Cat esti de cinstit la locul de munca?

„Ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea”…este o porunca ce suna atat de poetic, atat de idealist pentru lumea nepasarii in care traim, dar totusi aceasta porunca dovedeste in orice clipa a vietii si in orice imprejurare, necesitate stringenta de a fi pusa in practica. Unul din nenumaratele feluri  prin care aratam onestitatea noastra fata de ceilalti oameni, este grija pe care o avem fata de lucrurile ce ne-au fost incredintate spre folos. Si aici nu ma refer neaparat la lucruri pe care le imprumutam precum o carte, un telefon sau chiar o masina, ci ma refer in special la toate lucrurile care nu sunt ale noastre, dar pe care le folosim in mod curent mai ales la locul de munca.

Tin minte ca odata a trebuit sa asist la desfasurarea unei lucrari de racordare la reteaua de gaze naturale, racordare ce era necesara pentru alimentarea cu gaz a unei centrale termice. Firma care trebuia sa execute aceasta lucrare a trimis doi oameni specializati in acest sens. Pentru racordarea la conducta de gaz s-a folosit procedeul de sudare/debitare cu flacara oxiacetilenica (oxigen si acetilena). La un moment dat, muncitorii si-au terminat treaba si s-au asezat la odihna, lasand in functiune agregatul de sudare/debitare ce consuma oxigen si acetilena degeaba. L-am intrebat politicos pe cel care lasase flacara aprinsa, de ce nu inchide agregatul de vreme ce isi terminase treaba, iar el mi-a raspuns zambind: „Doar nu platesc eu consumul…plateste firma”

M-am mahnit in sinea mea  gandindu-ma cat de multi oameni risipesc si strica lucrurile ce le sunt incredintate, fie la munca, fie intr-o institutie, sau in oricare alt loc. La acest gen de risipa am asistat de-a lungul timpului si sub diverse alte forme:

„Si ce daca intru prin gropi cu masina, doar nu e a mea ci a firmei la care lucrez”

„Si ce daca trantesc usa si se strica, doar nu este a mea”

„Si ce daca am dat centrala termica prea tare, doar nu platesc eu factura ci patronul”

Insa Mantuitorul Hristos spune asa: „Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept”. De aici este lesne de inteles ca nu meritam sa fim pusi in administrarea lucrurilor mari la care visam, atata timp cat nu suntem in stare sa ne ingrijim cum se cuvine nici macar de lucrurile cele mici de care beneficiem. Ar fi bine sa constientizam cate sute si mii de pagube am facut, aratand ca nu suntem buni iconomi, ci doar oameni ai  interesului propriu.

Sfantul Ap. Pavel ne indeamna asa: „Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, Bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi.” (Coloseni 3:23-24)

Deci, fie ca scriem pixul de la posta, fie ca vorbim la un telefon public, fie ca inchidem o usa de birou sau folosim alte lucruri care nu sunt ale noastre, ci ale firmei la care lucram sau ale „statului”, se cuvine sa le folosim ca si cum ar fi ale Domnului. Iar daca noi nu aratam buna intrebuintare pentru lucrurile mici de zi cu zi, atunci cum sa avem pretentia ca altii sa fie drepti cu lucrurile mari asa cum ne-am dori? De ce strigam mereu ca avem conducatori iresponsabili si risipitori cu banul public, daca noi insine suntem iresponsabili acolo unde avem posibilitatea? De ce ii vedem mereu pe altii cum strica, dar risipa noastra zilnica nu o vedem?

Toate faptele nedrepte pe care le facem atunci cand risipim si nu ne ingrijim de lucrurile ce ne-au fost incredintate, se intorc impotriva noastra mai devreme sau mai tarziu, sub o forma sau alta, si adesea nici macar nu banuim de ce anume patimim cu lipsuri, pagube, si stramtorari materiale de tot felul. Este usor sa risipesti benzina de la masina amagindu-te ca ca nu te vede seful, dar este greu sa tot astepti o marire de salariu fara sa constientizezi ca patronul ajusteaza salariile in functie de toate cheltuielile, deci in functie si de risipa ta pe benzina.

Poate risipesti mereu minutele de telefonie de la servici in interes personal, poate te lenevesti atunci cand clientii stau si aspteapta iritati sa fie serviti, poate faci orice orice alta paguba crezand ca nu are importanta, dar totusi acestea toate vor cantari si te vor afecta cu mult mai mult decat te-ai astepta. Ca lucrurile stau intr-adevar asa, invatam din pilda ce urmeaza:

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
– Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
– Sigur, boierule – a răspuns omul bucuros – ce trebuie să fac ?
– Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.
Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? “E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel ?!”

Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
– Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.
În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

Tine minte ca toata cinstea sau necinstea ta, se vor propaga in comportamentul celorlalti oameni precum se propaga undele din apa in urma impactului cu o piatra. La inceput undele par neinsemnate, precum faptele carora nu le dam importanta cuvenita, dar odata cu trecerea timpului, undele ajung sa se rasfranga cu putere acolo unde nici nu te-ai gandit. Tot asa se intampla si cu faptele noastre asupra celorlalti caci printr-un simplu gest putem influenta lumea intreaga.