Când sunt slab atunci sunt tare

15

ist2_3197075-upset-boy-against-a-wallAstăzi peste tot, noi tinerii, suntem învăţaţi să fim cei mai tari, să fim cool, să fim sexy, să fim altfel. Publicitatea şi în general mass-media promovează femeile suple şi frumoase, bărbaţii arătoşi şi bine făcuţi, tinerii cool, oamenii de succes, etc., dar nu promovează deloc grăsunii, oamenii simpli, tinerii fără succes, săracii, muncitorii de pe şantier, în general oamenii care nu ies cu nimic în evidenţă.

Ce se-ntâmplă cu tinerii care n-au obţinut o bursă în străinătate, cu cei care nu sunt cool şi nici miss, cu cei care nu lucrează la o companie de succes, cu cei care n-au o iubită şi nici prea mulţi prieteni ? Cred că unii vor simţi un sentiment de inferioritate în mintea şi-n inima lor, şi îşi vor dori şi ei „succesul” promovat de lumea noastră.

Ce faci dacă, tânăr fiind, eşti şofer pe o maşină, sau vânzător într-un magazin, sau telefonist, sau chiar şomer? Ce faci dacă nu ştii multe limbi străine, dacă nu ai facultate, dacă n-ai un salariu frumos şi nici perspective prea mari de viitor ? Oare poţi să fii fericit ?

Îmi place foarte mult că realitatea este altfel decât o vedem prezentată în lume. Mi-a plăcut foarte foarte mult când am citit ce a spus Sfântul Apostol Pavel, un cuvânt excepţional, care dă curaj oricărui om, indiferent în ce stare e, indiferent de câte are sau nu, indiferent de cât e de păcatos sau de bun:

„De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”

Doamne ce frumos ! Când sunt singur, când sunt trist, când n-am prieteni, când n-am familie, când n-am servici, când n-am bani, când vreau şi eu mai mult dar nu pot, când sunt bolnav, când n-am putere, când singur nu pot face nimic, atunci mi-aduc aminte că: atunci când sunt slab atunci sunt tare!

Când îmi văd neputinţele, păcatele şi toată viaţa mea şi văd că nu pot să fac mai mult pentru mine, de abia atunci sunt realist, de abia atunci am început să văd cum trebuie realitatea. Singur nu pot.

Atunci îl aud pe Domnul Hristos cum spune:

„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.”

Fără Dumnezeu nu pot face nimic. Eu singur ca om nici nu pot respira fără El, nu pot nici merge, nu pot nici gândi… Dar cu Dumnezeu toate le pot, trebuie doar să-i cer.

El poate să-mi dea ce-mi lipseşte, El poate să mă ajute când nu mai pot, El poate să mă-ntărească când sunt slab, El e sănătatea mea, El e bucuria mea…

El e totul pentru mine aşa cum mama e totul pentru bebeluş ei.

Când mă laud cu ce am sau ce sunt atunci îl dau pe Dumnezeu la o parte, îmi iau toate meritele singur şi mă arăt egoist faţă de ceilalţi, deşi n-am făcut nimic singur. Când mă laud îi jignesc pe alţii şi-i fac să se simtă inferiori, îi fac să creadă că eu prin puterea mea sunt ce sunt, sau am ce am, şi atunci le apar complexele şi sentimentul de nefericire.

Dar când recunosc că sunt slab, cănd îmi dau seama că tot ce sunt eu, ca om astăzi, sunt datorită lui Dumnezeu, atunci le dau o speranţă şi celor de lângă mine, atunci ei nu se vor simţi complexaţi şi vor vrea şi ei să-i ceară lui Dumnezeu să-i ridice din slăbiciunile lor.

Când ştiu că singur nu pot nimic şi cu El pot totul atunci voi spune şi eu ca Pavel:

„Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.”

Doamne ajută-ne !

(Balan Claudiu)

(Visited 22 times, 1 visits today)