot mai lipsit de Iisus Hristos, de Dumnezeul nostru. Dar ştiu că pentru mulţi dintre noi cuvântul Crăciun ne este drag, îl avem în inimă cu multe aminitiri plăcute şi bucurii şi nu-l putem ocoli.

Îmi pare rău când mă gândesc că ne introduc în atmosfera de Crăciun reclamele de la televizor sau magazinele… Îmi pare rău că trebuie să ne amintim că vine Crăciunul doar când auzim clincăitul clopoţeilor  la o reclamă cu bere, sau când vedem un Moş Crăciun atârnat în vitrina unui magazin. Poate n-ar fi un lucru rău, dar…

Unde este Hristos în reclama de la berea de Crăciun? Unde este Hristos în magazinele frumos aranjate cu moşi crăciuni şi cu beteală roşie? Unde este Domnul Hristos în hypermarketurile frumos gătite pentru „sărbătorile de iarnă”? Unde este Hristos în promoţia de la Volkswagen pentru Crăciun?

Se poate Crăciun fără Hristos? Se poate nuntă fără mire? Se poate sărbătoare fără sărbătorit?

De ce sunt aşa de iubite zilele Crăciunului? De ce este aşa de frumoasă şi de sfintă perioada aceasta pănă la Craciun, şi Crăciunul însuşi? De ce noi oamenii ne bucurăm, poate mai mult decât în toată perioada anului, de zilele aceastea?

Pentru că Dumnezeu a făcut o minune făcându-se om; pentru că a făcut o minune luând trup uman din Fecioara Maria şi pentru că s-a născut simplu şi smerit într-o peşteră, pe 25 decembrie. Pentru că Iisus Hristos – Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a creat pe toţi şi lumea întreagă, a sfinţit timpul înrolându-se în timp.

Darurile pe care le facem de Crăciun simbolizează darurile pe care le-au adus magii pruncului Iisus, recunoscând că El este chiar Dumnezeu. Colindele care ne-aduc atâta bucurie în suflet vestesc naşterea pruncului Iisus. Steaua din vârful bradului simbolizează steaua după care au mers magii pentru a ajunge la Iisus în ieslea săracă. Braduţul împodobit simbolizează pomul din rai din care a mâncat Adam şi Eva, dar care astăzi în loc să aducă moarte, aduce bucurie. Măncărurile care se gătesc pentru Crăciun sporesc atmosfera de sărbătoare şi de pregătire pentru un moment magic, pentru un moment minunat-naşterea dintr-o fecioară a Fiului lui Dumnezeu.

Nu există sărbătoare fără sfinţenie, şi nu există sfinţenie fără Dumnezeu.

Nu există Crăciun fără Hristos!

Iar Hristos de nu se năştea, lumea iadului era!

(Balan Claudiu)