Cărbuni aprinşi pentru inimi stinse
Căci dragostea acoperă golul născut din singurătate şi mângâie sufletul în durerea nimicniciei.
Totul fiinţei se linişteşte când licărirea suavă a dragostei îşi face loc în labirintul naturii umane.
Unde eşti dragoste cu ale tale chemări dulci spre dăruire?
Unde eşti când milioane de goluri au forma ta?
Vino! Vino! Cât încă ştiu că dorul ce naşte mărgăritare şi lacrimi e pentru tine!
Vino cât încă în ungherele sufletului meu mai este speranţă!
Te aştept, te aştept! Să vii cu blândă adiere a vântului şi caldă sărutare a dimineţii!
Căci unde poţi găsi un sens mai clar al vieţii şi unde îl poţi simţi mai sfânt ca în iubire?
(Mădălina)
(Visited 9 times, 1 visits today)
Laura Stifter
februarie 1, 2013 @ 2:15 pm
Foarte frumos, felicitări!
Doamne ajută!
Teodora
februarie 1, 2013 @ 5:16 pm
Minunat… Atât de multe lucruri și atât de profunde, exprimate în doar câteva cuvinte!
[i]
Dumnezeu este Iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el[/i]. (Sf Ap și Evanghelist Ioan).
Angela Madalina
februarie 1, 2013 @ 6:41 pm
Va multumesc frumos pt ganduri si aprecieri! Doamne ajuta!
Cristina
februarie 3, 2013 @ 7:26 pm
Ce frumos…asa simt si eu cand ma rog si chem Duhul cel Sfant sa se salasluiasca in sufletul meu ca sa ma-nvete sa-L iubesc mai mult zilnic…
Doamne ajuta,sa mai scrii!
Razvan - Gabriel Boboc
februarie 3, 2013 @ 7:38 pm
Foarte frumos si profund! Sa ne lumineze Dumnezeu ochii inimii pentru a afla adevarata dragoste!
adrian
martie 18, 2013 @ 2:07 pm
voi veni dar nu cu o adiere a vantului ci pe o raza de lumina ca sa nu-ti fie asteptarea lunga,si iti voi aduce un buchet mare de dragoste cu al carui parfum de iubire te voi inconjura si iti voi umple fiecare gol din viata ta!
faptul ca esti minunata ,te face o persoana atat de rara…angi!