Cardul de credit – „Salvarea mea”

Este un lucru firesc, normal al omului să trăiască din sudoarea frunţii lui…din ce-a muncit, din ce are…este chiar o satisfacţie lucrul acesta. Dar în zilele noastre ni se impune o politică de îndatorare; suntem educaţi cum să trăim pe datorie, prin aproape toate mijloacele de informare. Toate creditele de nevoi personale se dau acum şi cu un bonus: cardul de credit „obligatoriu”.

Cardul de credit este special creat de bănci pentru a-i face pe clienţi să intre pe datorie  şi să plătească dobândă. În mod normal dacă foloseşti bani de pe cardul de credit şi luna următoare îi returnezi înapoi pe toţi nu plăteşti nici o dobândă şi nici un comision. Dar limita cardului de credit este de cel puţin 3 ori mai mare decât salariu meu şi astfel o să fie imposibil ca luna următoare să-i returnez pe toţi şi astfel încep să plătesc dobânzi şi comisioane. Luna următoare se va calcula dobândă la dobânda deja acumulată datoriei şi cursa merge mai departe.

Am lucrat câţiva ani în bănci şi vă pot spune din interior, aşa cum le spuneam şi clienţilor supăraţi  pe atunci, că „într-adevăr sistemul bancar nu-l avantajează pe client”. Vă mai pot spune că la prima vedere lucrurile sunt foarte simple şi la-nceput totul este ok dar odată folosit cardul de credit, softul bancar are un algortim foarte complicat de calculare a datoriei lunare. Astfel când clientul va cere detalii de ce datoria lui e aşa de mare, reprezentatul băncii va încerca să-i explice, dar de multe ori nici noi, cei din bancă, care lucram cu zeci de clienţi zilnic, nu ştiam la cel mai mic detaliu cum funcţionează sistemul. Astfel clientul nu va întelege prea bine ce i se explică şi până la urma va renunţa de ruşine, plecând fără să-nţeleagă.

În zilele noastre noi avem multe şi vrem şi mai multe, pentru că aşa suntem învăţaţi în mod sistematic. Astăzi se pune problema astfel: De ce sa aşteptăm să ne cumpărăm lucrul mult visat până strângem banii când putem să ne împrumutăm şi să avem acel ceva imediat? De ce să rabdam?

Dacă chiar avem nevoie de câţiva bani imediat,  de ce să nu mă împrumut de la fratele meu, de la prietenul meu, de la mama sau de la tata, de la un coleg sau de la cineva cunoscut ? De ce de fiecare dată trebuie să mă-mprumut de la o bancă ?

De ce am ajuns să fim aşa străini unii de alţii ? de ce nu ne mai ajutăm ?

E mai bine să plătesc dobânzi şi comisioane enorme la bancă decât să mâ-nţeleg cu un prieten de al meu să mă mai aştepte până îi dau banii ? E adevărat că nu mă pot împrumuta de la un prieten de cinci zeci de mii de euro ca să-mi iau casă dar când e vorba de mai puţin, cred că pot.

Nu sistemul bancar e motorul unei economii ci oamenii şi forţa lor de muncă şi puterea lor de a lucra împreună este de fapt adevăratul motor al societăţii. Nu băncile pun în mişcare relaţiile dintre oameni şi lumea economică ci Dumnezeu este Cel care ajută la funcţionarea oricărui sistem de relaţii dintre noi oamenii. El e arbitrul relaţiilor în care intrăm, El asigură respectarea singurei regule a jocului – dragostea.

„Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.”

(Balan Claudiu)