Când femeia va vedea în bărbatul ei virtuţile şi gândirea lui Hristos, îl va recunoaşte cap al ei şi al familiei
Doamne ajută!
Preot fiind, la fiecare cununie pe care o săvârşesc sau la care particip aud, ca şi fiecare dintre voi, glasul cântăreţului de la strana care termina de citit apostolul: „…iar femeia să se teamă de bărbat!” Atunci mă strânge în spate, mai ales că această frază e cea care încheie pericopa ce se citeşte la fiecare cununie ortodoxă din lumea aceasta şi, fiind ultima, este puternic accentuată.
Mă tulbur pentru că doresc să se explice acest pasaj, dar şi pentru că femeile prezente la o cununie, care aud acest pasaj, pleacă stupefiate, pe când bărbaţii, mai cu seamă cei violenţi, prind curaj. Într-adevăr traducerea mot-a-mot aceasta este, dar ar putea fi înlocuită, cum de multe ori se şi face, cu cuvintele „să respecte pe bărbat” – în lipsa unei explicaţii ulterioare -, deşi nici una din sintagme nu este pe deplin mulţumitoare cu sensul îndemnului.
În cele ce urmează aş dori să încerc o lămurire. Referitor la calitatea din care adresez aceste explicaţii, vreau să vă zic că am fost şi, încă sunt, pasionat de limba greacă veche, având şi ceva studii în acest sens şi, prin urmare, pot citi textul biblic în originalul său grecesc.
Am verificat şi, atât în ediţiile Bibliei în limba greacă veche, cât şi în codicii cei mai vechi, cuvântul este „fovomai” care se traduce prin „a-ţi fi frică”, „a te teme”, dar cu siguranţă sensul pe care a vrut să-l exprime apostolul nu este acela de teamă, cum se înţelege astăzi, adică de groază, ca în familiile în care soţul este un „mârlan”, iar unele din abilităţile sale cele mai fine sunt „croşeul de dreapta” şi „low- kick-ul la coaste”.
Sensul acestei sintagme se descoperă doar citind întreg capitolul 5 din Epistola către Efeseni şi mai cu seamă următoarele trei versete:
Versetul 2: „Umblaţi intru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe sine pentru noi jertfă…”
Versetul 21: „Supuneţi-vă unul altuia intru frica Lui Hristos..”
Versetul 22: „Femeile să se supună bărbaţilor lor că Domnului”
Lucrurile sunt foarte clare pentru mine şi, cred, pentru toţi. În versetul 2 se spune negru pe alb că iubirea este singura care poate „conduce” într-o familie. Şi nu orice fel de dragoste, ci cea sprijinită pe jertfă.
Păi, s-o luăm logic: un conducător, dacă se impune prin forţă, va guverna atât timp cât are forţă. După aceea va fi detronat şi executat. Mântuitorul putea foarte uşor să fie un Mesia politic. Avea toate pârghiile. Era suficient numai să fi dorit şi nu mă intra pe un măgar în Ierusalim, ci pe cal ab şi, odată cu el, mulţimea de evrei, frustraţi de conducerea romană. Însă, total invers, a condus prin dragoste, jertfă şi convingerea celuilalt; prin libertate. A spălat picioarele celorlalţi, s-a lăsat umilit. La fel şi în familie, bărbatul sau femeia îşi câştigă respectul şi nu şi-l impune, iar acolo unde există dragoste adevărată, discuţiile despre cine este „cânta” în casa nici nu îşi au rostul, căci dragostea este „cocoşul”.
Referitor la versetul 21: „supuneţi-vă unul altuia intru frica lui Hristos”, trebuie spus că frica lui Hristos trebuie să o aibă amândoi.
„Frică de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”, zice împăratul Solomon (Pilde 1, 7). Care frică? Frica ziditoare, nu groaza. Părintele Cleopa spunea că există două capete ale înţelepciunii: la unul este frică de Dumnezeu, iar la celălalt este dragostea. Frica de a nu fi după voia lui Dumnezeu, frica de a nu cădea din iubirea Lui, aduce în noi dragostea adevărată. Următorul verset ne spune că ” femeile să se supună bărbaţilor ca Domnului.”
Ce să însemne asta? Cum adică ca Domnului, când bărbatul meu este un grosolan, bea, fumează, înjură, nu se închină. Desigur, noi nu putem schimba cuvântul Scripturii. Aşa ar trebui să fie: femeia să se supună bărbatului ca Domnului, iar bărbatul lui Hristos. Da ce să facem când bărbatul nu se supune de cele mai multe ori lui Hristos? Bisericile sunt de cele mai multe ori pline de femei.
Răspunsul ni se dă în versetul 32, care spune că unirea între bărbat şi femeie prin Taina Cununiei este taina „în Hristos şi în Biserică”. Adică familia nu poate ființa fără Hristos. El trebuie să se reflecte ca într-o oglindă în cineva dintre membrii familiei. După cum am spus mai sus, după „proiectul” creaţiei, destinat este bărbatul. Bărbatul trebuie să întrupeze pe Hristos în faţa femeii şi a copilului. Pe de altă parte, femeia este „construită” să fiinţeze dependenta de Hristos. Aşa se explică „supunerea” ei.
Atât timp cât bărbatul are „gândirea lui Hristos” (Filipeni 2, 5), atât timp cât este icoana lui Hristos întrupata prin virtuţi, va avea ascultarea, respectul, iar în cazul familiilor conforme până la ultimul detaliu cu învăţătura ortodoxă, chiar supunerea femeii şi a copiilor. Cuvântul „bărbat” vine din latinescul „vir” şi are aceeaşi rădăcină cu cuvântul „virtute”. Deci, bărbatul prin excelenţă este chemat să întruchipeze virtutea. Astfel, când femeia va vedea în bărbatul ei virtuţile şi gândirea lui Hristos, îl va recunoaşte ca şi cap al ei şi al familiei, după cum scrie versetul 23: „pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii”.
Acum lucrul acesta cu capul şi cu corpul nu convine tuturor, dar trebuie de reţinut că femeia şi bărbatul nu concurează unul cu celălalt, ci sunt două bucăţi care alcătuiesc acelaşi întreg. Ei sunt în aceeaşi echipă. Într-un concurs oamenii dintr-o echipă nu se bat unul cu altul, ci lucrează ca împreună să câştige. Sau, cum ar fi să personalizăm părţile principale ale unei maşini şi să ne imaginăm că femeia ar fi motorul, iar bărbatul, caroseria cu sistemul de direcţie. Dacă s-ar certa „bărbatul șasiu-direcție” cu „femeia motor”, n-ar putea împlini scopul, care nu este să se certe care e cea mai importantă piesă, ci să ajungă împreună cu „pasagerii-copii” în parcarea raiului.
În altă ordine de idei, îmi aduc aminte că pe la începutul căsătoriei am fost împreună cu soţia la duhovnicul nostru şi i-am pus întrebarea cine pe cine să asculte, eu fiind sigur că mă va „unge” cap al familiei. Părintele, cu finul său discernământ, a spus: „Măi, ascultaţi unul de altul la bine!”. Iată, câtă teologie şi adevăr într-un duh de rugăciune. Aşa este, în multe familii în care soţul bea, este violent, fumează miroase de la el ca de la un container şi cheltuie banii familiei, femeia este cea care devine icoana vie a lui Hristos, iar bărbatul se face trup şi femeia cap. Şi nici nu s-ar putea altfel, deoarece în asemenea cazuri prin jertfă de mucenic, ea devine şi mama şi tata şi cap al familiei totodată.
Sunt şi cazuri în care ambii părinţi sunt debusolaţi în cele duhovniceşti, iar unul din copiii familiei, care L-a cunoscut pe Dumnezeu, şi care aduce pe Hristos în casă, devine indirect reper şi cap duhovnicesc al familiei.
În concluzie, în Apostol este descrisă starea ideală, perfectă din punct de vedere duhovnicesc în care funcţionează cel mai bine familia: bărbatul model şi icoana vie a lui Hristos, femeia supusă în „frică”, în sens de respect duhovnicesc faţă de bărbat, care o iubeşte ca pe sine însuşi (Efeseni 5, 28) şi copii binecuvântaţi, cu educaţie aleasă şi având modele vii pe părinţii lor.
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi şi familiile noastre!
(Pr. Marian Macuc)
maria diaconescu
februarie 17, 2015 @ 12:44 pm
Intr-o familie in care sotul pune mare pret pe relatiile trupesti ce ar trebui sa faca sotia? Eu mi-as dori un sot care sa ma iubesca cu sufletul, prin gesturi frumoase. Oare mai exista iubire pura intr-o casnicie?
Dimitrie
februarie 17, 2015 @ 6:28 pm
@mariadiaconescu878
Și cum acea soție a ajuns de s-a căsătorit cu un asemenea bărbat, mă tot gândesc…..
Sigur că (mai) există iubire în căsnicie ! Există și persoane a căror valori sunt de-a dreptul de respectat ! E o muncă grea, o strădanie mare iubirea aceasta dintre soți. O strădanie conștientă și voită din partea amândurora. Dar de existat, va tot exista, fără îndoială ! Stai liniștită !
Dimitrie
februarie 17, 2015 @ 6:38 pm
@mariadiaconsescu878
Bine, bine, dar până la căsătorie cum de s-a ajuns cu o asemenea persoană ? Mă tot gândesc……
Iar legat de iubirea pe care ai amintit-o, sigur că mai există. Doar nu credea-i că s-a risipit ca fumul în vânt ! Stai liniștită, există asemenea căsnicii ! Doar că suntem mai tentați să observăm lipsurile/neliniștea zilelor noastre în comparație cu ceea ce ai amintit.
Fi tu acea persoană, și vei atrage o persoană asemănătoare !
Liliana Ciuca
februarie 18, 2015 @ 8:13 am
Buna ziua, Maria!
Sunt atat de bucuroasa ca mi-a cazut in maini o carte foarte buna din care invat multe lucruri folositoare pentru viitoare mea casnicie si cand prind ocazia le spun si celorlalti. Referitor la afirmatia ta: „Intr-o familie in care sotul pune mare pret pe relatiile trupesti ce ar trebui sa faca sotia?”, am gasit raspuns in cartea: Ghid pentru dobandirea armoniei in familiile ortodoxe, Pr. John Mack. Indiferent de problema pe care o ridicai, relatii trupesti, facut curat in casa, mers la biserica sau orice altceva, autorul cartii spune ca noi plecam pe drumul casatoriei cu o serie de asteptari, unele constientizate, altele nu. Tu te astepti ca relatiile trupesti sa fie mai putin dese, el crede opusul. Dragostea se sfarseste in pacat. Dar daca lucrurile sunt firesti, trebuie discutate. Noi judecam pe ceilalti si pe noi insine dupa asteptarile noastre. Vorbesti cu el si ii spui ce si cum iti doresti, care sunt asteptarile tale. La Dumnezeu nu exista nu pot. Nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea. Ofera-i iubire si sunt sigura o ca se gaseasca cale de mijloc. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca : „Iubirea conjugala este un lucru pe care nici o posesiune nu il poate egala, pentru ca absolut nimic (in afara bunatatilor ceresti) nu este mai presus decat a fi iubit de o sotie si a iubi”. Legatura dintre oameni se sustine prin comunicare.
maria diaconescu
februarie 18, 2015 @ 9:53 am
Buna ziua !
Eu m-am casatorit cand aveam 23 de ani (acum am 32), l-am iubit si-l iubesc foarte mult pe sotul meu. Atunci toata lumea era a noastra.Niciunul din noi nu a mai avut relatii inainte .Anii au trecut , iar noi ne-am schimbat. Eu l-am cunoscut pe Dumnezeu , si percep iubirea altfel decat el.El spune ca intr-o familie relatiile intime sunt cele mai importante, si ca nu ma poate intelege. Eu cred ca am evoluat diferit.Am discutat si mi-a spus ca iubirea la care visez eu nu exista in realitate, ca mi-am creat o lume a mea . Am vrut sa fac comentarii aici ca sa aflu si alte pareri si experiente de viata.
Dan Sorin
februarie 18, 2015 @ 7:01 pm
Bună,
Aș vrea să spun și eu câteva cuvinte despre problema ta. Nu e prima dată când aud problema respectivă: oameni căldicei care se căsătoresc iar apoi soția se apropie de Hristos și respinge cele trupești. Iar situația e destul de complexă deoarece în momentul în care apare Hristos în viața ta ție ți se deschide o altă lume, o lume imposibil de înțeles de cei care sunt rupți de Hristos. Soluție nu știu care ar fi. Trebuie acceptat un pogorământ pentru soțul necredincios dar în același timp acel pogorământ nu trebuie să te despartă de Hristos. Ar fi de folos un duhovnic în problema asta dar un preot căsătorit. În cazul călugărilor poate fi problematic deoarece nu toți călugării sunt deschiși în a înțelege relația dintre un bărbat și o femeie (mai ales că bărbatul are o legătură mai puternică cu partea fizică a relației decât femeia).
Aș vrea să îți împărtășesc niște trăiri ce le-am avut în legătură cu o fată pe care am iubit-o și o iubesc foarte mult. O trăire a fost acum câțiva ani:
[i]Ceea ce vreau să vorbesc în legătură cu ce am simţit faţă de o anumită fată s-a întâmplat de două ori la o mănăstire. Simţeam că o iubesc foarte mult, că mă bucură să lucrez cu ea, să mă rog cu ea, să îmi petrec timpul cu ea. Inima îmi tresălta de bucurie când mă privea, când îmi vorbea. Nu mai simţeam nevoia de ceva trupeşte pentru că eram împlinit. Gânduri trupeşti veneau ( mai ales din păcatele mele dar cred că şi din cauza firii mele de băiat ) dar le vedeam ca ceva foarte trupesc, o plăcere mai intensă ce parcă prin intensitatea ei mă făcea să pierd gingăşia iubirii pe care o aveam faţă de această fată.[/i] https://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/07/10/despre-iubire-si-sexualitate
O altă trăire a fost chiar destul de recentă. În ultima perioadă s-a răcit destul de tare legătura cu fata respectivă. Și erau momente când simțeam un dor foarte puternic pentru această fată. Și atunci începeam să fac „Doamne Iisuse” pentru a o simți aproape, pentru a o simți lângă mine. Și o simțeam în inima mea. Recent, chiar, am discutat cu ea și am simțit o așa mare bucurie să îi aud vocea. Și nu doream nimic fizic de la ea ci pur și simplu să îi aud vocea mă bucura.
Pentru un bărbat e foarte, foarte greu să se dezlipească de partea trupească a relație cu o femeie din cauza alcătuirii sale ca om. Dar omul apropiindu-se foarte mult de Dumnezeu poate să depășească asta și să ajungă să simtă o iubire mult mai curată. Dar pentru asta e nevoie de multă rugăciune și mult post și o legătură foarte puternică cu Hristos. De asta și Biserica a pus atâtea zile în care nu sunt permise relațiile trupești: zilele de post, zilele de sâmbătă și duminică, zilele de sărbătoare, perioada în care femeia e însărcinată și cât timp alăptează, câteva zile înainte și după împărtășirea cu Sfintele Taine. Dar ca cineva să respecte toate acestea e nevoie să aibă o dragoste puternică de Hristos și să aibă o luptă foarte puternică. Mai ales pentru un băiat care și-a pierdut fecioria sufletească.
Roxana
februarie 18, 2015 @ 8:10 pm
@mariadiaconescu878
[i]Eu mi-as dori un sot care sa ma iubesca cu sufletul, prin gesturi frumoase. Oare mai exista iubire pura intr-o casnicie?[/i]
Tu vorbesti despre iubire referindu-te la ce doresti tu, dar nu cred ca intelegi iubirea. Iubirea pura este atunci cand iubesti cu scopul de a face pe altcineva fericit, nu cand iubesti ca sa te faci pe tine fericita. Intr-o casnicie intri ca sa oferi nu ca sa obtii ceva. Si in casnicia asta ai intrat cu sotul tau, nu cu Hristos.
sharbinsk
februarie 18, 2015 @ 9:28 pm
mariadiaconescu878 :
[i]Eu cred ca am evoluat diferit.Am discutat si mi-a spus ca iubirea la care visez eu nu exista in realitate, ca mi-am creat o lume a mea . Am vrut sa fac comentarii aici ca sa aflu si alte pareri si experiente de viata.[/i]
Precizez de la început că nu știu exact dacă ți se potrivește ce spun și cred că cel mai în cauză să te îndrume e un [b]duhovnic de mir[/b] care a văzut multe la viața lui, nu neaparat un monah tânăr.
Când l-ai luat pe al tău nu știai ce concepții despre viața de familie are, nu iubeai la fel ?
[i]”Am discutat si mi-a spus ca iubirea la care visez eu nu exista in realitate, ca mi-am creat o lume a mea.”[/i]
Din ce spui mai sus pare că v-ați cam înstrăinat, fiecare cu lumea lui, dacă se va rupe familia și din cauza ta [chiar dacă rolul tău e minor], nu vei fi neaparat mai fericită și probabil vei avea mustrări de conștiință.
Că și diavolii pot da o ispită după schema – râvnă necontrolată a unui soț-ruperea căsniciei-înăcrirea, deznădăjduirea și unghia înfiptă în gât a soțului religios când vede că celălalt și-a refăcut viața.
Cum v-ați luat așa vă aveți fraților, o înstrăinare de genul -[i]eu soțul spiritual și celălalt soțul păgân[/i] nu știu dacă mântuie,pentru că [b]nu e sinceră întrucât Dumnezeu a avut răbdare cu soțul reîntors la credință, mai mare decât are soțul spiritualizat cu perechea sa.
„Deci cui i se pare că stă să ia seama să nu cadă !”[/b]
Probabil va trebui să-ți „negociezi” raporturile de familie în așa fel încât să aperi postul și să-ți salvezi și căsnicia.
Nu-ți rămâne decât să-ți verifici la duhovnic dacă râvna ta e dupa voia lui Dumnezeu și să te rogi mult pentru el, iar nașterea omului creștin din soțul tău se va produce lent,după binecuvântate rosturi [b]nu când dorești tu, ci când hotărăște Dumnezeu.[/b]
Până atunci în răbdarea și credincioșia ta îți vei mântui sufletul tău…
Din păcate unii soți au defectul că-și iubesc perechea mai mult decât o soră și efervescența tinereții îi macină ca pe feroase.
Dar și asta are leac pentru că Dumnezeu a rânduit bine ceasul biologic și există multe evenimente minunate care pot schimba concepția de viață a unui om.
Dacă se poate trece peste situația aceasta bine, dacă nu fiecare își asumă deciziile, nu e bine ca exteriorul să intervină prea mult în viața unui cuplu, deoarece consecințele hotărârilor le suportă mai mult soții decât sfetnicii.
constantin1993
februarie 19, 2015 @ 9:24 am
Parerea mea iubirea include si respect, si nu mi se pare normal sa obligi sau sa santajezi persoana caruia i-ai jurat credinta,loialitate si la bine si la rau ,sa intretina relatii intime cu tine, daca aceasta/acesta nu vrea sau nu are dispozitia necesara.
Roxana
februarie 19, 2015 @ 9:59 am
Constantin,
Reciproca e si ea valabila, sau crezi ca o relatie e unilaterala? Nu este normal ca partenerul sa te oblige sa faci nimic, dar nici normal sa gasesti pe altul si sa il bagi intre voi. Relatiile trupesti (adica sexuale) sunt importante in familie si trebuie sa fie consensuale, evident.
Un barbat poate sa inteleaga daca nu iti mai place sa ai relatii intime cu el si poate sa faca ceva sa corecteze situatia.
Dar nu poti sa vii sa spui sotului dupa ani de casatorie, ca l-ai gasit pe Hristos si EL vrea sa te infranezi si deci mai usor cu relatiile trupesti, dar ramanem soti.
Eu oricat de mult as incerca, nu pot sa inteleg pe deplin cum gandeste si cum doreste un barbat, dar mi se pare teribil de incorect, ca femeie, sa ii faci una ca asta.
Deci daca vrea sa isi pastreze femeia pe care o iubeste, trebuie sa il accepte si el pe Hristos si stilul ei de viata. Cand incerci sa schimbi un om in felul acesta, asta e reteta de esec. Dragoste de Hristos cu sila nu se poate. Si oricum, EL a zis clar:
[i]„Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare”.[/i]
Boitos
februarie 19, 2015 @ 10:29 am
mariadiaconescu878, cel mai bine este sa discuti cu un preot de mir, daca nu ai duhovnic.
Din pacate , noi, cei de pe aici, putem sa iti dam tot felul de sfaturi , dar …cam atat.
Oricum si sfaturile noastre se bat cap in cap.
Inainte de casatorie nu l-ati cunoscut pe Dumnezeu, sau poate ca nu l-ati cunoscut destul de bine pt ca ati fost tineri ?
Dragoste cu de-a sila nu se poate, nici pt sotul tau, nici de la el, si nici pt Hristos.
Daca nu frecventeaza Biserica sau nu aplica cea ce ne invata in Biserica e cam greu sa te inteleaga.
Totusi pt linistea ta consulta un preot.
Roxana , eu nu te inteleg.
,,Dar nu poti sa vii sa spui sotului dupa ani de casatorie, ca l-ai gasit pe Hristos si EL vrea sa te infranezi si deci mai usor cu relatiile trupesti, dar ramanem soti. ” – ce ti-i se pare gresit sa ii spui unui sot asa ceva ?
Ce s-ar intampla daca sotia ( sotul ) nu mai poate ave relatii trupesti toata viata de acum inainte ?
Un accident, o boala, etc.
,,dar mi se pare teribil de incorect, ca femeie, sa ii faci una ca asta. ” – ce ti-i se pare asa incorect ?
Mie , personal, mi-i se pare incorect sa nu o inteleaga, sa vada daca problema nu este la el, sa nu discute, sa o foloseasca doar pt relatii trupesti si sa nu o inteleaga ca om ( trup si suflet ).
Tu ce ai alege : sot sau Dumnezeu ?
Boitos
februarie 19, 2015 @ 10:36 am
Esti casatorita Roxana ?
,, Iubirea pura este atunci cand iubesti cu scopul de a face pe altcineva fericit, nu cand iubesti ca sa te faci pe tine fericita. Intr-o casnicie intri ca sa oferi nu ca sa obtii ceva. Si in casnicia asta ai intrat cu sotul tau, nu cu Hristos.”
Adica faci orice ca sa il faci pe altul fericit ?
Dupa mine intr-o casnicie oferi si obtii ( ceea ce oferi de cele mai multe ori ).Intr-o casicie se intra ea, el, Hristos.Si i-am pus in aceasta ordine deoarece cei 2 soti merg la Biserica pt sa Il roage pe Dumnezeu sa la binecuvanteze casnicia, sa fie alaturi de ei.Deci , de acolo ies 3, nu 2 sau 1.
Roxana
februarie 19, 2015 @ 10:50 am
@Simona
[i]Dar nu poti sa vii sa spui sotului dupa ani de casatorie, ca l-ai gasit pe Hristos si EL vrea sa te infranezi si deci mai usor cu relatiile trupesti, dar ramanem soti. ” – ce ti-i se pare gresit sa ii spui unui sot asa ceva ?[/i]
Daca nu iti dai seama singura ce e gresit in situatia asta, nu poate sa te faca nimeni sa intelegi.
[i]Ce s-ar intampla daca sotia ( sotul ) nu mai poate ave relatii trupesti toata viata de acum inainte ? Un accident, o boala, etc.[/i]
Acestea sunt cazuri exceptionale si nu sunt cazul Mariei. Una e sa nu poti, alta sa nu vrei. Tu nu intelegi diferenta?
Ea a gasit pe altcineva (pe Hristos) si nu vrea sa mai aiba relatii trupesti cu sotul . Un barbat poate sa inteleaga ca nu mai vrei, poate sa inteleaga si ca are un rival in carne si oase. Dar eu nu ma astept ca niciun barbat pe lumea asta, sa inteleaga ca are un rival invizibil.
[i]Tu ce ai alege : sot sau Dumnezeu ?[/i]
Eu nu trebuie sa aleg. Hristos le joaca festa asta numai credinciosilor. Daca un om ajunge pana in faza in care contempleaza o alegere intre familie si Dumnezeu, familia aia nu mai exista.
Hristos predica iubirea, daca EL nu intelege ca un om isi iubeste familia, atunci nu e Dumnezeu.
Boitos
februarie 19, 2015 @ 11:01 am
,,Dar eu nu ma astept ca niciun barbat pe lumea asta, sa inteleaga ca are un rival invizibil.”
-rival invizibil ?- hai ca m-ai facut sa rad.
De cand Dumnezeu este un rival si nu prieten ?
Hristos nu joaca feste la nimeni, noi insine sau altii ne joaca feste.
Maria nu a spus ca nu mai vrea deloc relatii trupesti cu sotul ei.Doar ca intreaba unde este iubirea pura , vrea gesturi simple , frumoase, dar sotul crede ca cele mai importante sunt relatiile trupesti.
Dar ce face cu sufletul , cu sentimentele ?
Adica ea ( Maria ) este buna doar pt relatii trupesti dar nu si pt sentimente ?
-dau un exemplu :Cat de mult trebuie sa isi iubesca un om familia : pana isi reneaga sentimentele si demnitatea ? pana ajunge sa fure sau sa ucida de dragul familiei, pana a ajunge sa isi bata joc de altii ? Totul pt ca acea familie sa mearga mai departe.Iti spun eu ca acea familie nu e o familie crestina si model pt copii.
maria diaconescu
februarie 19, 2015 @ 11:08 am
Am citit tot ce ati scris voi, si va multumesc . Ca sa ma fac inteleasa ar trebui sa va dau multe detalii , insa nu cred ca are rost. As vrea doar sa spun ca si sotul meu are o relatie cu Dumnezeu. Noi chiar avem un duhovnic comun , de cand ne-am casatorit. Eu am discutat la spovedanie problema mea, insa raspunsul primit a fost ca ” de ce m-am casatorit”? Nu se pune problema ca eu nu-mi mai doresc sa am relatii cu sotul , insa el numai despre asta imi vorbeste , si nu imi da atentie decat in acele momente. Nu ma simt iubita , ci folosita.De cand si-a schimbat locul de munca iese cu colegii la zilele lor, iar acolo se bea foarte mult si vine acasa dimineata.El s-a schimbat foarte mult si face multe lucruri doar pentru ca asa e in societate si daca nu ne adaptam suntem niste ciudati. Oricat de mult as vrea sa tin cont de ceea ce-si doreste el , nu pot sa traiesc asa , pentru ca simt altfel. Consider ca iubirea adevarata trebuie traita dincolo de relatiile trupesti, (fara sa le excluda) . Problema e ca noi nici nu locuim singuri.Eu nu imi doresc decat sa-l cresc frumos pe baietelul nostru , intr-o familie armonioasa si iubitoare de Hristos.
Doamne ajuta!
constantin1993
februarie 19, 2015 @ 11:15 am
@Roxana:
„Ea a gasit pe altcineva (pe Hristos) si nu vrea sa mai aiba relatii trupesti cu sotul . Un barbat poate sa inteleaga ca nu mai vrei, poate sa inteleaga si ca are un rival in carne si oase. Dar eu nu ma astept ca niciun barbat pe lumea asta, sa inteleaga ca are un rival invizibil.”-Un barbat ateu nu ar intelege cum nici tu nu intelegi,in schimb eu inteleg.Si Hristos nu este si nu va fii niciodata un rival pt sotul Mariei.
Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie este ca soţul şi soţia să se „alipească” unul de celălalt.
Pentru prea mulţi căsătoria este o chestiune de convenienţă sau de şansă. Este uneori privită ca o etapă temporară în dobândirea libertăţii individuale. Totul depinde de soartă, sau de cât de puternice caractere sunt mirii.
Însă, nu aşa a plănuit Dumnezeu căsătoria. El a rânduit-o să fie o relaţie permanentă, durabilă şi stabilă. El spune că doreşte ca soţul şi soţia să se „lipească” unul de celălalt . Atunci:
1. Căsătoria devine o chestiune nu de şansă, ci de alegere conştientă şi deliberată.
2. Nu este o chestiune de convenienţă ci de obedienţă, deci de ascultare.
3. Nu este o chestiune de ursită, ci de cât de mult cineva vrea să se apropie de Dumnezeu, care este liantul unei asemenea uniuni. Cu cât soţii se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se vor apropia mai mult unul de celălalt!
O căsnicie bună este bazată pe un angajament reciproc, şi nu pe o „atracţie fatală” reciprocă! Nu se poate ajunge prea departe într-o alegere dictată de instinctele animale, sau de plăcerile carnale.
Unirea dintre cei doi constă în mai mult decât o relaţie fizică.
a. reprezintă împărţirea posesiunilor lor, părerilor lor, timpului lor, puterilor, talentelor, suferinţelor şi bucuriilor lor, a eşecurilor şi a succeselor lor, etc.
b. reprezintă căutarea binelui celuilalt, mai presus decât împlinirea celor personale şi căutarea interesului personal
Ca prin urmare, definirea biblică a căsătoriei este făgăduinţa pe care şi-o fac bărbatul şi femeia de a-şi fi credincioşi indiferent de cost, sau de ce se întâmplă.
a. Soţia făgăduieşte că-i va fi credincioasă soţului chiar dacă acesta este lovit cu râie, chelie, şi burtă. Chiar dacă îşi pierde sănătatea, serviciul, sau farmecul. Chiar dacă devine nevrednic de ea, după toate considerentele exterioare!
b. Soţul promite să fie credincios, chiar dacă soţia lui îşi pierde frumuseţea, sau atracţia, chiar dacă nu mai este atât de ordonată şi curăţică, supusă sau tăcută. Chiar dacă nu pare să satisfacă toate dorinţele trupeşti ale soţului, dacă cheltuieşte bani fără înţelepciune, sau găteşte oribil. Etc.!!
c. Mariajul reprezintă iniţierea unei relaţii pentru care fiecare îşi asumă o responsabilitate deplină şi în care se angajează, unul să iubească cum Hristos şi-a iubit Biserica, iar celălalt să se supună cum El s-a supus Tatălui, chiar până la crucificare!
Roxana
februarie 19, 2015 @ 11:21 am
@Maria
Draga mea, casnicia este cel mai important proiect in care se angajeaza cineva. Este pe viata. Este facuta de o femeie si de un barbat si ambii trebuie sa lupte pentru ea tot timpul. Ea nu are sanse decat daca la inceput, amandoi faceti un legamant: indiferent de ce va desparte, si orice ar fi incercarile, priviti amandoi spre acelasi viitor.
Casatoria fara aceasta cunoastere, fara aceasta promisiune, nu are sanse.
Indiferent, crestini sau nu, Hristos sau nu, oamenii nu inteleg importanta acestui act (casnicia). Se iau unul pe altul, cu stele in ochi, fara sa se cunoasca, fara sa se accepte cu adevarat unul pe altul, fara sa stie ce vor si fara sa cunoasca cu adevarat lumea in care traiesc si provocarile ei. Multe casnicii esueaza din acest motiv, iar multe sunt altare de sacrifiu.
Boitos
februarie 19, 2015 @ 11:22 am
Maria, bine ca ne-ai explicam mai amanuntit ca altfel ..iesea ce iesea.
Deci , e cam asa cum am banuit eu.
Problema cu relatii trupesti vine de la mediu si de la anturaj.
,,Eu nu imi doresc decat sa-l cresc frumos pe baietelul nostru , intr-o familie armonioasa si iubitoare de Hristos.” – sa iti ajute Domnul, dar tare bine nu intrevad ca va fi.
Aceste lucruri sunt numai inceputul, din pacate, si daca nu faci ceva acuma pana sunteti tineri, mai tarziu va fi mai rau.
Asa ca ,da o fuga urgenta la Biserica, mai intreaba si alti preoti ce si cum si rugaciune + post mult.
Nu stiu ce posibilitati materiale ai, dar incerca totusi sa consulti si un psiholog.
Incearca sa intri in ceva organizatie, astfel incat sa ai consultanta nonstop si daca se poate gratuita.
Atfel se duce casnicia pe apa in jos, si daca puteti salva ceva mai salvati.
Bineinteles ca nu e normal sa traiesti asa, odata ce l-ai cunoscut mai bine pe Dumnezeu, nu poti trai asa cum spui tu.
Boitos
februarie 19, 2015 @ 11:37 am
,, insa el numai despre asta imi vorbeste , si nu imi da atentie decat in acele momente. Nu ma simt iubita , ci folosita.” -de ce nu iti testezi tu sotul ?
Adica 1-2 luni fara relatii trupesti, sa vezi cum se comporta si ce reactie are.
Roxana
februarie 19, 2015 @ 11:39 am
@Constantin,
Planul lui Dumnezeu si definirea biblica a casatoriei, imi sunt total clare acum. Multumesc de explicatie. 😀
Tu, Constantin, stii ce vrei? Intri in casatorie si faci ce iti spun altii?
Nu trebuie sa imi raspunzi, dar intreaba-te in sinea ta si raspunde-ti tie in sufletul tau si pune pe hartie planul lui Constantin.
Eu cu sotul meu am facut un exercitiu simplu: Ne-am intrebat unde ne vedem noi ca familie peste 20 ani si am comparat raspunsurile. It’s a match, inca vrem acelasi lucru!
Boitos
februarie 19, 2015 @ 11:46 am
Roxana, ce ai face tu cu un sot ca si al Mariei?
Ai avea relatii trupesti cu el , atunci cand vrea el ?
Dupa ce raspunsuri ai dat tu, da.
Dar toti isi doresc soti( sotii ) care sa nu bea , care sa nu ii foloseasca, etc.
Daca tu ai un sot care nu are astfel de patimi e ok, foarte bine.
Dar sa nu uitam , sa nu pretindem cuiva ce sa faca, daca noi nu suntem in situatia celuilalt, fara ca macar sa nu ne imagina cum am fi sau cum am trai cu o asemenea persoana 9 bea si vine dimineata acasa ).
Roxana
februarie 19, 2015 @ 12:12 pm
@Simona,
[i]Ai avea relatii trupesti cu el, atunci cand vrea el ?[/i]
Pana la relatiile trupesti, pe un sot ca al Mariei eu l-as arunca la gunoi, pentru simplul fapt ca el vede familia sa ca „ciudata”. Indiferent, crestina sau atee, familia este sfanta pentru un sot si o sotie, iar prima obligatie este catre ea, catre sotie/sot si copil.
Eu sunt foarte relaxata cand vine vorba de patimi, de prieteni de anturaj. Accept multe in oameni, pentru ca viata e grea si uneori vrem sa scapam putin prin diverse metode. Oamenii nu sunt perfecti si de regula nu prea pot fi schimbati.
Dar, sa ai o casnicie fericita, inseamna sa lupti continuu pentru ea, si nimeni in lumea asta nu poate lupta pentru ceva in care nu crede.
[i]Dupa ce raspunsuri ai dat tu, da.[/i]
Eu am dat raspunsuri in baza informatiilor pe care le aveam la momentul respectiv.
Datoria nu exista in relatia de dragoste. Simtul datoriei este bun la serviciu, in societate, unde vrei tu, in relatia cu sotul/sotia este jignitoare. Un om normal la cap, nu un ticalos, nu doreste ca cineva sa fie cu el/ea din datorie.
Boitos
februarie 19, 2015 @ 12:19 pm
Roxana, gandim soltuii diferite , dar asta e.
E normal.
Pana una, alta, speram ca Maria cu ajutorul Domnului si al oamenilor de langa ea (preoti si psihologi ) vor reusi sa il scape pe sot de patima betiei si de anturaj mai ales.Betia ii va distruge familia.
Daca nu, la revedere si de la capat.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
februarie 19, 2015 @ 8:10 pm
Două idei de ajutor:
1. Eu cred că „relațiile trupești” sunt esențiale pentru ca doi oameni să fie iubiți și nu doar prieteni. Nu neg existența unui nivelului mult superior de coexistență descris aici de Constantin: l-am descoperit și eu în a mea căsnicie. Doar cred că poarta către acel nivel este prin liniștea dată de o viață sexuală împlinită (asta nu înseamnă sex des sau mult ci doar fericit).
2. În „relațiile trupești” există o dinamică deosebită și un echilibru greu de atins și menținut. Deseori mari iubiri se pierd în egoism de exemplu. Fără mult egoism nu ar exista gelozie! În orice iubire deseori trebuie să știi să și oferi iar acest lucru poate fi la rândul lui extraordinar de plăcut. De ce să oferi desi acest lucru nu e plăcut pentru tine? Pentru că prin empatie se va întoarce înmiit înapoi!
sdaniel
februarie 19, 2015 @ 9:15 pm
@Maria
Ai o problema in ceea ce priveste relationarea cu sotul tau. Nimeni nu o sa-ti rezolve, nici duhovnicul, nici noi de pe acest site. Este o problema care implica doar doua persoane, doar voi o puteti rezolva, nimeni altcineva. Categoric, faptul ca ai o familie si un copil spune faptul ca merita si trebuie sa lupti pentru ea. Dar trebuie sa intelegi si faptul ca sotul perfect nu exista, nu poti cere unei persoane sa fie exact asa cum vrei tu. Poate sunt putin subiectiv deoarece ma regasesc putin in sotul tau, si eu lucrez intr-o firma mare, si eu merg destul de des la zilele colegilor unde se bea (eu mai putin) si se sta pana dimineata . Singura diferenta este ca aceste evenimente nu au venit pe parcurs iar sotia mea stia/traia aceste aspecte inca dinainte de a ne casatori si le-a acceptat asa.
Iti garantez ca nu ai nicio sansa sa lupti cu aceste chefuri/anturaj profesional. Bineinteles ca si sotul poate face un compromis si sa le mai rareasca sau sa vina ceva mai devreme acasa.
In fine, de obicei problemele in cuplu se rezolva prin comunicarea dintre soti si prin compromisuri. E nevoie de dialog, rabdare si timp…exact in ordinea aceasta.
P.S. Cu toata dorinta noastra si a altora de a te ajuta, nu mai cauta ajutor pe site-uri ca nu avem ce face intr-o problema atat de intima.
Renunta pe loc la un duhovnic care iti spune la problema ta „de ce te-ai mai casatorit?”. Un duhovnic care nu intelege de ce se casatoresc oamenii nu are ce cauta acolo.
Catalin
februarie 20, 2015 @ 1:24 pm
@Maria
Eu nu știu cum stă treaba cu căsătoria, deoarece nu sunt căsătorit și nu are rost să spun ceva despre ce nu am trăit încă..Și drept urmare îți recomand o carte foarte frumoasă(și scurtă și iefitina:D) care te va ajuta foarte mult:
[b] Vasilios Bacoianis-Casatoria[/b]