Catedrala Mântuirii Neamului vs Casa Poporului (Biruința Ortodoxiei asupra regimului comunist ateu)
De când proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a prins contur, tot mai multe voci din afara Bisericii dar și din interior acuză megalomania acestui proiect și criza economică în care se dorește construirea ei. De ce mai este necesară încă o biserică pe lângă cele 200 din București, și pe lângă cele peste 10.000 din întreaga țara?
Răspunsul la această întrebare l-am conștientizat când am văzut unde va fi amplasată viitoarea catedrală. Ansamblul Catedralei Mântuirii Neamului se va ridica în mijlocul Bucureștiului, exact lângă Casa Poporului, în curtea ei. Au fost și alte locații propuse, dar prin voia Lui Dumnezeu, s-a ajuns în final ca mărețul locaș de cult să fie construit, deloc întâmplător, în spatele celei mai impunătoare clădiri din România, ca o suliță în coasta celui mai reprezentativ proiect al regimului comunist.
Andrei Pandele, unul din proiectanții Casei Poporului, explică pe larg ce a însemnat acest proiect pentru București și locuitorii lui1:
„Casa Poporului s-a construit pe cultul personalităţii. „Un asemenea Om se naşte o dată la o mie de ani“ – i se spunea lui Ceauşescu. Revenit din Nigeria imediat după cutremurul catastrofal din 1977, „Omul“ şi-a găsit casa din Primăverii devastată, căci fusese fundată pe aluviuni. A întrebat unde să se mute. Puţine puncte din Bucureşti sunt cu adevărat sigure – i s-a răspuns. Casa lui era pe malul lacului. S-a hotărât să-şi facă alta într-un loc mai sigur pentru viitorul seism.
Ca să cuprindă o parte din guvern, mai multe ministere şi câteva niveluri pentru familia Ceauşescu exclusiv, Casa trebuia să fie MARE! Iar pofta vine mâncând. Pe măsură ce se construia, pretenţiile „Beneficiarului“ creşteau. Mai lungă, mai lată, mai înaltă, încă un etaj şi încă unul. Şi alte două. Pe parcursul realizării proiectului, a cerut nenumărate modificări, uneori amuzante. Dacă palatul are dimensiuni ieşite din scară, aceasta se datorează beneficiarului. Casa Poporului, cu dimensiuni copleşitoare, cocoţată pe dealul de 18 m, e concepută la altă scară decât tot oraşul. Are un volum de 3.000 de ori mai mare decât orice altă clădire publică!”
Deşi mulţi sunt mândri că e atât de mare, puţini ştiu ce şi cât au pierdut. Şi cât suferă ei din cauza destructurării oraşului. Dar nu distrugerile făcute la construirea ei au fost cele mai grave. Odată cu începerea lucrărilor, Ceauşescu a cerut un drum de acces pe măsura importanţei lui, pe care l-a botezat „Victoria Socialismului“. A declanşat demolări în continuarea axei est-vest, prelungind Victoria Socialismului cu Bulevardul Unirii. Demolările făcute pentru clădire au afectat 50 de hectare. Cele făcute pentru axă au lăsat în oraşul istoric o cicatrice de aproape 600 de hectare.
Scara monumentală de la Spitalul Brâncovenesc, făcută de trei generaţii de meşteri italieni, după unii autori, era cea mai frumoasă din lume. Aceasta a fost demolată în mod stupid. Putea fi păstrată. Dar scaunul era mai important pentru activişti decât venerabilul monument, nimeni nu risca fulgerele lui Ceauşescu de dragul salvării unei clădiri. Institutul Medico-Legal „Mina Minovici“, Schitul Maicilor, cu incinta în amfiteatru, locuinţe splendide ale anilor 1870-1900 au fost demolate. Au dispărut Mănăstirea Mihai Vodă, Arhivele Statului, o parte a Mănăstirii Antim. Alte biserici au fost mutate pe amplasamente dosnice.
Au fost demolate cu frenezie bisericile Spirea Veche, Sf. Apostoli, Sf. Spiridon Vechi, Sfânta Vineri, dar şi alte construcţii reprezentative. Clădiri splendide din secolul al XIX-lea au fost dărâmate peste noapte. Demolările pentru axa majoră au avut efecte neaşteptate asupra echipei de proiectare.
„Era o execuţie publică, un război împotriva oraşului, cu distrugerea suportului memoriei. Iar locuitorii priveau înmărmuriţi“ – îşi aminteşte Horia Roman Patapievici.
Ceauşescu a impus transformările pentru gloria lui, împotriva oraşului şi a locuitorilor. O cicatrice de 7 km, de la Piaţa Puişor la Piaţa Vergului, a brăzdat oraşul de la vest la est. A apărut fractura între sudul sărac, cenuşiu şi nordul mai prosper şi mai verde al oraşului. Între ecranul de operetă al marelui bulevard şi restul oraşului au rămas zone necontrolate, un fel de curţi de gunoi, pe kilometri. Nici acum nu au dispărut. De obicei, distrugerile se făceau noaptea, pe ascuns. De la multe nu s-au păstrat imagini. Fotografierea era considerată un delict. Demolările s-au efectuat înainte să existe un proiect, uneori după semne făcute cu mâna de Ceauşescu din goana maşinii. 57.000 de familii au fost dezrădăcinate.”
Casa Poporului însumează pretențiile imperiale ale regimului comunist care a luptat timp de 50 de ani să-L scoată pe Dumnezeu afară din sufletele românilor, demolând biserici, închizând mănăstiri, interzicând predarea religiei în școli și mai presus de toate torturând zeci de mii de români creștini în temnițele comuniste, care au preferat mai degrabă a suferi pentru credința în Hristos decât ”libertatea” materialistă. Casa Poporului este cireașa de pe tortul terorii în care a fost condusă România din 1948 și până la revoluția din decembrie 1989. Românii erau siliți să ridice în slăvi un singur zeu, pe secretarul general al Partidului Comunist Român, fără a avea curajul să-și ducă copiii la biserică și să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu.
Comuniștii au visat frumos și Dumnezeu le-a îngăduit tot răul din lume, pentru a arăta tuturor că Biserica lui Hristos nu va fi biruită nici de porțile iadului, nici de cel mai diabolic plan pe care-l vor născoci oamenii. Comuniștii au crezut că prin ideologia lor satanică vor schimba lumea și vor ridica revoluția proletară pe culmile altarelor sufletești ale românilor.
Regimul comunist ateu a avut ca principal dușman pe Hristos și pe cei care în numele Lui au avut curaj să mărturisească Adevărul, și să nu se compromită în niciun fel. Comuniștii au luptat zi de zi împotriva lui Dumnezeu și poate au fost momente când li s-a părut că au învins. Dar istoria se scrie nu pe 10-20 de ani, nici pe 50-100 de ani ci de la A la Z, de la Adam până la ultimul om care se va naște, de la viață la moarte, de la moarte la Învierea cea de apoi.
Catedrala Mântuirii Neamului este, mai presus de o necesitate liturgică și publică a Bisericii Ortodoxe Române, un simbol al biruinței credinței în Dumnezeu asupra unui regim politic violent și necredincios. Ridicarea unei catedrale ortodoxe în care Hristos e pictat ca Împărat al veacurilor, mult mai înaltă decât Casa Poporului, simbol al negării Lui, este o lecție pe care Dumnezeu o dă în istorie tuturor celor care vor să se lupte împotriva Lui.
Pe Dealul Arsenalului vor sta față-n față zeci de ani de acum în colo, sau poate chiar sute: Catedrala Mântuirii Neamului, simbol al Învierii lui Hristos și al biruinței Lui asupra oricărui regim politic potrivnic și Casa Poporului, simbolul al unui regim politic nebun, auto-suficient și înrăit de propria-i ideologie.
Pe esplanada de pe Dealul Arsenalului copiii noștri vor putea vedea cea mai puternică lecție de istorie pe care Dumnezeu a dat-o poporului român, lecție-avertisment pentru cei care se hotărăsc în nebunia lor să lupte împotriva Celui care a făcut cerul și pământul.
„Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.” (Psalmul 53, 1)
Biserica Ortodoxă Română susține construirea Catedralei Mântuirii Neamului pentru că este simbolul victoriei credinței curate a poporului român în Dumnezeu, asupra unui regim ce a vrut să șteargă istoria de aproape 2000 de ani a creștinismului în România.
Nu întâmplător Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca la Sfânta Liturghie în toate bisericile ortodoxe, să se ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Decizia Sfântului Sinod arată că acest sfânt locaș este în primul rând o necesitate de ordin duhovnicesc și misionar, și abia apoi de ordin liturgico-administrativ.
Daca ar trăi Ceaușescu și ar vedea cum în inima imperiului pe care el l-a construit pe temelia necredinței, se construiește o catedrală ortodoxă mai înaltă și mai frumoasă decât Casa Poporului, poate s-ar fi pocăit în ultimul ceas al vieții, cerând iertare de la Cel ce nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu.
Catedrala Mântuirii Neamului are la temelie sângele sfinților mucenici de la întemeierea Bisericii și până astăzi, la care se adaugă demn sângele martirilor români care au suferit în temnițele comuniste, pentru ca noi, cetățenii de azi ai României să știm că înaintașii noștri nu s-au lepădat de Hristos la greu ci L-au mărturisit cu prețul vieții.
Catedrala Mântuirii Neamului va fi pentru copiii noștri o întrupare a credinței și jertfei neamului românesc în numele lui Dumnezeu.
Catedrala Mântuirii este un avertisment dar și un sfat „Nu poți fi român adevărat dacă nu ești un bun creștin! Nu poți fi creștin dacă nu-i urmezi în toate lui Hristos, Cel Răstignit tot de un regim politic, dar care a înviat ca un Dumnezeu!”
În acatistul sfintei Cruci se spune la un moment dat: „Bucură-te Cruce, mustrarea evreilor!”. Crucea de pe turla Catedralei Mântuirii neamului va fi o mustrare pentru toți cei care hotărăsc să-L înfrunte pe Dumnezeu și Biserica Lui.
Catedrala Mântuirii Neamului însumează credința, nădejdea și aspiriațiile poporului român, încreștinat acum 2000 de ani de Sfântul Apostol Andrei, care va fi și ocrotitorul acestui sfânt locaș.
Construim Catedrala Mântuirii Neamului împreună!
(Claudiu Bălan)
1. Revista National Geographic din septembrie 2008.
Sorin
mai 1, 2012 @ 11:50 am
Toate acestea sunt povești frumoase. Uităm însă că Ortodoxia nu e dată de catedrale frumoase, de biserici bogate, etc ci de slujitori vrednici. Cât timp slujitorii Bisericii, preoți și episcopi, sunt atât de decăzuți eu nu pot să văd această catedrală altfel decât o construcție făcută dintr-o mândrie omenească ( ca să nu îi spun drăcească ). Dacă ar fi fost construită catedrala într-un moment în care Ortodoxia strălucea prin episcopii și preoții săi, prin călugări și mireni atunci nu aveam nimic împotriva ei. Dar atât timp cât Ortodoxia noastră are viață doar mulțumită unor excepții, atât timp cât poporul nu simte dragostea de a face o catedrală, atât timp cât Biserica a ajuns să fie transformată de unii episcopi într-un ”lăcaș al tâlharilor”, după cum spunea Hristos, eu nu văd cu ochi buni ceea ce se construiește. Simt că cei care se ocupă de construirea Catedralei Neamului fac parte dintr-o Ortodoxie moartă, o Ortodoxie de muzeu. Îmi amintesc de cum spunea păr. Calciu despre construirea unei catedrale din Franța: era în plină foamete dar fiecare om a pus mână de la mână pentru a construi o catedrală grandioasă. În România nu e așa. În România băncile și clerul care a rupt legătura cu credincioșii de jos se ocupă de construirea acestei Catedrale. De asta totul în mine simte o durere pentru această construcție.
Ana
mai 1, 2012 @ 5:42 pm
Stiam ca constructia casei poporului a necesitat multe eforturi, insa nu am stiut pana acum cate demolari s-au facut si mai ales ca s-a demolat si o parte din ce apartinea manastirii Antim. Cine stie cat de ingroziti si indurerati au fost pe atunci cei care locuiau in acea zona si desigur bisericile si manastirile. Prin constructia Catedralei Neamului se platesc inapoi lacrimile si durerile de atunci.
Ma bucur pentru aceasta catedrala. Acum poate nu ne dam seama de cat de important este pentru noi acest sfant lacas, insa in timp o sa intelegem cu totii.
Saurian, iti inteleg durerea si nelinistea. Am trecut si eu prin astfel de ganduri. Intr-o zi insa am ascultat o predica a unui parinte care spunea [b]sa nu judecam preotii sub nici o forma[/b]. Stiam si mai devreme ca este pacat, insa acest parinte a adaugat: [u][b]nu le luati pacatele[/b][/u]. M-a cutremurat acest cuvant.
Cred ca preotii nostri trec prin destul de multe incercari si acesta este motivul ptr care ajung sa faca greseli. Sa ne rugam pentru slujitorii bisericii noastre sa-i lumineze Dumnezeu sa traiasca frumos si sa ne fie indrumatori buni.
Sa ne bucuram pentru acest lacas sfant. E al nostru, al ortodocsilor si se construieste cu mare incercari, cum de altfel se construieste orice in credinta dreapta.
Doamne ajuta
Sorin
mai 1, 2012 @ 7:31 pm
Ana, nu e vorba că au făcut unii preoți greșeli ci toată starea aceasta în care se află clerul. Eu nu am nimic cu greșelile făcute de unii și alții dar am probleme cu faptul că preoții și episcopii nu sunt la măsura de preot/episcop la care au fost chemați. Un creștin mirean poate băga scuze că nu a fost conștient de ce se întâmplă în jurul lui când a fost botezat dar călugării și preoții care știu la ce jug se înhamă ce scuze au? Acum un an și ceva am văzut că un călugăr avea iPhone: și tipul avea o vârstă și ținea și ceva conferință. Adică eu nu am bani să îmi permit iPhone în timp ce un călugăr ce și-a asumat votul sărăciei are așa ceva. Nu mai spun de mașini. Ce s-a întâmplat cu anumite cuvinte spuse călugărilor de genul: un călugăr să fie îmbrăcat cu o astfel de haină încât dacă o lasă 3 zile afară să nu o ia nimeni? Și apoi ne mai mirăm că e atât de atacată Biserica… Și m-am referit la chestii exterioare. Să nu mă refer și la starea lor sufletească ce au rănit multe suflete sărmane. Din mila lui DUmnezeu am găsit și călugări vrednici de acest nume dar din păcate aceștia aveau de suferit de la ceilalți ce uitau că Hristos a spus că cel ce vrea să fie primul să slujească tuturor.
Sorin
mai 1, 2012 @ 7:36 pm
ȘI încă ceva. Ana ți se pare normal să mă mir când întâlnesc un sobor de maici dintr-o mănăstire care sunt foarte calde și înțelegătoare cu tine și nu fac crize de nervi dacă greșești în munca ce ți se dă? E normal ca atunci când stau o vară la mănăstire să îmi fie frică să am de-a face cu călugărul X că te dă afară din mănăstire sau îți face scandal? Asta e Ortodoxia noastră. Și acești călugări la care mă refer nu sunt începători ci cei care au o vechime în mănăstire.
Administrator
mai 2, 2012 @ 3:55 am
Doamne ajuta!
Dacă așteptam vremea când vom avea slujitori vrednici ca să construim catedrala, atunci s-ar putea ca niciodată să nu ne dăm seama de acest lucru. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că încă mai există preoți și episcopi cumsecade și cu viață sfântă, și pentru restul, Dumnezeu să-i vindece și să-i lumineze.
Discuțiile sunt deja deviate de la subiectul articolului, așa că vor rog să păstrați linia.
Administrator
mai 2, 2012 @ 4:12 am
În discuțiile noastre ar trebuie să luam în considerare că fie că vrem, fie că nu, această catedrală se construiește deja, deci nu mai are rost o discuție de genul: „eu aș vrea sau nu se construiască”. Lucrările avansează destul de rapid, așa că ar trebuie să ne bucurăm și să nu ne mai certăm pe un lucru deja cert. Dacă Dumnezeu a rânduit așa, bine știind că nici binele nici răul nu se întâmplă fără voia Lui, atunci înseamnă că sigur va scoate ceva bun din acest proiect.
Ideea articolului trece dincolo de o discuție pro și contra ridicării ei. Eu am susținut că în momentul când ea va fi finalizată, pe Dealul Arsenalului vor sta față în față două mari simboluri: Catedrala Mântuirii – simbolului Ortodoxiei românești și Casa Poporului – simbolului regimului comunist ateu, iar semnificațiile vecinătății lor sunt profunde și foarte importante pentru istoria acestui popor. Întâlnirea celor două clădiri este o lecție pe care Dumnezeu o dă românilor.
Boitos
mai 2, 2012 @ 5:53 am
Pana la urma bine ca a construit Ceusescu aceasta cladire, ca acuma unde stateau parlamentarii nostri? Probabil in corturi.
Eu pana acuma nu am inteles unde se va construi aceasta catedrala, dar acuma inteleg.
Totusi acuma mi se pare ciudat sa o construiasca langa Casa Poporului, dar in fine treaba lor.
Si nu inteleg cum se vor face sedintele parlamentare daca la catedrala va fi slujba in toata ziua.Asta nu inteleg : nu se vor auzi slujbele la parlament si sedinta parlamentara la biserica?
Boitos
mai 2, 2012 @ 6:08 am
Imi pare rau , Saurian ca trebuie sa vezi asa ceva la preoti, dar din pacate si eu demult am vazut treburile astea.Si dupa ce a trecut o vreme, mi-au trecut supararile.Adica am uitat , le-am lasat departe sa nu ma mai afecteze, sufletul meu este mai important decat toata preotimea. Si pana la urma oare sunt mai vrednici ei decat noi? Eu de la asta am pornit in vindecarea sufletului meu.Crezi ca pe mine ma afecteaza ca vad un preot , calugar sau maica care se smireste, si face figuri cate e de vrednic, smerit , si de bun? Deloc.
Mai mult ma afecteaza sa vad un cersetor sau un batran la vreo 80 de ani in scaun un rotile care cerseste.Sau copii ramasi pe drumuri.
Daca toti banii de la Catedrala Mantuirii Neamului s-ar imparti la centrele de saraci, la orfelniate, la camine de batrani si s-ar urmari acesti bani ca sa fie folositi asa cum trebuie probabil ca ar fi mai bine pt ei.
Asa acestia au ramas mai mult la mila oamenilor de rand, si probabil se mai implica si unii cu dare de mana care vor sa ajute.
Claudiu Balan
mai 2, 2012 @ 7:15 am
Doamne ajută Simona!
O catedrală poate ajuta în timp mult mai mulți oameni decât ar fi ajutat banii folosiți la construirea ei. „Nu numai cu pâine va trăi omul ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
Catedrala aceasta poate lumina sufletele înegrite de păcat ale multor generații de acum încolo. Și încă odată zic: nu mai are rost să punem problema folosirii banilor în alt scop, pentru că deja catedrala este în construcție și lucrurile se mișcă repede.
Termenul de execuție: 20 de ani.
Sorin
mai 2, 2012 @ 8:38 am
admin, spui că dacă aşteptăm să avem slujitori vrednici nu vom face nici o catedrală niciodată. Să înţeleg că e important să construim biserici, nu? Că dacă avem slujitori vrednici sau nu e pe planul 2. Ciudat dar primii creştini nu aveau catedrale dar aveau slujitori vrednici şi înflorea credinţa pe când azi în Apus se închid catedrale din cauză că nu există slujitori vrednici ce să aducă poporul la Dumnezeu.
Ai mai spus admin că în acest articol susţii că prezenţa catedralei lângă Casa Poporului va fi un semn de biruinţă a Ortodoxiei împotriva comunismului. Eu am susţinut în ce am spus că nu va fi deloc aşa. Dacă biruinţa Ortodoxiei împotriva comunismului se dă în funcţie de numărul de biserici din ţară atunci lucrurile ar fi fost foarte simple. Dar adevărata biruinţă a Ortodoxiei în faţa comunismului va fi când tot poporul va fi profund trăitor în Hristos.
Simona, cred că nu m-am explicat bine. Problema mea nu e că preoţii şi călugării fac păcate ci faptul că din cauză că nu sunt la măsura la care se cere din partea lor ajung să smintească şi să rănească multe suflete nevinovate care Îl caută pe Hristos dar care sunt îndepărtate de El tocmai de cei care trebuiau să le îndrume spre El. Sunt destule drame ale unor oameni care vrând să găsească la Hristos o mângâiere primesc un pumn.
Boitos
mai 2, 2012 @ 9:21 am
Eu te inteleg Saurian, dar nu te poti lua dupa ce face preotul, pt ca exista o vorba din batrani: nu face ce face preotul ci sa faci ce zice preotul.
Si cum este sa primesti un ,,pumn”.Intamplarea face ca eu sa trec prin asa ceva si cred ca inteleg mai bine ca oricine.Stii cum a fost sufletul meu dupa diverse probleme de astea: zdrelit, nu rupt ci zdrelit, asa cum o pisica se catara pe o perdea si o rupe in mii de fasiute.Ce sa mai spun ca nu am mers o vreme la biserica ( cateva luni), de altfel mi-am si schimbat biserica.Dar eu nu trebuie sa fac nici ce fac ei si nici ce zic ei.Dar ascult si iau aminte la vorbele bibliei, acatistele, slujbe, rugacini, care se fac de preoti, maici, calugari.Am respect pt ei si atat.Incerc sa ajut cum pot si atat.Nu am pretentii mai mari de la ei.
Boitos
mai 2, 2012 @ 9:28 am
Claudiu, din partea mea sa o construiasca in 5,10,50 de ani ca nu ma intereseaza.
Dar sa se faca colecta in orasul nostru pt catedrala Mantuirii Neamului mi se pare ciudat.Zau asa.Cand noi avem o catedrala veche deosebit de frumoasa, care anul asta s-a refacut pe exterior, avem o catedrala noua in constructie, f mare si va fi foarte frumoasa.La noi bisericile sunt Duminica si in sarbatori pline ochi.Si totusi daca bine tin minte o data sau de 2 ori pe an se face colecta la biserile noastre pt caterdrala Manutirii Neamului.
Sa de-a Domnul sa iasa f bine si fumoasa si sa fie ca la noi ( plina ochi de oameni), si mai ales sa isi poata face menirea, sa intoarca suflete la Dumezeu.
Administrator
mai 2, 2012 @ 9:35 am
Saurian, ceea ce spui tu este un non-sens. Cum să aștepți să construiești biserici până când vom găsi slujitori buni. E ca și cum am aștepta să construim spitale până când găsim printre români medici extraordinari. Oamenii au nevoie de vindecare, chiar dacă doctorul e foarte bun, bun, sau mediocru.
La fel și creștinii, au nevoie de preot, de Sfintele Taine pe care le săvârșește, chiar dacă el e păcătos sau sfânt.
Asta e la fel ca și cum ai spune: „așteptăm să ne întemeiem o familie când o să avem și noi casă, servici bun, mașină și ceva bani puși de parte.” sau „vom face copii când vom avea ce le oferi”. Dacă stăm să așteptăm pentru a face binele, așteptăm în zadar. Toate se fac împreună, Marta cu Maria, cele sufletești cu cele trupești.
Preoții și episcopii aștia păcătoși pe care-i acuzăm noi fac și ei ceva bun: construiesc biserici, cantine sociale, azile, paraclise, etc.
Să sperăm că după ei vor veni preoți duhovnicești care să se foloseasca de lucrările celor dinaintea lor.
Nu zic nicidecum că zidurile sunt mai importante decât oamenii, pentru că defapt noi toți creștinii botezați suntem Biserica, dar zic că nu merge una fără alta, suflet fără trup, comunitate fără lăcaș de închinare, episcopie fără catedrală, mănăstire fără chilii, etc.
Administrator
mai 2, 2012 @ 9:38 am
Nu pot să nu observ că ai plăcerea mereu de a comenta doar la articolele cu care nu ești deacord, și de a ne sta mereu împotriva. Nu avem mereu dreptate, asta e clar, dar totuși poate ar fi bine să ai o atitudine constructivă și să comentezi și la articolele care-ti plac, sau să comentezi mai rar la cele la care nu-ti plac.
Iti zic asta pentru că mi se pare că induci o atmosfera tensionata în discuții.
Administrator
mai 2, 2012 @ 9:44 am
Dacă ți se pare că acest site nu-ți este de folos, sau nu ești deacord în mare cu felul în care gândim, atunci tratează aceste subiecte separat pe blogul tău, în felul în care tu consideri că este corect.
E ușor să fii mereu contra, să arunci cu noroi, să nu vezi nimic bun, ci doar să critici.
Încearcă să construiești și tu pe blogul tău ceea ce ne chinuim noi aici, și vei vedea cum este să ai cititori care nu dau doi bani pe munca ta ci aruncă doar critici.
Boitos
mai 2, 2012 @ 9:56 am
Admin, iarta-l pe Saurian ca poate are zile proaste, sau ceva nu ii merge bine si de acolo atitudinea lui.Toti avem zile proaste si zile bune si acest lucru se poate observa si in lucrurile pe care le spune, le scriem, exprimare in general.
Pt ca din pacate se observa numai la oamenii deschisi, ca la ceilalti nu se stie.
Administrator
mai 2, 2012 @ 10:36 am
Salut Simona!
Atitudinea lui Saurian dateaza de 2-3 ani, nu de cateva zile.
Ne cunoaștem de mult.
Sorin
mai 2, 2012 @ 11:43 am
admin, îmi cer iertare dacă polemicile avute aici te-au făcut să crezi că aş avea ceva cu acest site sau cu tine. Polemicile au fost strict în privinţa subiectelor respective. Iar de lăudat nu e în natura mea să fac aşa ceva. De obicei când găsesc ceva ce îmi place mă bucur de ceea ce găsesc şi eventual trimit link-ul şi altor persoane ce cred că s-ar bucura ( şi am făcut asta de mai multe ori ).
Dacă în aceşti 2-3 ani ţi-am dat impresia că arunc cu noroi în tine sau în site îmi pare rău de asta. Am să îţi ascult sfatul şi nu voi mai umbla pe aici. Până la urmă am postat doar când aveam ceva de spus: când am putut da un sfat sau când am avut ceva de criticat.
În fine, scuze pentru supărări. Doamne ajută!
Boitos
mai 2, 2012 @ 12:05 pm
Admin, atunci ies din discutie cu scuzele de rigoare.
Nu stiam ca sunteti prieteni vechi in asemena discutii.
Dan Tudorache
mai 2, 2012 @ 12:57 pm
Saurian, nu inteleg cum ai putut ajunge la concluzia ca: ”Am să îţi ascult sfatul şi nu voi mai umbla pe aici.”… in urma a aceea ce ti-a spus Claudiu, logat ca admin: ”Dacă ți se pare că acest site nu-ți este de folos, sau nu ești deacord în mare cu felul în care gândim, atunci tratează aceste subiecte separat pe blogul tău, în felul în care tu consideri că este corect.”
Asadar, Claudiu nu a sustinut si nici macar nu a sugerat ”sa nu mai umbli pe aici”, ci sa tratezi separat subiectele cu care nu esti de acord pe blogul personal si sa vezi ce iese.
Te rog sa nu te superi dar concluzia pe care ai tras-o face parte din seria ”unde dai si unde crapa”.
Daca ai primit o observatie, te rog sa ai bunavointa sa o iei ca atare si sa nu-i distorsionezi mesajul. Mergand mai departe, Claudiu nu ti-a cerut sa lauzi autorii ca doar nu pentru a fi laudati scriem ce scriem ci pentru folos sufletesc. Dar ti-a cerut sa comentezi si la articolele cu care esti de acord si daca nu a fost el suficient de explicit astfel incat sa intelegi ceea ce a dorit sa transmita prin asta, detaliez eu: sa comentezi o idee dintr-un articol, adica sa-i imbogatesti sensul, sa aduci completari la articole. Nu e chiar asa greu si cred ca este mult mai constructiv asa.
Deci te rog, nu fi atat de suparacios ca nu ai motive.
Sorin
mai 2, 2012 @ 4:18 pm
Dan, păi nu sunt supărăcios. Iar ce am spus în ultimul mesaj nu a fost spus ca un atac sau ceva de genul ăsta. Probabil am interpretat greșit ce a spus admin. Chiar nu am fost supărat deloc când am scris ce am scris. Îmi pare rău din nou dacă am supărat pe cineva. Chiar nu am vrut să supăr pe nimeni. Și cred că ori de câte ori mi s-a spus că întrec măsura n-am mai continuat polemica.
Albinuta
mai 2, 2012 @ 8:38 pm
@Saurian
Iertare ca intru si eu in discutie insa te-as ruga sa te mai gandesti asupra deciziei de „a nu mai umbla pe aici”,asa cum se stie nu te cunosc personal insa trebuie sa recunosc ca am invatat muuulte de la tine ,poate ca nu totdeauna am fost de acord cu tine si de asemenea au fost momente cand nu am inteles ce ai dorit sa comunici,insa stiu sigur ca DORESC sa mai citesc cate o „interventie ” cand timpul i-ti permite ,iertare de asemenea daca am suparat prin cele scrise azi insa nu puteam nici sa tac fara sa spun nimic
Cristina
mai 3, 2012 @ 4:37 am
Legat de subiectul Catedralei, nu mai tin minte unde am citit, cred ca la parintele Aldea, ca asa cum evreii au pus tot efortul sa construiasca un Templu frumos Domnului lor, si noi trebuie sa punem tot ce putem ca sa se construiasca aceasta catedrala. Este intr-un fel cadoul nostru pentru Dumnezeu si e firesc sa dea fiecare, ca in Vechiul testament, sfoara, draperii, ce are mai de pret. Stiu ca parca si parintele Bartolomeu avea o predica despre construirea Templului. Asadar, sa nu ne mai gandim la Catedrala ca la o risipa, ci ca la un dar pe care il facem unui bun prieten, cel mai bun, cel care si-a pus viata pentru noi. Stiu ca dar catre Dumnezeu este de cate ori ajutam un copil sarac sau un om in suferinta, insa sunt daruri si daruri si darul pe care il poate face un popor poate fi diferit de cel pe care il poate face un om. Poate Catredala este o incercare sa se vada daca ne putem uni in a face o lucrare de asa o importanta. Pana la urma, Dumnezeu ne tine in viata si de ce am fi atat d eingrijorati de saraci cand stim ca 20 de ani nu s-a facut Catedrala si au plecat romanii in Vest si si-au lasat copiii de izbeliste, sau au fost pline canalele Bucurestiului de copii. Sa pornim cu inima deschisa, este Catedrala noastra.
Cristina
mai 3, 2012 @ 4:52 am
Nu imi place cand citesc critici ale slujitorilor Bisericii, desi si eu am cazut in acest pacat de mai multe ori. Acum incerc sa fiu atenta, nu stiu cat reusesc dar macar sunt mai constienta ca e pacat. M-a impresionat ce a spus parintele Tadeu, ca asa cum ne sunt gandurile, ne este si viata. Gandurile noastre ii influenteaza pe ceilalti, chiar daca nu le exprimam niciodata. De aceea e periculos ca acum s-a ajuns ca tot romanul sa ii injure pe parlamentari , pe presedinte, pe conducatori. Chiar discutam cu un coleg zilele trecute despre un deputat si cand eu am spus ca mi s-a parut sincer intr-o privinta, dansul a zis: ai sa vezi tu cine e de fapt. Ori eu cred ca daca 1000 de oameni cred ca un deputat e om rau desi el poate e doar sub influenta unor oameni rai si desi vrea sa se opuna, nu gaseste vointa si curaj, ei bine acei 1000 de oameni care gandesc ca el se va comporta asa, il pot influenta chiar sa se comporte asa, sa se lase dus de rau. Cand Biserica a pus rugaciune la Sfanta Liturghie pentru conducatori, nu degeaba a pus. de asemeni, rugaciunea pentru ierarhi, pentru cler e foarte importanta. Preotii au ispite mai mari ca noi (mult ti s-a dat, mult ti se cere) si noi nu ar trebui sa le adaugam la greutati ganduri care sa ii faca sa se comporte intr-un anume fel. Inteleg ca trebuie sa ii spui unui om cand greseste, dar pot sa o faca indeosebi preotii lor duhovnici, noi ca mireni nu cred ca ar trebui sa ii judecam ci doar sa ne rugam pentru dansii. Si eu am observat, de cate ori m-am trezit eu desteapta sa critic pe cineva, daca nu a fost in duhul bun, m-a smerit ulterior Dumnezeu, aruncandu-ma in acelasi pacat pe care il criticam la altii.