Canoanele Bisericii Ortodoxe privind contracepția și avortul opresc de la primirea Sfintei Împărtășanie minim 3 ani de zile

17

Mai jos am selectat din colecția de Canoane ale Bisericii Ortodoxe, canoanele privitoare la lepădarea pruncilor (avortul) și pe cele privitoare la stoparea apariției sau evoluției unei sarcini.

Trebuie să precizăm faptul că textul canoanelor, redactate de către Sfinții Apostoli, de către episcopii ortodocși la Sinoadele Ecumenice, la Sinoadele locale și de către unii dintre Sfinții Părinții, au o vechime de 1130 ani, când în anul 883, Patriarhul Fotie a scris (compilat) Nomocanonul, Colecţia oficială de legiuiri a Bisericii Ortodoxe.

Prin urmare trebuie să citiți aceste canoane cu înțelegerea că pe atunci medicina și tehnologia nu erau la nivelul de astăzi, și nu existau pilule contraceptive/avortive, prezervative, sterilet, spermicide, injecții, etc. Totuși chiar și atunci oamenii încercau să întrerupă evoluția unei sarcini sau apariția ei, prin diferite substanțe otrăvitoare.

Prin aceste canoane, Sfinții Părinți pedepsesc alegerea omului de a o omorî un copil sau de a evita o sarcină, indiferent de mijloacele folosite. Astfel canoanele sunt la fel de valide astăzi ca și acum o mie de ani, prin simplu fapt că dorința de a te feri de o sarcină sau de a omorî un prunc este aceeași, indiferent de mijloacele folosite.

Iată-le:

Canonul 21 al Sinodului Local de la Ancira (anul 314)

„Pe femeile care sunt desfrânate și își omoară fătul și se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a oprit până la ieșirea din viață, și această hotărâre se ține îndeobște. Dar găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât că vreme de 10 ani să împlinească penitența, potrivit treptelor hotărâte.

Canonul 91 al Sinodului al VI-lea Ecumenic

„Pe cele care dau doctorii lepădătoare de făt (provocatoare de avort) și pe cele care primesc otrăvuri pierzătoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigașului.

Canonul al 2-lea al SfântuluI Vasile cel Mare

„Acela care omoară fătul prin meșteșugire se supune pedepsei uciderii și la noi nu este după subtilitatea expresiunii de făt format și neformat: căci aici se osândește nu numai pentru cel ce se va naște și pentru că și pe sine s-a primejduit; căci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar pe lângă aceasta se mai adaugă și omorârea fătului, altă ucidere după intenția celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăința lor până la moarte, ci să se primească după un termen de zece ani, dar vindecarea să se hotărască nu după timp, ci după chipul pocăinței.”

Canonul al 33-lea al Sfântului Ioan Ajunătorul

„Vasile cel Mare, în canoanele sale al 2-lea și al 8-lea, spune că femeile care strică cu meșteșugiri pe feți în pântece și cele ce dau și iau doctorii, pentru că să-i piardă și ca feții înainte de vreme să cadă afară, să fie excluse de la Împărtășanie pentru 10 ani. Noi însă hotărâm că acestora să li se dea cel mult până la cinci ani sau și trei ani.”

Canonul al 36-lea al Sfântului Ioan Ajunătorul

“Femeia care nu se îngrijește de copilul ei cu intenția de a muri, sau face avort din neglijență, să primească canonul pentru uciderea premeditată”.

În plus față de aceste canoane Părintele Cleopa mai aduce două texte. Unul din Patrologia Greacă, volumul 20, în care Eusebiu, Episcopul Cezareei spune:

„Femeia care va lua ierburi ca să nu nască copii, aceea să aibă pocăinţa cinci ani și să facă 300 de metanii pe zi. Iar de va fi cu voia bărbatului ei, mai rău este. Nici Biserica să nu-i primească prescura ei, nici prinosul de vin până se va pocăi”.

Și altul din cartea Pravila cea Mare numită „Îndreptarea Legii” unde la pagina 245 se spune:

“Femeia de-și va ucide pruncii la naștere de bună voie, în toate zilele vieții ei să se pocăiască. Femeia care-și strică pântecele ca să nu nască copii, zece ani să se pocăiască, doi ani să stea în curtea bisericii, trei ani să stea lângă ușa bisericii, ascultând Scripturile, alți patru ani să stea cu catehumenii în tinda bisericii (în pronaos) până ce zice diaconul: „Cei chemaţi ieşiţi…” Iar un an să stea cu credincioșii la Liturghie și apoi să se împărtășească”.

În concluzie:

  • Pentru avort o femeie este împiedicată 10 ani de zile de a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare. La fel și bărbatul dacă își dă acordul pentru uciderea copilului.
  • Primesc aceeași pedeapsă cei care ajută la săvârşirea avortului, în speță medicii ginecologi sau asistentele medicale: oprirea 10 ani de zile de a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.
  • La fel, femeile care încearcă să stopeze evoluția sarcinii indiferent de stadiul ei, sunt împiedicate 10 ani de zile de a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.
  • Sfântul Ioan Postitorul este mai îngăduitor și coboară pedeapsa neapropierii de Sfânta Împărtășanie până la 3 ani.
  • Contracepția este o formă modernă de a „strica cu meșteșugiri pe feți în pântece” sau de a împiedica apariția unui nou prunc de către cei ce „iau doctorii” (pastile, injecții, operații de sterilizare, etc). Prin urmare, contracepția prin mijloacele moderne de astăzi se supune acelorași canoane pentru păcatul săvârșit de „femeia care va lua ierburi ca să nu nască copii”, adică oprirea 10 ani de la împărtășirea cu Sfintele Taine, dacă situația este gravă și penitentul nu arată pocăință, și minim 3 ani dacă cel păcătos vrea să-și îndrepte viața și să accepte posibilitatea apariției pruncilor.
  • Facem precizarea că și bărbații care își îndeamnă femeile să se ferească de a avea copii sunt supuși aceluiași canon ca și femeile.

În ultimă instanță duhovnicul este cel care va hotărî perioada pentru care creștinul va fi oprit de la Sfânta Împărtășanie, în funcție de dorința penitentului de a se îndrepta, după cercetarea inimii lui.

Oprirea de la Sfânta Împărtășanie a celor care se feresc să aibă copii nu este nicidecum o negociere cu duhovnicul. Sfinții Părinți spun clar în Colecția de Canoane după care se ghidează Biserica Ortodoxă că ferirea de prunci și/sau lepădarea lor aduce automat pedeapsa îndepărtării creștinului de la Sfânta Împărtășanie, pentru a realiza gravitatea acestui păcat.

Preoții duhovnici care acceptă să ofere Sfânta Împărtășanie celor care-și omoară copiii în pântece, celor care se feresc de nașterea de prunci și celor care trăiesc în desfrânare, mare păcat săvârșesc, și își iau asupra lor osândă, ca unii ce nu sunt în Duhul Bisericii și nu fac voia lui Dumnezeu.

(Claudiu Balan)

(Visited 228 times, 1 visits today)