Cât de mici suntem în faţa lui Dumnezeu!
Tot Globul pământesc vuieşte de vestea morţii mult-iubitului Michael Jackson, idolul atâtor tineri care plângeau la concertele lui. Îmi amintesc că aveam o prietenă care se îmbrăca numai cu tricoul cu Michael Jackson. Se simţea atât de aproape de faima acestui star..Toată lumea îi asculta muzica în anii „90. Cu toate astea, mie nu mi-a plăcut niciodată. Poate că muzica lui nu e pe gustul meu sau poate că nu am eu aşa gusturi fine…
Stăteam şi mă gândeam la el, care e mare vedetă (sau, mă rog, a fost) şi la felul în care a sfârşit viaţa lui. Brusc! Dintr-odată! Un atac de cord şi gata. Şi îmi amintesc că a încercat şi imposibilul: să se menţină veşnic tânăr şi frumos şi, mai ales, în vogă. Cred că el e unul din cazurile de băieţi buni pe care succesul l-a distrus. Succesul se întreţine cu compromisuri, sacrificii mari şi cu mulţi bani. Azi eşti foarte sus, te iubeşte toată lumea şi îţi cântă melodiile, iar mâine apari în presa de scandal cum că ai fi pedofil. Nu ştim care e adevărul în ceea ce îl priveşte pe Michael Jackson şi prea puţin mă interesează sincer, însă situaţia lui mă întristează şi îmi dau seama că fiecare dintre noi avem tendinţa de a ne „vinde sufletul diavolului”.
Mai precis, pentru câteva momente de măreţie, ca să fim mândri că am făcut ceva deosebit, renunţăm la principii, la viaţa morală, uneori chiar la bun-simţ şi, mai dureros este că renunţăm la relaţia cu Dumnezeu. Adevărul din inimă ajunge să ne incomodeze pentru că lui Dumnezeu Îi place smerenia şi nu ne lasă să fii mândri şi vocea Lui ne mustră încontinuu. Dar…dacă tu vrei, te împrieteneşti cu diavolul, pe negândite. Şi aşa ajunge omul să nu mai ştie ce-i cu el. Are momente când vrea să se ridice din prăpastia unde simte că a căzut, însă nu prea mai sunt resorturi spirituale. Ne pierdem atunci când vrem să ne dăm mari. Aşa cum a pierdut şi Lucifer locul său între îngeri şi a ales să fie cu totul altceva.
E grea lupta asta cu mândria! Dacă ţi-a intrat în inimă, te roade puţin câte puţin şi ajungi să crezi că eşti cel mai tare, cel mai deştept, cel mai bogat şi nimeni nu e ca tine. Şi deodată te loveşte un necaz, o palmă din cer şi iţi revii din ameţeala cu care diavolul te-a ademenit. Sau aşa ar trebui. O boală, o suferinţă, o durere acolo unde eşti cel mai sensibil te face, în cele din urmă, să vezi CÂT DE MIC EŞTI ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU!
Poate că o comparaţie cu Michael Jackson nu e cea mai potrivită, însă vedem cu toţii câţi oameni „mari”, care deţin controlul, faima, puterea financiară sau se fac iubiţi de enorm de mulţi oameni, sfârşesc, ei sau cei apropiaţi lor, ca orice muritor. Nu iau nimic cu ei. În schimb, viaţa pe care au trait-o le-a adus un mare dezavantaj: au (între) rupt relaţia cu Dumnezeu, Cel care le călăuzea paşii pe drumul mântuirii, fericirii supreme. Ei au caştigat mandria. Dar la ce le foloseşte? Poate e parola spre Iad. Cine ştie? Nu exclud această posibilitate. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? ( Marcu 8, 34-38)
Cu siguranţă toate aceste lucruri ne determină să reflectăm asupra noastră şi să ne dăm seama că greşim hrănindu-ne cu „slava deşartă”. Nu ne este nici acum de folos, iar după ce trupurile noastre nu vor mai fi, nici atât nu ne va mai folosi.
Azi am înţeles că nimic nu este mai mic decât omul fără Dumnezeu şi nimic nu este mai mare decât omul cu Dumnezeu…
Gabriela Tudor
Pe aceeasi tema va recomandam si: Idolatrizarea, boala veche
MONICA
iunie 27, 2009 @ 11:08 am
Nu stiu cat e vorba despre Dumnezeu in povestea Lui .Cred mai degraba intr-o proasta gestionare a succesului obtinut.
Bill Gates este multimiliardar si nu a luat-o razna.E casatorit ,are copii ,face acte caritabile .A stiut sa-si gestionze succesele sale in viata .Sa fie echilibrat.
MONICA
iunie 27, 2009 @ 11:13 am
Michael Jackson a fost martor al lui Iehova dupa care s-a convertit la islamism.
ionutz
iunie 27, 2009 @ 12:06 pm
Dumnezeu sa il ierte!
adriana
iunie 27, 2009 @ 12:50 pm
dardindar: Merita sa luptam pentru fiecare viata pe care Dumnezeu o trimite pe pamant
Catalin
iunie 27, 2009 @ 3:16 pm
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/06/27/scurta-cugetare-despre-marirea-si-caderea-stelei-de-dimineata/
anonim
iunie 27, 2009 @ 5:33 pm
nici mie nu mi-a placut prea mult muzica lui M. Jackson,totusi intotdeauna am avut o anumita admiratie pentru cei care reusesc sa faca multi oameni fericiti (prin muzica mai ales)pentru ca nu oricine poate face asta si cred ca Dumnezeu i-a dat acest mare talent.Ca si Elvis P. probabil ca nu a stiut sa faca fata acestui mare dar si probabil a platit pentru greselile lui si poate chiar a tras invataturi. Nu-i usor sa fi celebru,iti sacrifici viata, toti trag de tine etc.Mie imi e mila de el,ca toti gresim,dar cand esti celebru,greseala ta o stiu toti si platesti prea mult pentru ea.Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
MONICA
iunie 27, 2009 @ 6:34 pm
Eu consider ca MJ avea mult talent ,insa imi pare rau ca a sfarsit asa ,distrugandu-si el singur viata.
Gabriel
iunie 29, 2009 @ 8:50 am
Excelent articol, bravo! Imi pare bine sa gasesc si niste atitudini sanatoase despre „fenomenul mult-iubitului Michael Jackson”. In timp ce unii reproseaza Bisericii Ortodoxe ca nu-i aduce un omagiu idolului cantaret si dansator nimeni din ei nu-si pune intrebarea: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” ( Marcu 8, 34-38).
Saracul om, cum sa-l poti pomeni daca nici macar botezat nu a fost? Imi pare rau ca atata lume se lasa prada isteriei acestea controlate. Atatea atentate prin prejur… mor zeci si sute de oameni deodata si nimeni nu-si pune problema sensului vietii, pe unde ne pierdem oare talantul dat de Dumnezeu?
Dan
iulie 1, 2009 @ 1:34 pm
Nu vreau sa-l blamez pe Michael Jackson prin ceea ce vreau sa va recomand, dar am gasit o intamplare foarte folositoare pe forumul sitelui crestinortodox, postata in anul 2006, si care face parte din cartea „In memoria Parintelui Cleopa”: http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=1044
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne indrepteze ca toti gresim.
Ina
aprilie 17, 2010 @ 5:13 pm
Trebuie sa intelegem ca noi suntem ceea ce vrea Dumnezeu sa fim.Pe unii ii inzestreaza cu talent artistic pe altii cu intelepciune iar pe cei mai multi cu simplitate.EL hotaraste cum sa traim si cum sa murim.Noi doar avem impresia ca facem totul,ca suntem destepti,geniali ca avem putere asupra celorlalti,nu suntem nimic fara voia LUI.Asadar sa nu-l mai ponegrim pe MJ fiindca si el este creatia Lui iar noi pe langa ce a realizat el nu am facut mai nimic.Ce folos ca traiesti pe acest pamant 80 sau 90 de ani nerealizand nimic?Nu va vorbi nimeni despre noi peste decenii.Sa nu mai fim invidiosi si sa-l respectam pt. ceea ce a facut ca artist fiindca ne place sau nu el va ramane un geniu in domeniu.Toti gresim in viata.
omp
aprilie 17, 2010 @ 5:36 pm
Ina, bine ar fi sa fim DOAR „ceea ce vrea Dumnezeu sa fim”!
Lia
martie 12, 2011 @ 11:24 am
Niciodata nu am sa inteleg de ce tinerii isi fac idoli cantareti,actori,etc.Niciodata nu am inteles de ce se zbiara la concerte si se plange,ex: concertele lui Michael Jackson.Intr-o seara ma uitam cu mama la TV la concertul de adio a formatiei BZN(o formatie care mi-e draga,este si formatia preferata a mamei) si am vazut acolo oameni linistiti,veseli,care se bucurau de muzica,se vedea pe ei ca se simt bine dar ciudat nu am vazut sa zbiere,sa planga,sa lesine si totusi BZN a fost o formatie care a facut 42 de ani de cariera!Mamei mele i-a placut dintotdeauna formatii gen: ABBA,BZN,i-a placut muzica lor,dar totusi nu am vazut sa aibe nu stiu cate afise cu ele,de fapt n-are niciunul.Eu zic ca trebuie sa-ti placa muzica nu sa devii obsedat sau sa faci un idol din acea persoana care o canta.
Michael Jackson mi s-a parut o persoana buna,a ajutat multi copiii in viata sa,a donat foarte multi bani,dar mi s-a parut un om cu mari probleme.Nu sunt in masura sa-l judec,niciodata nu l-am cunoscut,dar nu mi-a placut felul in care si-a distrus viata.Are unele melodii frumoase,care le ascult cu drag dar atat.
Admin
martie 12, 2011 @ 1:12 pm
Da Lia, ai dreptate.
Comportamentul fanilor este o consecinta directa a genului de muzica pe care-l promoveaza formatia de pe scena.
Am asistat acum cativa ani la Sighisioara la un concert a lui Mircea Baniciu. Erau multi tineri acolo, dar toata lumea se comporta frumos si natural. Nu se tipa, nu se zbiera, ci se canta in cor, multi stiind versurile pe de rost.
Lia
martie 12, 2011 @ 1:39 pm
Nu stiu de ce,poate gresesc,dar mereu mi s-a parut ca Michael Jackson si in special concertele facute de el erau atat de po***re din cauza isteriei create de oameni.Nu pot sa inteleg care-i faza,de ce oamenii trebuie sa zbiere si sa se isterizeze atunci cand canteretul urca pe scena si-si ia ochelarii de la ochi?Cred ca Michael Jackson pe langa muzica ce a creat-o a fost cunoscut si pentru modul in care reactionau oamenii la concertele lor.Mie mi se pare chiar urat sa mergi la un concert si sa zbieri,sa plangi,sa lesini,adica mergi acolo sa asculti muzica nu sa te dai in spectacol.
Guest
martie 12, 2011 @ 2:34 pm
Lia,
parerea mea este ca cel sau cei de pe scena isterizeaza publicul, prin mesajul transmis, prin miscarile scenice, vestimentatia de scena…samd. Iar nu publicul este vinovat. Dar poate ca eu gresesc.
Doamne ajuta !
Lia
martie 12, 2011 @ 3:33 pm
Intr-un fel ai dreptate Anonim,este in mare parte persoana de pe scena "vinovata"-)e reactiile publicului,dar si publicul,deoarece daca ai autocontrol si vointa omul de pe scena poate sa faca orice acolo si sa nu iti influenteze cu nimic comportamentul la concert.Eu nu inteleg nevoia asta a publicului de-a se manifesta cat mai puternic la un concert.Mai rau este ca in prezent un cantaret/o formatie este mai cunoscut/a cu cat creeaza mai multa isterie la concertele sale,ceea ce nu mi se pare normal.Mai nou,valoarea unui artist se "vede" dupa felul in care se manifesta publciul la concertele lui.
Lilii
iunie 14, 2011 @ 1:51 pm
Acum vreun an era la „moda” sa scrii pe blog un articol despre Michael Jackson,sau chestii in genul,ceea ce e absurd.A murit un om..si?!Dumnezeu sa-l ierte. Da,a fost un om talentat,dar tot un om a fost…nu a fost nici un zeu, nici un „trimis” de-a lui Dumnezeu asa cum spuneau unii..of…cand o sa se inteleaga faptul ca fanatismul nu numai religios,ci si laic este f. daunator ! pentru ca ne indeparteaza de la normal…
Recunosc,si eu i-am descoperit muzica abia dupa moartea sa.Unele melodii(vreo 5-6) sunt frumoase,sensibile dar altele sunt prea comerciale pentru gustul meu sau poate ca eu sunt aia insensibila…
Nu pricep ce legatura are biserica cu M.J.?De ce sa-i aduca omagiu?
Parerea mea este ca el nu si-a vandut sufletul diavolului,ci pur si simplu a fost un om cu foarte multe probleme,care…in loc sa le accepte,sa le infrunte,le-a evitat si si-a creat altele tot mai mari si tot asa…
Consider ca a fost un om cu suflet bun,a ajutat enorm de multi copii,dar pacat ca nu vedea haosul din viata sa.
Nu-l blamez,ba chiar mi-a parut rau de faptul ca pentru unii oameni valoreaza mai mult mort decat viu,dar asta este…
Cred ca succesul are un pret,dar ma intreb uneori de ce artistii din ultimii ani(fie ca-s actori,cantareti,etc..) nu pot sa aiba un echilibru intre viata persoanla si cea profesionala?De ce trebuie sa duca o viata haotica plina de probleme si scandaluri?Pentru ca prin chestile astea devin faimosi si raman in voga si cunoscuti…e trist ca au ajuns artistii din zilele noastre sa se faca remarcati si sa ramana in amintirea oamenilor prin scandalurile din vietile lor decat prin talentul lor..
Cred ca in prezent sunt f putini artisti care duc o viata echilibrata fara scandaluri pe motive sexuale,fara droguri sau alchool,etc…si totusi daca privim talentele din zilele noastre cu cele care au fost acum cateva decenii nici nu se pot compara.
Lilii
iunie 14, 2011 @ 1:55 pm
Nu pricep de ce oamenilor le place sa se dea in spectacol(sa zbiere,sa lesine…de ex cum faceau la concertele lui M.J.) oare in asta sta frumusetea unui concert?sau succesul unei persoane?in cata lume lesina cand vede pe artistul respectiv?
Eu cand merg la un concert merg sa ma bucur de muzica nu sa surzesc din cauza tipetelor sau sa vad oameni lesinand…atunci mai bine stau acasa.
La un concert se merge sa te bucuri de muzica,sa te relaxezi,sa te simti bine…nu sa tipi ca un fanatic….
Nu pricep de ce daca ne plac melodiile unui artist sau ale unei formatii trebuie sa facem un idol din acea persoana/acele persoane,e absurd si ilogic.