Când străzile miros a ceai de tei
Imaginați-vă că este o dimineață plăcută de vară, aerul nu este încă fierbinte și încă te mai poți plimba pe stradă, fie că ești în concediu, fie că te îndrepți spre slujbă. Peste noapte, Dumnezeu a făcut ceai de tei și acum, ca într-o reclamă atrăgătoare, tot orașul este înmiresmat.
Diminețile de genul acesta nu prea îți dau avânt spre o nouă zi de lucru ci te îndeamnă mai degrabă la visare, așa că în loc să iei autobuzul două stații preferi să ocolești un pic pe străzile de la Grădina Icoanei… să te îndepărtezi de aglomerația orașului… să fii doar tu cu gândurile tale… să nu mai auzi frâne și claxoane… să respiri un pic de aer proaspăt cu aromă de tei… să stai un pic pe o bancă în curtea bisericii… să închizi ochii și să realizezi cât de aproape ești de Rai.
Se aud doar păsările care ciripesc voioase și laudă darul pe care îl au… distingi chiar mai multe voci în corul lor și te minunezi cum cântă la unison… deschizi ochii și tot ce vezi este liniște… vezi liniștea sufletească din tine, o liniște pe care în ultimul timp o căutai în orice… din păcate nu poți să stai mai mult de 10 minute… grăbit, cu ochii pe ceas, pașii tăi capătă din ce în ce mai multă amploare și în cateva minute ești în bulevard… claxoane… frâne… nervi… Instinctiv, îți întorci privirea spre locul care se afla doar la câteva sute de metri de forfota orașului și te gândești că poate așa pierdem zilnic Raiul…
După o astfel de dimineață, realizezi că Dumnezeu este mai aproape de tine decât credeai și că doar poluarea din noi ne face să nu Îl putem atinge… …vara e la început, teii sunt în floare și azi noapte Dumnezeu a făcut din nou ceai de tei… Oriunde v-ați afla, merită să luați o pauză și să vă bucurați de o gură de arome proaspete… Vă garantez că avem cu toții loc în Rai…
Aniri
iunie 3, 2009 @ 11:55 am
he he, da, e genial sa te bucuri de tot ce iti ofera natura..
Si ce bine ca si in Bucuresti avem motive, doar ca.. asa cum spuneai, unii sunt prea „antrenati” in drumul lor, si din pacate acesta e doar o rutina fara bucurii.
Si ce-mi place cel mai mult: cum alterneaza minunatiile, cum vin pe rand si impreuna, cum se intrepatrund: intai corcodusii, apoi prunii, piersicii. Apoi castanii, salcamii. Mai sunt si copacii aia imensi, cu flori adanci, si miros deosebit.. Flori care tin cam o luna intreaga, samburei care iti pica apoi in cap, mergand pe strada:D. Si acum, teii..
Primavara rulz..
ionutz
iunie 3, 2009 @ 6:54 pm
Minunat…in toate grozaviile sufocante ale Bucurestilor exista locuri unde merita sa te reculegi spiritual….
Albinuta
iunie 13, 2012 @ 9:08 am
Minunat articol ,multumesc si la noi in oras este o strada plina cu tei ,e o bucurie sa mergi pe acea strada ,de multe ori ne facem de lucru pe acolo sau pur si simplu ne plimbam pe acolo
Teodora
iunie 13, 2012 @ 12:53 pm
Natura e întotdeauna minunată și reconfortantă…păcat că omul a distrus-o și o distruge tot mai mult, mai ales prin industrializare și urbanizare excesivă. Nimic nu vor putea crea oamenii pe lumea asta mai frumos decât natura creată de Dumnezeu!