Câtă nevoie are omul de liniște! 4 îndemnuri practice ale ÎPS Teofan.

Unul din aspectele esențiale ale relației noastre cu Dumnezeu este întâlnirea cu El în intimitate. Doar eu și El în liniște, fără nimeni în jur. Doar eu cu Dumnezeu în rugăciune. Asta nu exclude rugăciunea în comun cu ceilalți creștini în Biserică sau în tot locul. Ba dimpotrivă cele două aspecte ale rugăciunii, intim și public, se hrănesc unul din celălalt și se îmbogățesc unul pe celălalt.

Rugăciunea este cel mai înalt lucru pe care-l poate face un om pe pământ. Este cel mai complex și înălțător aspect al vieții omului, ne învață părinții Bisericii. Prin rugăciune omul se întâlnește în inima lui cu Dumnezeu Însuși, și acolo își revarsă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt toată bucuria iubirii Sale în ființa noastră. De aceea către rugăciune a tins cel mai mult inima sfinților. Rugăciunii în liniște și-au dedicat ei toată viața lor pe pământ. Și cu cât înaintau în intimitatea rugăciunii cu atât simțeau și mai tare să se retragă din lume, să fugă în mănăstiri, în pustii, și de e posibil să nu mai vorbească ani de zile cu nimeni… De ce?

Ca să nu se despartă de Dumnezeu și să stea cât mai mult cu El.

Ca să nu piardă Harul lui Dumnezeu agonisit în inimă!

Ca să-și vadă mai atent mișcările minții și ale inimii.

Ca să audă mai bine glasul lui Dumnezeu în inima lor.

Ca să cunoască mai desăvârșit voia lui Dumnezeu.

Ca să nu se mai împotrivească cu nimic din ființa lor Domnului.

Ca să contemple nederanjați de nimeni toată Creația lui Dumnezeu și să vadă în ea pe Creatorul.

Ca să primească în ființa lor iubirea lui Dumnezeu care îmbrățișează tot și toate!

Ca să se roage pentru întreaga lume! Ca să se unească cu întregul Adam, cu întreaga umanitate.

Ca să primească în ei toate darurile Duhului Sfânt!

Ca să-și sfințească viața.

Ca să devina dumnezei ca Dumnezeul nostru, cu Dumnezeul nostru, în Dumnezeul nostru!

Câtă nevoie are omul de liniște pe pământ! Câtă nevoie are omul să stea și singur cu sine însuși!

Cât de mult fugim noi oamenii de a sta singuri cu noi înșine! De ce? Pentru că inima noastră nu ne bucură. Pentru că am pus în inimă doar răutate și egoism, și ceea ce izvorăște în noi e doar tristețe și întuneric. Și de aceea căutăm să fim distrași de la singurătate. Fugim de a sta singuri cu noi înșine și cu Dumnezeu! De aceea stăm cu ochii tot timpul în televizor, calculator, telefon, în whatsapp și Youtube, în știri și-n filme, în plecări și distracții. Facem tot posibilul să nu stăm un minut singuri cu noi înșine. Nici pe wc, nici la masă… iar de-ar fi posibil și în somn am fugi de noi înșine. Ba chiar și când suntem cu ceilalți oameni ne plictisim și aruncăm ochii în telefon.

De ce fuge omul de inima lui? Pentru că-l doare, dar nu știe că acolo e centru ființei sale! Dacă e să vină de undeva bucuria adevărată și Viața, de acolo va țâșni, din inima noastră. Inima, e la propriu poarta pe care Dumnezeu intră în noi. Inima e cămara / camera în care Dumnezeu rămâne în noi. Inima e paraclisul / bisericuța ființei noastre. Inima e rădăcina ființei noastre adânc înfiptă în cer. Dacă rădăcinile nu adapă tulpina și crengile, copacul se usucă și moare. Dacă inima nu adapă cu Viața, cu Duh Sfânt ființa omului, se usucă și moare.

Domnul Iisus Hristos locuia în mijloc oamenilor, în lume, dar adesea, ni se spune în evanghelie că se retragea în locuri liniștite, departe de oameni, ca să se roage.

”Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.” (Marcu 1, 35)

”Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.” (Luca 5, 16)

”Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.” (Marcu 6, 46)

Domnul Iisus alterna viața în mijlocul oamenilor cu viața în mijlocul naturii, în singurătate și rugăciunea înaintea Tatălui. Dacă El, ca Dumnezeu și Om a avut nevoie de această retragere, cu cât mai mult noi cei păcătoși? Pe Domnul trebuie să-L urmăm în toate. Dacă El s-a retras în tăcere și singurătate, dacă El a avut nevoie să se roage în liniște, înseamnă că așa suntem construiți ca oameni, așa ne-a creat, și așa trebuie să facem și noi ca să ne fie bine. Cu atât mai mult noi oamenii avem nevoie de a căuta în viața noastră de zi cu zi, timp și spațiu de singurătate, de tăcere, de liniște exterioară pentru a dobândi și oarecare liniște lăuntrică.

Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei ne-a dat 4 modalități practice de a dobândi liniștea în predica ținută pe Muntele Ceahlău la sărbătoarea ”Schimbarea la Față a Domnului” anul acesta 2023.

1. Să găsim în locuința noastră un spațiu dedicat în exclusivitate rugăciunii și retragerii noastre în intimitatea casei noastre.

Dacă e o casă mai mare, o cameră să fie destinată numai rugăciunii, o cameră mai deosebită și poate mai îndepărtate decât celelalte de zgomotul din afară. Și acolo omul să găsească în timpul zilei 3 minute, 5 minute, o jumătate de ora. Să fie El singur cu Dumnezeu cel singur. Cu o candelă aprinsă, cu o icoană a Domnului Hristos sau a Maicii Domnului și cu puțin voință. Putem să ne organizăm un astfel de spațiu. Dacă nu aveți loc, măcar un perete dintr-o cameră, care să nu fie împodobit cu tot felul de lucruri. Să ai un perete alb, cu 2-3 icoane, cu o candelă, să te așezi din când în când acolo în fața acelor icoane și să încerci a te liniști. E posibil pentru fiecare credincios să plinească acest lucru.

Vezi: Colțișorul meu de rugăciune.

2. Stabilește-ți în programul zilnic și săptămânal momente de retragere

Este necesar ca la început de săptămână privind în agenda programului nostru de-a lungul celor 7 zile să găsim un timp pe care să-l notăm în agendă, în fiecare zi de se poate. De la 7 la 7.30 eu să mă retrag. Sau de la 8 la 9, fiecare după programul său. Omul se poate retrage în colțișorul său. Oprește telefonul, roagă membrii familiei să stea mai liniștiți în acea perioadă, 10 minute, o jumătate de ora, un ceas. Apoi la sfârșit de săptămână când suntem mai liberi, iarăși să înscriem în program câteva ceasuri în camera proprie, sau poate într-o pădure, nu prea îndepărtate de locul în care locuim, să avem câteva clipe, câteva ceasuri la sfârșit de săptămână. O jumătate de zi dacă se poate.

Duminică după-amiază… de dimineață la sfânta slujbă, agapa împreună cu familia, puțină odihnă și apoi singuri sau cu familia retragere undeva nu departe de casă pentru a nu mai auzi pentru câteva clipe tot tumultul de iarmaroc care este atât de prezent în viața noastră.

3. Să aibă omul din când în când parte de pelerinaje precum acesta [n.r. pe Ceahlău la ”Schimbarea la față”]

Dumnezeu a binecuvântat țara noastră cu atâtea mănăstiri. Sunt oameni în occident… cum sunteți și dvs. care sunteți aici… care alergați uneori la sute de kilometri ca să găsiți o mănăstire românească. Sunt oameni care merg săptămânal tocmai pentru a se rupe o clipă din obișnuitul săptămânii. Și acolo în mănăstire se găsesc colțișoare de pace, de liniște, puțină slujbă, o întâlnire cu un călugăr, o carte binecuvântată.

4. Zilnic și săptămânal să punem deoparte telefonul și televizorul.

Seara de la o anumită oră, de la ora 7 bine ar fi ca ochii noștri să nu mai vadă ecran mare sau mic, pentru că somnul e mult mai liniștit. Și sunt mărturii care arată cât de important este ca la un anumit moment spre seară, după ce am folosit telefonul toată ziua, să-l punem puțin deoparte. Îl reluăm a doua zi, vedem ce mesaje am primit. Nu începe lumea cu noi, nu se termină cu noi, nu suntem atât de importanți ca tot timpul să fim conectat cu cei din afara noastra.

În ziua de vineri și în ziua de miercuri când creștinul adevărat postește și mănâncă mai puțin e bine să folosim telefonul cât mai puțin. Îl folosim în celelalte zile dar postul nostru de bucate să fie dublat de o anumită asceză digitală, o abstinență de la această tehnică folositoare pentru viața noastră, dar în același timp abuzând de ea cădem într-o anumită dependență, într-o stare de sclavie, pe care o vedem atât de mult prezentă în viața noastră. Nu poți după ce ai văzut un film sau ai căutat nu știu ce informații pe internet să începi rugăciunea. Mintea ta este plină de informații… foarte greu este să te debarasezi de ele pentru a te așeza în genunchi în singurătate, în chilia ta de retragere pentru a fi împreună cu Dumnezeu.

Puteți asculta predica integral aici:

Spor la liniște!

”Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33, 13)

Siliți-vă să căutați aceste momente de liniște căci în ele se va coborî Dumnezeu la voi. Aceste momente vor deveni treptat în viața voastră, izvoare de putere și momente de bucurie, momente spre care veți tânji cât mai des. Închei cu gândurile Avvei Arsenie din patericul egiptean:

Avva Arsenie, când încă era la palat, se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne, arată-mi cum să mă mântuiesc!“ Şi i-a venit un glas care i-a zis: „Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui!“ Iar cea de-a doua: Tot el, după ce s-a retras în viaţă singuratică, s-a rugat din nou cu aceleaşi cuvinte. Şi a auzit un glas mare zicându-i: „Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te!“ Iată rădăcinile nepăcătuirii.

Autor: Claudiu Balan