Cântări bisericeşti la Naşterea Domnului

Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţa naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumneeu cel mai înainte de veci.

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai înainte de veci merge să-l nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind; slăveşte cu îngerii şi cu păstorii pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat, din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fară de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând proorocul Avacum, mai înainte o a vestit, învrednicindu-se, în chip de negrăit, a-i vedea întruchiparea; că Prunc tânăr din muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţă venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, curaţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care, umblând, vom afla laudă.

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină, spre a mea alinare.

Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl mărim.

Cercetatu-ne-ai pe noi de sus, Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul.

Veseliţi-vă, drepţilor, ceruri bucuraţi-vă, săltaţi munţilor, căci S-a născut Hristos, Fecioara şade, heruvimilor asemânându-se, purtând în braţe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat. Păstorii pe Cel năascut slăvesc; magii daruri aduc Stăpânului; îngerii, cântând, grăiesc: Necuprinsule Doamne, slavă Ţie.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

Tatăl a binevoit, Cuvântul trup S-a făcu şi Fecioara a născut pe Dumnezeu om. Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi făptura se bucură.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, şters-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică te-ai făcut bunăvoinţei Tatălui, purtând în braţe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat. Nu suferă taina ispitire; numai cu credinţa toţi să o mărim, strigând cu tine şi zicând: Netâlcuitule Doamne, slavă Ţie.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toate suflarea să laude pe Domnul.

Veniţi să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naştere a rămas tot fecioară. Bucură-te, cetate însufleţită a Împăratului şi Dumnezeu, întru care Hristos sălăşluindu-Se, a săvârşit mântuire. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând: Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.

Când a fost vremea venirii Tale pe pământ, întâia înscriere a lumii s-a făcut; atunci ai voit să se înscrie numele oamenilor, celor ce au crezut naşterii Tale. Pentru aceea, o astfel de poruncă de la Cezarul s-a strigat, că veşnică împărăţia Ta, cea fără început, s-a înnoit. Pentru aceasta, şi noi aducem Ţie, Dumnezeului şi Mântuitorului sufletelor noastre, în loc de dar de bani, bogăţia teologhisirii celei drept-credincioase.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor Amin.

Astăzi Hristos în Betleem Se naşte din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, şi pământul cu oamenii se veseleşte; magii daruri aduc, păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumenzeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.