“Cărțile care ne-au făcut oameni” (recomandare de carte)

Acum câteva zile am cumpărat dintr-o librărie o carte care mi-a stârnit rapid interesul: “Cărțile care ne-au făcut oameni”, editată de criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu, cunoscut mai bine pentru emisiunea “Omul care aduce cartea” de la ProTv. Știind că e un om de valoare, am acceptat cu drag propunerea lui.

Cartea are chipul lui pe copertă și asta m-a făcut să cred că voi citi doar recomandările sale despre lectură. Am fost bucuros să aflu în carte recomandările a 17 personalități ale României de astăzi, oameni din diferite domenii care-și reamintesc cu drag cărțile care le-au modelat sufletul.

Se citește rapid în câteva ore, dar poate atinge în sufletul fiecăruia o coardă sensibilă oferind recomandări pentru o literatură bună cu adevărat.

Recomandările nu sunt sub forma unor liste seci de nume și autori ci vin de la suflet la suflet, aducând povestea fiecărui om, taina prin care Dumnezeu a binecuvântat sau îngăduit să le aducă înainte diferite cărți, prin care să-și modeleze viața.

În prefață, Dan C. Mihăilescu începe atât de frumos și atrăgător:

“Frumoasă carte a ieșit, zău așa! Am recitit-o acum ca să-i scriu prefața și, brusc, m-am simțit ca-n fața sobei din copilărie, căreia îi deschideam cu sfială ușița, lăsându-mă minute în șir pradă dansului halucinant al flăcărilor. Obrajii se înroșeau, buzele se uscau, pleoapele se moleșeau, geamătul lemnelor hipnotiza auzul, scânteile, sărind feeric din jar, fermecau privirea. Ce serafică pădure de minuni se ascunde în sintagma “la gura sobei”!

Cum să nu regăsești cu tainică plăcere confortul copilăriei și seducătoarele reverii petrecute printre basme și povești aventuroase, cu Ispirescu, Andersen, Grimm și Ion Creangă, într-o parte, cu Jules Verne și Dumas, în cealaltă!?”

Mi-a rămas în inima mărturia Anei Blandiana care a fost și este fascinată de cărți, având în curtea casei din copilărie un munte de cărți din biblioteca fostei episcopii greco-catolice din Oradea, care a inițiat-o în lumea fascinantă a lecturii, încă de când era fetiță.

“Am devenit intelectual încercând să epuizez acel munte de cărți”

“Căci dacă în fața cărților mele sufletul mi se se strânge de cele mai multe ori de presimțiri și sentimente prea complicate pentru a semăna bucuriei, celelalte cărți, milioanele, miliardele de celelalte cărți ale lumii, mă umplu la simpla lor atingere de cea mai neumbrită fericire. Înainte de a le citi, înainte de a le bănui măcar înțelesul, îmi vine să le mângâi și să le miros, îmi vine să le vorbesc și nu mă pot împiedica să mă gândesc la ele ca la niște persoane a căror cunoștință poate fi un noroc sau o calamitate, dar nu poate fi niciodată indiferentă.”

Mircea Cărtărescu intuia extraordinar că atunci când citim, descoperim ce este deja așeazat în sufletul nostru:

“Abia când nu mai citești cărți, ci citești însăși lectura, îți dai seama că lectura ești tu însuți și că n-ai aflat nimic dintr-o carte care să nu fi fost în tine de la bun început.”

Ștefan Câlția, pictor și profesor universitar, spunea frumos:

“Aveam mai bine de 40 de ani când mi-am dat seama că bunica mea cu patru clase vorbea atât de frumos pentru că toată viața ei a citit Psalmii.” (…) “Serile când părinții ne citeau din Biblie erau vremurile când călătoream plutind peste cărări, țarini fără Aici și Dincolo!”

Scriitorul Livius Ciocârlie spune în mărturia sa:

“Se tot spune că elevii nu citesc. Nu asta e grav. Nici atunci nu citeau de bună voie mulți. [Profesoara mea de limbi clasice] a știut să cultive respectul pentru cultură. Elevii care nu citeau știau că au ceva de pierdut.”

Gabriel Liiceanu este convins că a citi este esențial pentru educația și echilibrul fiecărui om:

“Sunt convins că cititul între 8 și 14 ani este echivalentul din viața oamenilor al deprinderii vânatului la feline. Căci, așa cum învățarea vânatului este partea esențială a “educației” pentru puiul de tigru, cărțile îi arată copilului care sunt pozițiile fundamentale pe care trebuie să le ocupe de la bun început pentru ca parcursul vieții să fie străbătut în mod onorabil.”

Concluzia sa e aproape de adevăr:

“Sunt tot mai înclinat să cred că “oamenii răi”, cei care Îndeobște se îndeletnicesc cu chinuirea semenilor lor, sunt în general fie oameni care nu au citit, fie care nu au citit când trebuia, nu au citit ce trebuia sau au citit prost.”

Regizorul Mihai Mănuțiu zicea:

“Ernst Junger, cu “Pe falezele de marmură”, a fost o revelație. Mi-e greu să cred că vreun tânăr cititor de azi s-ar putea sustrage vrăjii acestei cărți, căreia eu i-am cedat cu deplină delectare. Îmbinând cu măiestrie alchimică hieratismul spiritual cu exploziile sângeroase ale instinctului, cartea lui Junger e cea mai frumoasă parabolă (și cât de transparentă!) despre lupta celor nobili cu Răul politic – și nu numai.”

Fiecare personaj invitat să ofere o listă de cărți care i-a zidit sufletește, oferă mai multe sau mai puține titluri de cărți citite din copilărie și până la maturitate. Nu voi extrage acele titluri pentru a le publica aici, ci vă voi lăsa pe voi să răsfoiți această carte și să gustați cum aceste titluri s-au împletit cu viața și căutările lor, cu meseria lor… în speranța că vă veți identifica cu frânturi din aceste vieți și drumuri.

“Nu trebuie să-ți fie rușine că n-ai citit la timp cărți esențiale, că n-ai citit “tot” ce trebuie citit. Biografia fiecărui cititor are un grafic unic, irepetabil, cosanguin cu evoluția sa interioară, cu nevoile și întrebările proprii, cu ritmuri, limite, întârzieri și devansări specifice.

De aceea, de câte ori mi se cere “lista celor 100 de cărți fundamentale” mă derobez. Nu există rețete. Nu poți face sugestii de lectură decât celor pe care îi cunoști, cărora le știi “felul”, tulburările, căutările și apetiturile. Fiecare vârstă își are țesătura ei, fiecare individ uman are o chimie interioară care nu se poate sistematiza. În consecință, a recomanda o carte e un act de maximă răspundere și de mare intimitate. Solemnitățile pedagogice, ca și neglijența frivolă, pot strica minți, caractere și vieți. E preferabil, prin urmare, să nu te pronunți decât când cel care te întreabă e, pentru tine “o carte deschisă”. (Andrei Pleșu)

Citiți cărți de bună calitate, cărți pline de marile adevăruri ale omenirii, cărți care vă vor ajuta să-L cunoașteți pe Dumnezeu, lumea în care trăiți și propriul vostru suflet.

(Claudiu Balan)