Canon pentru păcatul masturbării
Deşi pe site-ul nostru s-a tratat în mai multe articole patima masturbării, totuşi fiind un păcat aşa de puternic şi aşa de răspândit, ne vedem nevoiţi să mai facem câteva precizări.
Mulţi dintre cei care intra pe site-ul nostru citind articolele care tratează masturbarea caută modalităţi practice de a renunţa la acest păcat. În articolul „Cum scap de patima masturbării ?” am vorbit în detaliu despre acest lucru, dar de departe cel mai important aspect în vederea vindecării este îndeplinirea canonului pe care il dă părintele duhovnic.
După ce te-ai hotărât să scapi de masturbare, mergi la un preot şi mărturiseşte-ţi păcatele. Spune-i că ai greşit, spune-i de cât timp faci păcatul acesta, si că de acum în colo vrei să nu mai greşeşti. Părintele te va înţelege şi nu te învinovăţi, ci dimpotrivă, se va bucura că te-ai hotărât să scapi de toată mizeria din sufletul si trupul tău. După ce ţi-ai mărturisit toate păcatele, părintele duhovnic îţi vă spune că trebuie să îndeplineşti un canon de pocăinţă. Canonul diferă în funcţie de gravitatea păcatelor si de marimea patimilor. Canonul de pocăinţă nu este o pedeapsă pentru păcatele săvârşite. Nicidecum! Canonul de pocăinta este medicament duhovnicesc pentru vindecarea sufletului!
Dumnezeu, odată ce am mărturisit greşelile noastre cu părere de rău, ne iartă fără să ceară nimic în schimb. Totuşi având sufletul liniştit şi împăcat ne vom întoarce înapoi la ale noastre, şi vom fi iarăşi ispitiţi să repetăm aceleaşi păcate. Canonul de pocăinţă este un tratament prin care în viitor împiedicăm iaraşi apariţia bolii.
Gândiţi-vă la un alcoolic. Într-o seară bea fără măsură şi ajunge în comă alcoolică la spital. Medicii îi vor oferi primul ajutor şi vor încerca să-l salveze. A doua zi dimineaţă, cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor, îşi va reveni din comă şi va fi conştient, iar în 2-3 zile se va reface total. Plecând acasă acest om s-a vindecat doar parţial, reuşind să-şi revină din comă la o stare sensibilă de echilibru pentru că dependenţa lui faţă de alcool rămâne aceeași. Prima dată când va avea ocazia va bea din nou. Un astfel de om are nevoie de un tratament de dezintoxicare, un tratament la o clinică specializată primind ajutor pentru a scăpa de dependenţa care-i stăpâneşte întreaga personalitate.
Aşa este şi cu un cel care se masturbează. După ce săvârşeşte păcatul, mustrările de conştiinţă îi invadează mintea. Chiar dacă va fugi imediat la preot să-l mărturisească totuşi dependenţa va rămâne, tendinţa spre păcat este înrădăcinată adânc în mintea lui. Canonul este tratamentul pe care Dumnezeu l-a considerat cel mai potrivit pentru acest păcat. Cine-şi îndeplineşte canonul, luptă împreună cu Dumnezeu pentru a se vindeca.
Putea Dumnezeu să ne scape şi de dependenţă în momentul mărturisirii acestui păcat, dar fără exersarea permanentă a vointei noastre ne-ar incălca libertatea. Dependenţa e o stare care ţine de voinţa noastră, de libertatea persoanei, de felul ei de a fi, de a exista. Dacă Dumnezeu ne-ar ridica imediat şi greutatea dependenţei la prima spovedanie ar fi ca şi cum El ne-ar fi programat să „vrem” cum trebuie, să facem alegerile cele mai bune. Ori chiar Dumnezeu ne-a oferit libertatea în momentul naşterii noastre, așadar nu o va încălca.
Canonul de pocăinţă este tratamentul de vindecare pe care noi îl acceptăm în mod liber şi conştient. În acest fel facem şi noi ceva pentru vindecarea noastră. Dumnezeu ne dă putere, noi îi oferim voinţă. Noi ne arătăm disponibili şi dornici de a ne vindeca, evitând mereu circumstanţele care ne-ar duce la păcat, iar El ne ajuta secundă de secundă să nu cădem.
Iată care sunt canoanele care vorbesc despre malahie (masturbare):
Cel ce îşi îndeplineşte canonul de post şi mătănii va simţi pe zi ce trece cum nu va mai fi aşa puternic ispitit ca înainte, iar voința i se va intări astfel incât să respingă ușor ispitele. Acest canon este şi unul de rugăciune, căci în timp ce facem mătănii spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iartă-mă pe mine păcătosul !” E un tratament cu ochii spre Dumnezeu, e o spalare mizeriilor a care au intrat prin ochii noştri, cu lacrimile curate ale părerii de rău. Îndeplinirea canonului aduce şi alt mare avantaj: apariţia unei relaţii personale între tine şi Dumnezeu. 100 de mătănii pe zi timp de 40 de zile înseamnă 4000 de „ridicări” din păcat cu ochii spre icoana Mântuitorului. Privirea unei icoane un timp aşa îndelungat vindecă, aşa cum şarpele ridicat pe toiagul lui Moise, pe care l-au văzut evreii în pustie i-a vindecat de boala lor.
După ce te-ai străduit aşa de mult să te vindeci, când te va ispiti diavolul să cazi iar în păcat, îţi va părea rău să-ţi baţi joc de străduința ta. Curăţia la care ai ajuns acum e şi datorită ţie, ori dacă 40 de zile ai construit ceva aşa frumos, nu te va lăsa inima să dărâmi totul în câteva secunde.
Canonul de pocăinţă pentru masturbare este un tratament cu Harul lui Dumnezeu, cu post, cu mătănii, cu înfrânarea trupului, cu ferirea ochilor de a vedea din nou aceleaşi mizerii din trecut.
Gustaţi din roadele acestui medicament şi vă veţi convinge.
Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.
Doar preotul poate prescrie acest tratament, doar el vă va spune care este medicamentul potrivit pentru voi. Nu faceţi acest canon de capul vostru, mergeţi la duhovnic. Cine ia medicamente de capul lui fară prescripţia medicului se poate îmbolnăvi şi mai rău.
Mergeţi la Hristos, doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, şi el prin preotul Său vă va povăţui cum este mai bine.
(Claudiu Balan)
Guest
iulie 22, 2010 @ 8:29 am
Si daca nu primesti canonul acesta este rau ???
g
iulie 22, 2010 @ 9:01 am
Canonul difera de la om la om..nu e fix, rigid pt fiecare..depinde de mai multe..cel putin asa mi-a spus duhovnicul in legatura cu canoanele..in general
Oana
iulie 22, 2010 @ 9:10 am
Sa luam aminte
„Doar preotul poate prescrie acest tratament, doar el vă va spune care este medicamentul potrivit pentru voi. [color=red]Nu faceţi acest canon de capul vostru, mergeţi la duhovnic.[/color] Cine ia medicamente de capul lui fară prescripţia medicului se poate îmbolnăvi şi mai rău.”
ionutzu18
iulie 22, 2010 @ 10:02 am
Marturisirea acestui pacat ramane intre tine, preot, si D-zeu. Dar daca te vor intreba ai tai: „De ce faci asta?”, tu ii vei spune adevarul nui asa?
Ii vei spune motivul pentru care mananci paine uscata si faci metanii timp de 40 de zile? Ce se poate face de ex in aceasta situatie?
Guest
iulie 22, 2010 @ 10:10 am
aha am inteles !!! Deci nu trebuie neaparat acest canon cel mai important lucru este [b]sa renunti la pacat [/b]
Claudiu
iulie 22, 2010 @ 10:30 am
Salut,
Tocmai asta spuneam in articol ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu poti renunta. Parintele duhovnic stabileste canonul, dar hotararea lui trebuie sa fie in limitele Canoanelor Bisericii Ortodoxe.
Daca el vede ca esti slab si esti abia la inceput, nu-ti va da 100 de matanii, poate-ti va da 80. Poate stie ca nu poti tine 40 de zile de post si atunci el iti va da doar o luna.
Oricum decizia preotului trebuie sa se incadreze in hotararile stabilite de Sfintii Parinti la Sinoadele Ecumenice in canoane.
Oricum canonul pentru un astfel de pacat este mai laborios, asa cum medicamentele pentru o boala grea sunt mai multe si mai puternice.
Saurian
iulie 22, 2010 @ 11:54 am
pentru ionutzu18
Având un duhovnic cât de cât normal la cap va înţelege dacă îi explici că prin astfel de lucruri s-ar putea să ai unele probleme cu părinţii şi împreună găsiţi o soluţie.
somebody
iulie 22, 2010 @ 11:35 pm
Cat de indurerat poate sa-ti fie sufletul pentru a-ti gasi refugiul in acest pacat…
Lasand la o parte cazul celor care fac asta din curiozitate si/sau pentru simpla placere fizica…exista foarte multi pentru care durerea din suflet devine de nesuportat, iar apasarea si golul interior ii impinge sa faca orice,numai sa evadeze macar pentru cateva minute din iadul pe care il traiesc.
As vrea sa pot imbratisa fiecare astfel de suflet si sa-l strang tare de tot,cu toata puterea mea,ca sa simta macar o picatura de iubire…:sad:
Guest
septembrie 13, 2010 @ 4:33 pm
🙁 🙁 🙁 ..este foarte pacat ca acest pacat pune stapanire pe om ,si omul din slabiciune il face.Trebuie sa te feresti si de persoane care ne lingusesc,ne vorbesc dezmierdat ,trebuie sa incerci sa stai langa persoane inteligente si placute si sa evitii orice revista pornografica sau emisiunii tv cu astfel de scene,ca sa nu cazi in pacatul acesta satanic,si da,trebuie mers la duhovnic si marturisit cu lacrimii si mult cainta ,pentru a-ti spune in detaliu,ce-i de facut…Dumnezeu te va vedea si te va ajuta sa scapi de el… 🙂 💡
Ioji
septembrie 13, 2010 @ 9:36 pm
E pacat sa omori pe cineva intr-un joc video vreau sa stiu lucrul asta multumesc
Saurian
septembrie 14, 2010 @ 4:39 am
E greu de spus. Virgil Gheorghe spunea că atunci când ucizi într-un joc video creierul se comportă la fel cum e când ucizi în mod real. Cred că răspunsul cel mai potrivit ar fi că e de dorit să nu te joci jocuri video ( ca şi uitatul la TV, de exemplu ).
Guest
septembrie 14, 2010 @ 6:39 pm
Nu stiu daca este un pacat atata timp cat nu se transforma in dependenta- ceea ce poate deveni foarte usor si este foarte subtila- dar nu foloseste la nimic. Sfantul Apostol Pavel spune „[i]Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos[/i]”. Eu cred ca in timp, poate influenta in rau jucatorul, determinandu-l sa fie mai egoist si sa incerce sa-i „elimine” intr-un fel sau altul pe cei care-l impiedica sa-si atinga un scop. Oricum, este agresiv iar asta il poate face sa adopte un astfel de comportament la nivel subconstient.Eu obisnuiam sa ma joc astfel de jocuri -si imi placeau mult- iar cand am renuntat la ele mi-am dat seama ca am pierdut vremea inutil si ca puteam sa ma recreez si in alte moduri.
Andreea
martie 28, 2013 @ 5:00 pm
Acum 7 luni am fost si m-am spovedit si impartasit. De atunci si pana acum cateva zile nu am mai savarsit acest pacat(malahia), dar acum iar am cazut. Cum sa scap de el???
Gabriel
martie 28, 2013 @ 8:00 pm
Mergi la duhovnic, spovedeste-te si cere de la el un canon de indreptare. Si incearca cu mai multa staruinta sa nu mai cazi, tinand si canonul dat. Totodata, incearca sa eviti acele imprejurari care ti-ar da prilej sa savarsesti iar pacatul.
Toti cadem, dar important este sa ne ridicam, sa avem parere de rau si sa gasim vointa necesara sa mergem mai departe, hotarand sa nu mai gresim
Doamne ajuta!
Claudiu Balan
martie 29, 2013 @ 6:52 am
Salut Andreea,
Ai căzut? Nicio problemă, ridică-te!
Vei cădea iar, ridică-te din nou!
Mărturisește-ți păcatul tău duhovnicului și roagă-L pe Domnul să te ajute să nu mai cazi.
Ocupă-ți timpul seara cu alte lucruri. Citește o carte frumoasă. Vizionează un film duhovnicesc, o predică ale părinților Bisericii.
Stai câteva minute și uită-te cu dor la icoana Maicii Domnului… și spune-i slăbiciunile tale și vei primi putere să nu mai cazi.
VIața e o luptă Andreea. Toți avem ispite și luptăm! Ispite vom avea până la moarte. Niciodată nu vom fi liberi de ispite… și asta pentru a ne pune nădejdea mereu în Dumnezeu ca să ne sprijinească.
Postește ca să-ți înmoi dorințele pătimașe ale trupului.
Fă mătănii.
Citește din Sfânta Scriptură.
Citește din cărțile duhovnicești.
Andreea
martie 29, 2013 @ 11:59 am
Multumesc pentru incurajari. O sa incerc sa va urmez sfatul.
Adrian
aprilie 23, 2013 @ 1:52 pm
Salut.
Eu am reusit de o perioada sa ma las si sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa ramana asa.
As avea cateva sfaturi pentru cei care incearca sa scape.
E bine de mers la Biserica cat mai des, si duminica la slujba, marturisire la duhovnic cat mai des daca se poate, chiar si o data la o luna. Ajuta si rugaciuni zilnice spuse cu atentie dar si din inima, tinut si post. Am auzit ca la nevoie se poate citi Paraclisul Maicii Domnului. In momente grele ajuta rugaciunea mintii „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)”, iar daca ai cazut in pacat este Psalmul 50 pentru iertare.
Ajuta si inchinare la Sfinte Moaste sau icoane facatoare de minuni la Biserici. E bine sa se treaca peste aceasta cu credinta si nadejde.
Doamne ajuta!
taranu
iunie 14, 2013 @ 10:56 am
Buna ziua,as dori sa discut cu cineva,despre cum sa ma eliberez de patima malahiei,va rog mult..
Claudiu Balan
iunie 14, 2013 @ 11:00 am
Salut Sergiu,
Ți-am dat email.
Vorbim.
Doamne ajută!
Adrian
iunie 18, 2013 @ 10:07 am
Pentru cei care vor sa se lase, spuneti cat mai des rugaciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, sau mai scurt „Doamne miluieste”, sau rugati-va la Maica Domnului. In fiecare zi este bine sa spuneti „Tatal nostru”.
In cartea „Razboiul nevazut”, de Sf. Nicodim Aghioritul sau „Cararea Imparatiei” spune multe despre lupta cu ispitele. Incercati sa mai postiti si in zile de miercuri sau vineri.
carina
iunie 18, 2013 @ 5:01 pm
Evita pe cat de mult posibil sa stai singur in camera si de asemenea ai grija ce faci in baie. invata la biblioteca sau fugi la plimbare cand simti nevoia. Si cel mai important lucru in orice desprindere de patima este Dumnezeu.
Deci sa il rugam in orice imprejurare sa ne scape si El va face asta, pentru ca doar El poate. noi singuri nu prea avem sanse. Trebuie sa credem in ajutorul Sau real in viata noastra, in fiecare secunda a ei.
Adrian
septembrie 9, 2013 @ 2:25 pm
Prin credinta te poti lasa de aceasta patima, numai cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Doamne miluieste!
Bagrat
decembrie 27, 2015 @ 7:44 pm
De ce sunteți absurzi? Cel care a creat canonul de pocăință pentru malahie este Sf. Ioan Postitorul. Dar cum poate cineva urma canonul lui, știind că acesta a trăit în secolul VI, iar noi suntem la 15 secole distanță. Înainte mâncai o pâine și îți ajungea pentru o zi întreagă, dar în zilele de azi mănânci o pâine albă și ajungi la spital. Trebuie să recunoaștem că pâinea din zilele noastre nu mai are aceiași substanțe hrănitoare pe care le avea cea din secolul al VI-lea, iar grăul este tot modificat genetic. Deci dacă pâinea uscată nu te poate hrăni, atunci cum vă imaginați că o persoană aflată în canonul acesta va avea energie la serviciu sau unde se duce (azi nimeni nu poate să stea degeaba)? La asta se mai adaugă faptul că dacă te apuci de un astfel de canon trebuie inevitabil să mărturisești și familiei despre acest păcat. Eu mă chinui să scap din această patimă și cea mai bună soluție de a o ține sub control este aceea de a citi Psaltirea ( o catismă pe zi), dar cu toate astea, se vor găsi momente în care să nu fi acoperit de Psaltire. Este groaznic! Nu-mi dați mesaj, scrieți-mi răspunsul aici.
Dan Tudorache
decembrie 28, 2015 @ 3:51 pm
Salutare Dumitru!(?)
Nici eu nu știu de ce suntem absurzi. Poate ne explici, că din mesajul de mai sus n-am înțeles de unde reiese absurditatea noastră.
Însă am înțeles următoarele:
1. Canonul, oricum ar fi el formulat, are întotdeauna sens pedagogic. Asprimea lui are menirea de a arăta gravitatea păcatului săvârșit și odată însușită această gravitate a vinei, se produce trezirea în fire a fiului risipitor, stare ce reclamă căința.
2. Canonul, oricare ar fi el la modul principial, nu se ia niciodată cu de la sine putere, ci îl stabilește duhovnicul, în urma spovedaniei, în funcție de mai mulți factori: gravitatea păcatului, voința penitentului, posibilitățile sale de timp și energie. Și de obicei duhovnicul face pogorământ dacă penitentul arată căință și hotărâre de a o rupe cu patima.
3. Canoanele au fost stabilite aproape în intregime acum sute de ani, fie că vorbim despre desfrânare, hoție, omor sau viol, deci a invoca timpul pentru a refuza urmarea canonului nu face decât să trădeze lipsa disponibilității noastre de îndreptare. Iar acest fapt nu ajută cu nimic.
4. Canonul despre care vorbim, cel cu malahia, presupune o alimentație cu [b]mâncare uscată[/b], timp de 40 de zile, or din fericire mâncarea uscată nu se reduce la o pâine albă pe zi. Mâncare uscată sunt și fructele confiate (uscate), care sunt foarte nutritive, la fel și semințele, la fel și peștele afumat, etc. Deci posibilități alimentare în limita canonului există, mai ales în zilele noastre, pe alese. Cât privește faptul că după o zi (sau câteva) de alimentare cu o pâine albă ajungi la spital, ei bine n-au trecut decât aproape 50 de ani (nu 15 secole distanță) de când foștii deținuți politici, adică eroii, martirii și mărturisitorii noștri anticomuniști, se hrăneau cu 200-300 de grame de pâine pe zi și… apă cu măsură, iar uneori cu un colț de pâine odată la trei zile, când erau prinși cu infracțiuni (rezemat de perete sau de pat în timpul zilei, deținere de ace sau obiecte de scris, etc.). Unii au rezistat cu acest „regim” un an, alții 3, alții 10 iar alții 20. Și unii dintre acești oameni mai trăiesc și astăzi. N-au murit iar la spital… n-aveau dreptul atunci. Deci, cred că e bine să păstrăm proporțiile și să nu ne plângem mai mult decât e cazul ca să nu ne rușineze cei care cu adevărat au cunoscut foamea.
5. Urmarea niciunui canon nu te obligă să mărturisești familiei păcatele tale, oricare ar fi canonul acela. „Am canon de la duhovnic și punct!”. Familiei, dacă este neînțelegătoare, i se poate explica cu tact că „Urmez o dietă alimentară care îmi face bine la sănătate”, „Mănânc asta pentru că așa mă simt eu bine”, etc.
6. Foarte bine dacă simți că te ajută Psaltirea. Probabil că dacă te vei spovedi și vei spune asta preotului, te va încuraja să citești în continuare și îți va mai da câteva metanii de făcut, fără să te trimită doar la „pâinea uscată”… de care nici nu era vorba în canon.
O zi cu inima senină!
Ionut
mai 25, 2022 @ 7:48 am
Dați exemple de mâncare uscată pentru post că poate unii nu o să înțeleagă,apropo salut.