„Cât bine mi-a făcut mie Dumnezeu!”

Câte binefaceri nu mi-a adus până acum credinţa în Hristos! Nu le ştiu numărul şi nu voi vorbi despre fiecare în parte, ci numai despre una: de câte ori nu mi-a adus linişte, nu mi-a scos sufletul din tulburare, nu mi-a alungat patimile!

De câte ori nu mi-a îndreptat pornirile strâmbe ale inimii, de câte ori nu m-a curăţat de păcate, nu mi-a scăpat sufletul de moarte! Cât de apropiat este Domnul de omul credincios! El ne este ca aerul, ca respiraţia inimii şi a sufletului nostru.

Îţi mulţumesc, Doamne, din toată inima pentru suflarea binefăcătoare a Duhului Tău Sfânt, pe care o simt în timpul rugăciunii publice şi al celei de acasă, pentru curăţirea de păcate, pentru pace, umilinţă şi lacrimi, pentru părinteasca-Ţi mângâiere, pentru curajul şi puterea pe care mi le dai!

(Sfântul Ioan de Kronstadt)