Cântări minunate în Sfânta și Marea zi de Joi

În Sfânta şi Marea Joi, dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au pre­dat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.

Am selectat din Triod câteva cântări care se cântă în bisericile ortodoxe la slujba deniei din sfânta și marea zi de Joi:

„Când măriţii ucenici Ia spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întu­necat, şi judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, cel ce pentru acestea spânzurarc şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesă­ţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Țic.”

„Domn fiind a toate şi Ziditor Dumnezeu, zidirea Luişi a unit-o Cel fără de patimă sărăcind ; şi însuşi El fiind Paştile, S-a jertfit pe Sine pentru cei pentru care avea să moară, grăind: Mâncaţi trupul Meu şi întru cre­dinţă vă veţi întări.”

„Cu paharul Tău cel de veselie, Bunule, care este spre mântuirea a tot neamul omenesc, ai adăpat pe ucenicii Tăi; că singur Te-ai jertfit pe Tine, grăind: Beţi sîngele Meu şi întru credinţă vă veţi întări.”

„Cel ce a făcut lacurile, izvoarele şi mările, învăţându-ne pe noi sme­renia cea mai bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele uce­nicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, şi înălţându-ne pe noi din adâncurile răutăţii, Unul, Iubi­torul de oameni.”

„Smerindu-Te pentru milostivirea Ta, picioarele ucenicilor Tăi ai spă­lat, şi spre calea cea dumnezeiască i-ai îndreptat; iar Petru neîngăduind a fi spălat, îndată s-a plecat dumnezeieştii porunci şi fiind spă­lat cu osârdie se roagă Ţie, să ne dăruieşti nouă mare milă.”

„Spre patima ce izvorăşte nepătimire tuturor celor din Adam ve­nind, Hristoase. ai zis prietenilor Tăi: Dorit-am să mănânc cu voi Paştile acestea; pentru că pe Mine, cel Unul-Născut, curăţire în lume Tatăl M-a trimis.”

„Cu legătura dragostei fiind le­gaţi Apostolii, şi dîndu-se pe sine lui Hristos, Celui ce stăpâneşte toate, li s-au spălat picioarele cele frumoase, binevestind pace tuturor.”

„Arătat-a ucenicilor Stăpînul chip de smerenie; că Cel ce îmbracă cerul cu nori, S-a încins cu ştergătorul, şi a plecat genunchile pentru a spăla picioarele slugilor ; în a Cărui mână este suflarea tu­turor celor ce sunt.”

„Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să primim pâinea cu suflete curate, rămânând împreună cu Stăpînul, ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi le şterge cu ştergarul, şi să facem pre­cum am văzut, plecîndu-ne unul al­tuia şi spălând picioarele unul al­tuia. Că Hristos aşa a poruncit Apostolilor Săi, şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dar aceasta n-a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul.”

„Din ospăţul Stăpînului şi din masa cea nemuritoare, veniţi credincioşilor la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe Cuvântul cel Preaînalt din cuvântul Lui cunoscându-L, pe Cruce Î1slăvim.

„Adună-se acum soborul iudeilor, ca să dea lui Pilat pe Ziditorul şi Făcătorul tuturor. O, nelegiuiţii, o, necredincioşii! Că rânduiesc spre judecată, pe Cel ce vine să judece viii şi morţii; pe Cel ce vindecă patimile, îl gătesc spre pa­timă. Doamne îndelung-Răbdătorule, mare este mila Ta, slavă Ţie.”

„Nimeni să nu fie necunoscător de cina Stăpînului, o credincioşilor ! Nimeni să nu vină acum la masă cu vicleşug ca Iuda. Că acela primind pâinea, s-a lipsit de pâinea vieţii, fiind numai chip de ucenic, iar cu fapta ucigător de faţă, cu iudeii veselindu-se, şi cu Apostolii împreună-petrecând. Urând săruta şi sărutând vindea pe Cel ce ne-a răscum­părat pe noi din blestem, pe Dum­nezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.”

„Făcând cunoscători în cele de tai­nă, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai în­văţat, zicând: O, prietenilor ! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpă­rare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce vo­ieşte să fie întâi, să fie cel din ur­mă; stăpînul, ca slujitorul. Rămâ­neţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sînt viţa vieţii.”