Cineva: „Cand mi-am pierdut fecioria am pierdut tot”
Nici nu am puterea sa vorbesc…sa scriu..sa povestesc..sa…
Eu am uitat de El…si El a luat mana de pe mine…
Eram credincioasa. Foarte. Credeam mai ales in feciorie. In a fi virgina la casatorie.. In familie. In Biserica. Acum un an, in vara, l-am cunoscut. Un baiat..un baiat deosebit. Am inceput sa-l iubesc. Parintii il iubeau si ei. Mi i-am daruit… Cand mi-am pierdut virginitatea am pierdut tot.
Nu mai mergeam la biserica des…nu ma mai rugam ca inainte… Desi aveam o relatie frumoasa de iubire..ai mei ne protejau…parca urma sa ne casatorim…ne luasera un apartament sa locuim amandoi… Traiam o poveste frumoasa.
Dar mi-era rusine de El. Ma simteam vinovata ca nu am respectat ceea ce voiam dintotdeauna sa am…puritatea sufleteasca si trupeasca. Am plans mult. Dar era tarziu.
Parca de atunci s-a produs un blestem. De 6 luni parintii mei nu mai sunt de acord cu acest baiat, pe care-l iubesc. Si-au dat seama ca era prea devreme pentru mine sa ma casatoresc….sa fiu doar pentru un baiat. Si s-au temut ca m-am transformat din copil in femeie.
Ne intalnim pe ascuns…Am ajuns sa-mi mint parintii, care mi-erau cei mai buni prieteni. Nu pot alege…pur si simplu nu pot… Imi iubesc parintii. Tin la el.. Dar sunt nefericita..
Sunt tinuta in casa…Nu pot face nimic…Nici sa vorbesc la telefon cu el…Totul pe ascuns…Si asta de 6 luni…E greu.
Dumnezeu imi daduse un dar: Vocea. Cantam frumos. Faceam cariera. Am renuntat…Nu mai am chef de viata…de muzica…de nimic. Sunt intre ciocan si nicovala. Trebuie sa aleg intre doua iubiri diferite…dar puternice..intre doua fericiri, dar nu pot trai fara una din ele.
Am devenit o destrabalata…Eram impotriva alcoolului, a injuraturilor, a necuratiilor de orice gen. Am cazut si in alte patimi precum onania… Inca mai am relatii cu el…eu le consider relatii din iubire…dar…
Doamne…oare esti suparat pe mine pentru ca mi-am dat puritatea? Oare te-am uitat? Dar Doamne…..eu credeam ca va fi…si cred ca va fi singura iubire…singurul om din viata mea….Dar acum…ce-mi faci Doamne?….Ma pui s-aleg intre el si parinti…Uneori….daca n-as sti ca Tu mi-ai dat viata si ai dreptul asupra ei…n-as mai vrea sa o am…Pentru ca nu mai pot sa traiesc asa…
As vrea sa fiu fericita… Sa fiu impacata cu ai mei. Sa pot sa am o relatie normala si cu acest baiat…sa fie ca la inceput. Vreau liniste…Si nu vreau sa renunt la nimeni pentru asta… DE CE?…de ce trebuie sa renunt ca sa am pace? Ai mei ma obliga sa renunt. Eu ii iubesc…vreau sa-i vad fericiti…dar…nu pot…nu vreau sa renunt la acest om cu care am crezut ca imi impart viata…si cu care am vrut sa ma unesc…in fata Ta , Doamne..
Iarta-ma Doamne…pentru faptul ca m-am pangarit sufleteste si trupeste…
(Cineva)
Mega Ovidiu
mai 23, 2013 @ 11:36 am
Nu te pedepseste nimeni pentru ce ai facut, calmeaza-te. Daca nu erai absolut sigura de ceea ce faci, nu o faceai.
Cat despre faptul ca esti nefericita, asta ti-o faci singura : singura te amagesti, singura te chinuiesti, fara motiv.
Daca parintii nu sunt de acord, fa-i sa fie de acord.
Esti fiica lor, nu sclava lor : daca chiar te iubesc, parerea ta conteaza. La urma urmei, tu iesi cu acel baiat, nu ei.
Si nu e batut in cuie sa va casatoriti imediat, mai poti astepta.
Nu te pune nimeni sa alegi decat propria persoana. Pari matura dupa felul cum scrii asa ca sunt sigur ca vei ajunge la o concluzie buna.
Tu acum regreti o decizie pe care ai facut-o cu buna stiinta, asteptandu-te la niste represalii pe care defapt ti le aplici singura si apoi te intrebi de ce nu esti fericita.
Sper sa te ajute ce am scris aici.
Numai bine!
Mihaela
mai 23, 2013 @ 11:57 am
Am citit cu atenţie povestea ta… Nu e nimic pierdut. Poţi face să fie totul mai frumos ca înainte. Discută deschis cu prietenul tău şi hotărâţi-vă ca până la nuntă să nu mai păcătuiţi, ,mergeţi şi vă spovediţi amândoi la acelaşi duhovnic şi urmaţi sfatul lui şi veţi vedea ce minunat se vor schimba toate, inclusiv atitudinea părinţilor. Dacă prietenul tău nu va fi deacord înseamnă că e egoist şi nu se gândeşte la fericirea ta şi ce ţi se întâmplă acum este doar ca să te trezească Dumnezeu înainte de a fi prea târziu. Dacă într-adevăr relaţia ta este aşa cum spui, bazată pe iubire, va trebui să vrei şi tu să renunţi la păcatul acesta până la nuntă şi să accepte şi el de dragul tău. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu că v-a trecut prin încercarea asta mică ca să vă trezească sufleteşte şi nu vă pedepseşte prin naşterea unui copil bolnav pe viitor, sau accidente sau moartea cuiva. Încercarea prin care treci are scăpare dar caut-o unde trebuie. Dacă tu vei face lucrurile astea pentru El, îţi va da înapoi împătrit. Trebuie să ai răbdare. Dumnezeu să vă ajute!!!
Iulia
mai 23, 2013 @ 12:27 pm
Cristos a inviat!!
Tu consideri ca trebuie sa renunti la o iubire sau la alta dar defapt, singurul lucru la care trebuie sa renunti ca sa-ti regasesti fericirea este la păcat.
In apocalipsa 21:5 Domnul spune: „Iata. Eu fac toate lucrurile noi”. Nu e niciodata prea tarziu. Spui ca relațiile voastre sexuale sunt geste de iubire. Dar iubirea nu este a face unul altuia pe plac sau a face sex, iubirea este a voii binele celuilalt. A-i voii, întâi si întâi, mantuirea. Nu poți pretinde ca va iubiti atâta timp cât va compromiteti sufletele pentru a fii impreuna. Daca va iubiti cu adevarat, veți hotărâ ca sacrificiul de-a aștepta pana la căsătorie nu este decat un preț mic de plătit pentru fericirea voastra de cuplu si pentru o Eternitate cu Domnul! Daca nu puteti spune „nu”, „da-ul” nu Mai are nici o valoare. Daca nu va puteti abtine acuma, cum va veți putea abtine in fata altor ispite care apar si in casatorie? Începeti de pe acuma sa va clăditi o relație bazată pe iubire si respect. Antrenati-va de acuma in virtutea castitatii care va eliberează sa puteți spune „Da” binelui. Inca nu sunteti căsătoriti si exista posibilitatea ca va veți despărți într-o buna zi, nu face cu el ceea ce nu ai vrea ca alta sa facă cu viitorul tau sot. Nu din greșeală daruirea totala a trupului si a inimi aparține doar in contextul in care deja exista angajamentul la permanenta.
Nu este prea târziu s-o luați de la capăt, sa alegeți puritatea. Si o data cu puritatea vine revarsarea de haruri si pacea Domnului! Vorbesc din experiența proprie dar nu numai. Am cunoscut mulți tineri si multe cupluri care au luat aceasta hotărâre si au redobandit tot ce au considerat pierdut!
„Un lucru prefacut in pulbere nu se alcatuieste iara din aceasta, dar Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de a o mai dobandi. Cu TINE nimic nu e cu neputinta de indreptat. Tu esti cu totul DRAGOSTE. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti si Cel ce iarasi dai VIATA” – Acatistul de Multumire
Dan Sorin
mai 23, 2013 @ 12:32 pm
Iartă-mă că îmi permit să îți dau și eu un sfat și nu știu cât de plăcut va fi acesta. Părerea mea personală e că tu ceea ce simți ( pe lângă o dragoste curată dacă chiar simți așa ceva ) este multă patimă, dependență de această persoană. De asta nu poți renunța la acest om și simți că te-ai cam îndrăcit ( iertare dacă cuvântul e cam exagerat ). Am avut și eu momentul meu în care iubeam o fată și eram ca un îndrăcit: în prezența ei nu mai suportam slujbele, rugăciunea, Biserica. Și eram amândoi credincioși. Dar eu nu o iubeam în mod curat ci mai degrabă ajunsesem dependent de ea. Am ajuns să sufăr foarte mult și să mă chinui foarte mult. Totuși am început să mă rog tot mai mult, să mă duc zilnic pe la biserici și să mă rog și sărut Sf. Moaște și Sf. Icoane de acolo și să implor ajutorul lui Dmnezeu și a sfinților pentru a mă ilumina și a mă scoate din întunericul în care eram. Iar Hristos a avut milă de mine și m-a scos.
sdaniel
mai 23, 2013 @ 1:06 pm
In primul rand cred ca te consumi prea mult, viata e chiar frumoasa, sau nu e in niciun caz asa sumbra precum ai zugravit-o.
Eu, unul, in momentul in care cineva mi-a dat un ultimatum sa aleg intre el si alta persoana, a zburat in secunda doi, indiferent cine era. Cine iti da un ultimatum, ti-l va da si pe urmatorul si iti va controla viata continuu. Trebuie facut sa inteleaga ca ai personalitatea ta, viata ta, deciziile tale si chiar greselile.
Asa ca daca parintii te obliga sa alegi intre ei si baiat, atunci alege baiatul. Daca baiatul te obliga sa alegi intre el si parinti, atunci alegeai parintii.
Cineva spunea „cine te iubeste cu adevarat iti da LIBERTATE”.
Daca vei face precum te-am sfatuit, adica sa le spui parintilor verde in fata ca ai ales sa iti continui relatia cu baiatul, crede-ma ca nu ti se va intampla nimic. L-au indragit o data pe acel baiat, o vor face si a doua oara. Probabil se vor supara, vor face scandal, te vor ameninta, dar cat crezi ca va dura supararea lor. Maxim o luna sau doua. E un termen mult mai rezonabil decat intalnirile pe furis. Parintii trebuie sa inteleaga ca este destinul oricarui copil sa isi intemeieze propria familie. Doar nu o sa te casatoresti cu mama si tata, sau sa faci copii cu ei. Pe cine alegi, trebuie sa depinda doar de tine.
Si nu iti mai faci probleme cu relatiile intime premaritale. Daca il iubesti…de ce nu? N-ai nevoie de prea multe sfaturi de la nimeni, fa ceea ce simti si traieste-ti viata.
Mihaela
mai 23, 2013 @ 3:15 pm
Până n-ai să-ţi schimbi viaţa n-ai să-ţi găseşti liniştea. Nu trebuie părăsit nici băiatul, nici părinţii. PĂCATUL TREBUIE PĂRĂSIT ŞI TOTUL SE VA SCHIMBA. Încearcă să discuţi deschis cu el şi-ai să vezi câtă suferinţă se ascunde şi în sufletul lui. Dacă un părinte pentru copilul ascultător e în stare de orice cu atât mai mult ar face Dumnezeu pentru copiii Săi care fac voia Lui. Trebuie doar să ai credinţă şi să te rogi mult. O să mă rog şi eu pentru voi.
Ana
mai 23, 2013 @ 4:11 pm
Trec prin aceeasi situatie ca si tine, numai ca eu sunt parintele. Sa dea Domnul ca ceea ce-ti scriu acum sa te faca pe tine[b] sa-ti intelegi parintii, sa-i respecti, sa-i iubesti si sa depasiti impreuna perioada asta foarte grea. [/b]
Nu parintii sunt cei care gresesc, si nici macar tu. In urma cu 20 de ani fete de varsta ta nu erau asaltate sexual si „nu aveau posibilitatea” sa greseasca in acest fel. Un baiat isi lua mai multa responsabilitate ptr relatiile lui, ptr ca stia ca o eventuala sarcina inseamna casatorie sau pensie alimentara. Asta ii speria si-i trezea. Fetele puteau sa aiba prietenii lungi si sa simta daca prietenia este de durata sau nu.
[b]Dupa cele scrise de tine sunt convinsa ca daca ai putea sa dai timpul inapoi, nu ai mai vrea sa-ti pierzi fecioria. Asta arata multe despre tine si despre educatia primita, arata ce parinti frumosi ai. Ai grija de ei. Poate par duri acum, insa ei chiar te iubesc.[/b]
Ai nevoie de spovedanie si de duhovnic ca de aer. Nu este nevoie sa-l parasesti pe baiat, dar trebuie sa renunti la patima. Daca el chiar te iubeste, si daca totul nu este numai patima, atunci va accepta propunerea ta. Nu ai spus despre el daca este sau nu credincios, daca ati vorbit impreuna despre credinta.
Numai spovedania iti poate indrepta viata. Intre timp roaga-te ptr parintii tai si bucura-te ca-i ai. Vine un timp cand ei se duc…si nu se mai intorc. Vorba lui Adrian Paunescu.
Suflet bland si ranit, Maica Domnului sa-ti aline durerea si sa-ti indrepte pasii spre spovedanie!