Căsătorește-te de tânăr, viața nu te-așteaptă! (Prezentarea campaniei)
Dragilor, începând de astăzi vom publica o serie de articole și mărturii prin care să vă încurajăm să vă căsătoriți din timp, de tineri. Vom încerca prin experiența personală, a celor care ne-am căsătorit de tineri și avem familii liniștite, dar și prin sfaturile sfinților, duhovnicilor, teologilor și a oamenilor de știință (sociologi, psihologi, economiști, medici, etc.) să vă arătăm motivele pentru care este înțelept ca tinerii să se căsătorească din timp, mai ales pe fondul faptului că astăzi mulți tineri se căsătoresc târziu, spre 30 de ani iar unii nu mai reușesc deloc.
Campania se adresează tinerilor care vor să aleagă calea căsătoriei și nu pe cea a monahismului (călugăriei) și nici celor foarte puțini care vor să trăiască în lume feciorelnici și necăsătoriți din diferite motive.
Mai întâi aș vrea să vă împărtășesc ceva din experiența relațiilor cu tinerii din comuniatea Ortodoxia Tinerilor, atât cei din mediul virtual cât și cei din taberele organizate până acum.
Primul lucru pe care-l constat, uitându-mă în jurul meu, este că sunt foarte mulți tineri între 25 și 35 de ani necăsătoriți, atât băieți cât și fete. Am reușit de multe ori să vorbesc personal, atât cu unii dintre băieți cât și cu unele dintre fete, care mi-au destăinuit frânturi din viața lor personală, și am observat că și unii și alții își doresc mult o familie frumoasă și sunt în așteptarea persoanei potrivite. Deși majoritatea dintre ei sunt apropiați de Dumnezeu și de Biserică, oameni frumoși trupește și sufletește, totuși nu au un prieten sau o prietenă în vederea căsătoriei, sau dacă au, nu este nimic serios, stabil, ci încă mai așteaptă.
Am prieteni foarte buni și apropiați sufletului meu care nu au o familie, și-mi doresc din tot sufletul să reușească și ei să se bucure de o soție / un soț și de copilași, așa cum mă bucur și eu.
Acestea sunt motivațiile de a începe această campanie, și de a trata în detaliu fiecare aspect al motivelor pentru care tinerii se căsătoresc astăzi târziu sau deloc, încercând totodată să dăm soluții practice, în duhul Bisericii.
Mai jos voi schița în câteva rânduri aceste motive, și urmează, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le dezbatem separat în articole.
Societatea de astăzi e mult schimbată față de cea a părinților noștri în ceea ce privește conjunctura social-economică și din acest motiv s-au schimbat și mentalitățile. În primul rând, pentru tinerii de astăzi televizorul și internetul sunt repere de formare intelectuală, ambele fiind vectori ai globalizării culturilor și a ideologiilor de tot felul. Părinții și bunicii noștri și-au format valorile în familie, școală și Biserică, în timp ce astăzi tinerii își formează valorile mai ales de la televizor și internet, aceste două medii influențându-i adesea mai puternic decât cei trei piloni tradiționali.
Așa se face că ”revoluția sexuală”, cea mai nocivă ideologie a acestui început de secol, s-a propagat rapid și eficient prin mass-media, afectându-ne pe toți prin alterarea concepției creștine despre familie și viața intimă.
Expresia acestei ideologii este pornografia, definită nu doar sub forma materialelor video XXX ci având în componența ei orice apariție în spațiul public a unui mesaj cu caracter erotic. Ea cuprinde reclamele video, bannerele stradale, reclamele din ziare și de pe internet, fotografiile și orice text vulgar care îndeamnă pe receptorii mesajului la un comportament indecent, desfrânat, inducând ideea că relațiile intime pot avea loc fără probleme și în afara familiei.
Astfel, unul dintre principalele motive pentru care astăzi tinerii se căsătoresc târziu este interesul sexual precoce, care li se cultivă încă de la 10-12 ani prin pornografie, și care îi îndeamnă să caute plăcerea ca unic scop. Căutarea plăcerii fără conștientizarea rostului actului intim, îi face pe tineri dependenți de pornografie și masturbare și mai apoi îi face să forțeze lucrurile pentru a-și începe viața intimă în afara cadrului familiei. Dacă până acum ceva timp, înainte de anii ‘60 când a apărut pilula contraceptivă, un tânăr care era atras de o fată din punct de vedere fizic trebuia să se căsătorească cu acea persoană pentru a avea relații intime cu ea, astăzi nu mai este cazul, pilula și mijloacele contraceptive ferindu-i de „riscul” apariției unui copil.
Așa se face că interesul pentru căsătorie scade foarte mult în noua paradigmă a contracepției. De ce să te mai căsătorești dacă toată plăcerea poate fi consumată și fără căsătorie, dar și fără ”sarcini nedorite”? Astăzi băieții pot „avea” fetele fără a se mai căsători cu ele, și mai ales fără ”a se lega la cap”, și de aici dezinteresul pentru căsătorie. În felul acesta mulți amână căsătoria până după 25 de ani, acum mai nou chiar până la 30 și peste. Doar că amânarea devine cel mai mare dușman al chiar scopului pe care și l-a propus, și mulți dintre ei rămân necăsătoriți.
Un alt motiv foarte impotant în amânarea căsătoriilor este legat de creșterea duratei de școlarizare impusă de nevoia de calificare specializată dar și de pretențiile din mentalul colectiv. Astăzi, tinerii urmează studii superioare la o vârstă la care ceasul biologic își cere drepturile specifice familiei. Până la bunicii și părinții noștri, bărbații se căsătoreau în jurul vâstei de 20-25 de ani iar femeile în jurul vârstei de 16-22 de ani. Dar astăzi, tinerii de aceeași vârstă sunt tot mai ”forțați” moral de piața muncii să urmeze și un master. Ba mulți mai fac o facultate în plus iar timpul trece fără a putea închega o familie, care este văzută ca un impediment împotriva studiilor.
Un alt motiv care derivă din urmarea studiilor superioare este neputința tinerilor de a se întreține pe cont propriu de la 18-20 de ani, rămând în casa părinților până la cel puțin 24-25 de ani. Confortul banilor veniți de la părinți, chiar și aceia puțini, îi îndeamnă „să-și trăiască viața” în distracții, amânând întemeierea unei familii până la vârste de 28-30 de ani. Din păcate, acești tineri se vor descurca foarte greu atunci când va trebui să se întrețină singuri și mult mai greu atunci când va trebui să întrețină și o familie.
Înainte tinerii erau de mici învățați cu munca, și la 20 de ani aveau deja un copil sau chiar doi copii. Practic asistăm acum la o generație de oameni slabi în voință, slăbiți de patima desfrânării, a dezinteresului și depărtați de Dumnezeu. În atare stare de lucruri, acești tineri nu se pot ajuta pe ei înșiși, darămite să susțină o familie.
Alt motiv al amânării căsătoriei este fuga după ”rețeta fericirii” cultivată de televiziune și mass-media, care îi păcălește pe tineri să-și investească toată energia în cariera profesională alternată de o viață de confort, lăsând pe locul doi întemeierea unei familii. Așa se face că abia pe la 30 de ani, după ani de zile de carierism se trezesc unii și zic: „La ce folos atâta muncă? Pentru ce? La ce folos banii și funcțiile dacă n-am o familie în care să mă odihnesc sufletește?”
Din aceste amânări pentru ”realizarea profesională” apar problemele de incompatibilitate între tineri. Fetele care-și doresc o familie caută bărbați adevărați, puternici, morali, cu valori temeinice în viață dar găsesc din păcate băieței superficiali, imaturi, fără tărie de caracter, nedispuși la jertfă. Iar băieții caută fete feminine, ascultătoare, pe care să le poată ocroti, dar din păcate găsesc fete emanicipate, cu un puternic simț al ”descurcării pe cont propriu”, iar băieții nu le îndrăgesc pentru că în preajma lor se simt neputincioși, complexați. Ei ar vrea să-și arate puterea, forța, inteligența, pentru a iubi, proteja și ocroti.
De aici derivă un al patrulea motiv și anume acela al standardelor foarte înalte pe care băieții și fetele și le stabilesc pentru căsătorie. Bărbații așteaptă o femeie ”ca-n filme”, frumoasă și cuminte, dar totodată fecioară și gospodină. Iar femeile așteaptă bărbatul frumos, om de succes profesional, iubitor și credincios, familist și devreme acasă. Ideatizarea aceasta nerealistă duce la apariția a două tabere mari: de mii de băieți/bărbați singuri între 25 și 40 de ani; și de mii de fete/ femei între 25 și 40 de ani, care tot așteaptă, deși au în față o mare de alegeri.
În spatele tuturor acestor motive stă depărtarea omului de Dumnezeu și de comunitatea Bisericii. În Biserică omul află Adevărul și valorile Evangheliei Domnului Hristos, află familia ca fiind temelia lucrării de mântuire a întregii lumi. În Biserică tinerii pot vedea multe exemple frumoase de familii tinere împlinite, sau de familii trecute de o vârstă dar care au făcut toate lucrurile la vremea lor și astăzi primesc bucurie din ele.
Există și multe alte motive care îi determină pe tineri să se căsătorească târziu:
- Depărtarea părinților și bunicilor noștri de Dumnezeu, forțați în această direcție de regimul comunist vreme de 45 de ani. Așa se face că astăzi avem părinți și bunici cu concepții necreștine despre familie și viață pe care le-au transmis mai departe copiilor deveniți între timp maturi.
- Lipsa unor programe eficiente din partea Guvernului României pentru a susține familiile tinere.
- Lipsa unor programe eficiente din partea Bisericii Ortodoxe Române pentru a-i susține pe tineri, familia în general și mai ales familia numeroasă.
- Măsurile legislative ale UE și ONU de a distruge familia prin sexualizarea copiilor.
- Promovarea puternică a homosexualității pentru a schimba paradigma naturală a familiei, lăsând impresia că orice comportament sexual este acceptabil, distrugând astfel conceptul de bărbat și femeie ca unici exponenți ai întemeierii familiei, așa cum i-a lăsat Dumnezeu pe această lume.
- Intrarea în contact cu persoane cu diferite ideologii din întreaga lume, care dau prin viața și gândurile lor un exemplu negativ.
Motivele pot continua, dar nu inventarierea tuturor acestora ne interesează ci urmărim să dăm o mărturie de credință despre acei creștini care s-au căsătorit de tineri, înainte de 25 de ani și care astăzi au o familie frumoasă.
Dacă te-ai căsătorit de tânăr, trimite-ne mărturia ta și spune-ne care sunt roadele întemeierii unei familii din timp. Ce crezi că s-ar fi întâmplat dacă ai fi amânat momentul căsătoriei? Așteptăm mărturiile voastre pe adresa contact@ortodoxiatinerilor.ro. Mărturiile vor fi parte a acestei campanii.
Esența campaniei este încurajarea familiei creștine, ca temelie a întregii societăți și a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu în lume.
Vrem să vă încurajăm ca să vă întemeiați familii, căci din mijlocul lor vă veți lua bucuria adevărată și în ele veți exersa școala mântuirii.
Vrem să vă încurajăm să nu mai amânați și să nu mai visați la o persoană ideală, care nu există în realitate, ci să intrați în relație cu oamenii de lângă voi și să le acordați o șansă.
Este foarte posibil ca viitoarea ta soție sau viitorul tău soț să fie chiar lângă tine. Deschide ochii și cântărește bine! Relațiile de iubire se formează, nu se primesc în dar! Dragostea la prima vedere este o excepție și mai ales un foc al impulsurilor, nu o iubire jertfelnică. Relațiile se construiesc cu trudă, cu iertare și îngăduință. Nu așteptați ca totul să fie roz. Cine iubește suferă.
Căsătorește-te de tănăr, viața nu te așteaptă!
Campania se dorește a fi încurajatoare, nu mustrătoare. Dumnezeu are planul lui cu fiecare dintre noi, și nu trebuie să forțăm lucrurile, dar bine ar fi să facem tot ce ține de noi ca să ajungem pe calea pe care o dorim.
(Claudiu Balan)
Cristian
noiembrie 19, 2014 @ 9:37 am
Multe din cele spuse aici sunt foarte adevarate, poate chiar intuite de multi dintre cei carora se adreseaza. Un aspect as mai aminti: faptul ca tinerii se maturizeaza mai tarziu in aceste vremuri, comparativ cu vremea parintilor si bunicilor nostri. Tinerii ramasi singuri n-ar trebui sa dispere totusi, ci mai degraba sa ramana tari in nadejdea in Dumnezeu. Doar El stie sa le poarte pasii, sa-i invete, sa-i linisteasca si sa le dea o familie atunci cand sunt pregatiti pentru ea. E mai grav atunci cand te casatoresti cu o persoana nepotrivita din disperare, cu care ai si copii si de care apoi divortezi, decat sa astepti lucrarea lui Dumnezeu.
adi
noiembrie 19, 2014 @ 9:41 am
Poate chiar de la 16 ani sa te inhami la jug. Faci o droaie de copii, o casa de lut si asta-i viata ta.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 10:04 am
Doamne ajută, Cristian!
Așa este, vom vorbi și despre acest aspect. Eu însumi eram total imatur la vârsta de 20 de ani.
Tinerii din generația post-decembristă se maturizează din ce în ce mai greu pentru că duc un trai din ce în ce mai ușor, tihnit… pe seama părinților. Pe când greul vieții întotdeauna te maturizează.
Dacă până la părinții noștri (vorbim de vârsta 50+) tinerii erau pe cont propriu la 20 de ani, acum, la 20 de ani băieții stau și joacă jocuri pe calculator…
Însă fără să dramatizez, lucrurile se pot schimba, și uneori chiar foarte repede. Maturitatea se poate dobândi mai ales prin luminarea minții de către Dumnezeu, acolo unde greul vieții nu există pentru a da o experiență de viață.
Cosmin
noiembrie 19, 2014 @ 11:11 am
Intentia este buna dar eu cred ca problema casatoriei este mai delicata si nu cred ca exista o „reteta de succes” general valabila. Fiecare persoana are particularitatile si sensibilitatile ei, unii provin dintr-o familie in care au fost singuri la parinti, altii provin din familiii dezorganizate, cu parinti divortati sau plecati la munca in alta tara, altii au avut parinti care i-au complexat pe copii lor cerandu-le lucruri peste puterile lor, altii au fost prea mult alintati si corcoliti, altii au avut traume emotionale despre care nu vorbi cu usurinta si nu le pot expune in public. Eu cred ca genul acesta de probleme este bine sa se discute intr-un cadru mai restrans cu duhovnicul, cu psihologul sau cu persoane apropiate.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 11:25 am
… numai că campania nu este despre ”rețeta fericirii” ci despre[i] a intra în viața de familie pregătit și la timpul potrivit[/i]. Dealtfel, pe finalul articolului introductiv se poate citi: ”Nu așteptați ca totul să fie roz. Cine iubește suferă.”
Boitos
noiembrie 19, 2014 @ 11:26 am
Asa este cosmin333.
Prevad deja ceva contradictii: intre fete si baieti, intre casatoriti si cei necasatoriti.
Dar o sa vedem ce va urma.
Meiloiu
noiembrie 19, 2014 @ 12:04 pm
In primul rand titlul campaniei e unul nepotrivit (ca sa nu zic jignitor), pentru toti cei care nu se incadreaza in cazurile mentionate in articol.
Daca asta e voia lui Dumnezeu pentru unii (ptr.ca Dumnezeu stie mai bine ce cruce putem duce ) si aceia sunt OK , cum ar trebui sa simta ? Vinovati , revoltati , disperati ca nu sunt casatoriti ?
„Intentia este buna dar eu cred ca problema casatoriei este mai delicata si nu cred ca exista o „reteta de succes” general valabila. Fiecare persoana are particularitati le si sensibilitatile ei„.Cosmin333 are dreptate .
Nu cred ca ar trebui sa dam retete si sfaturi , uitand de aceste aspecte.
In principiu nu sunt de acord cu retetele si sfaturile , ci as pleda mai degraba ptr.rugaciune , ptr. ca Dumnezeu stie mai bine ce este in sufletul celuilalt. Dar ma rog , asta e parerea mea.
Boitos
noiembrie 19, 2014 @ 12:15 pm
Bravo , Moni.
Mi-ai luat vorba din gura.
Imi pare bine sa te ,,vad”.
O sa urmeze o tura de laude, care , ce si cum.
Fiecare isi va lauda casnicia lui si noi ceilalti ne vom lua popcornul si ne vom uita ca si la un film tragic-comic.
Din cand in cand vom interveni si noi , dar oricum nu ne va lua nimeni in seama pt ca nu suntem la acelasi nivel ,,inaltator” ca al celor casatoriti.
Probabil ca titlul ar trebui sa sune altfel:
Decat sa stati in concubinaj ani de zile mai bine va casatoriti.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 12:44 pm
Doamne ajută, Monica!
Te rugăm să ne ierți pentru supărare și totodată te rog să nu te grăbești cu concluziile acestui demers pentru că abia l-am început și n-am atins toate aspectele de discutat.
După cum ai observat, pe lângă cazurile menționate în articolul introductiv, mai sunt și altele, dintre care unele nu țin neaparat de ”persoana în cauză”, ci de mediul social din ce în ce mai nesănătos moral.
De pildă, sunt fete care au ajuns la 28-30 de ani, ba chiar și mai bine, fete de toată probitatea morală, frumoase pe deasupra și totuși nu au reușit să găsească un băiat serios pentru viața de familie. Și ele sărăcuțele își doresc tare mult o viață de familie dar din păcate n-au cu cine. Eu însumi am cunoscut indirect două astfel de fete. Te și miri cum de e posibil așa ceva.
E clar că fetele sau băieții (mai puțin) aflați în acestă situație, fii demni ai Bisericii, sunt victime colaterale ale unei generații care șchioapătă masiv, purtând o cruce grea. Dacă tu te afli în această situație, atunci îmi pare rău și cer iertare în numele tuturor băieților neserioși care te-au dezamăgit.
Însă te-aș ruga să reții că scopul acestei campanii nu este de a împărți vini chiar dacă vom pune degetul pe anumite răni. Nu.
Scopul este de încurajare și de conștientizare (acolo unde este cazul).
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 12:47 pm
Simona, să știi că nu este obligatoriu să urmărești această campanie. Dacă simți că te vatămă sufletește poți să eviți subiectul.
Pe de altă parte, propunerea ta de titlu vizează un caz particular însă pe parcurs vom vedea că problematica amânării, sau pur și simplu a nereușirii căsătoriei de tânăr, e mai largă decât concubinajul. În plus, însăși concubinajul este un efect, nu neaparat o cauză în sine.
Boitos
noiembrie 19, 2014 @ 1:13 pm
Dan , am ajuns in faza in care nu ma vatama orice si oricum.
Doar am tras o concluzie din ceea ce am citit si vad ca si altii sunt de aceeasi parere ca si mine.
,,Și ele sărăcuțele ” – daca acest,,saracutele” este folosit pe post de mila sau de compasiune tin sa te anunt ca nu prea are la ce sa foloseasca.
Adica sa iti spun ceva: cei singuri ( necasatoriti in cazul de fata ), in viziunea mea, sunt mai puternici decat cei casatoriti.
Stii de ce? Pt ca isi fac ei viata asa cum pot, asa cum sunt situatiile si nu se sprijina pe nimeni , lupta cu viata pt ca nu are cine lupta in locul lor.Simplu.
Si sa nu te superi, dar voi urmai aceasta campanie, voi incerca sa nu intervin ca sa nu deranjez pe nimeni.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 1:21 pm
Nu-i vorba de eventuale deranjuri, e vorba că ai pornit dialogul la modul ironic. Și eu nu văd ironia la niciun folos în cazul de față. În plus, nu știu de ce ai indus ideea de tabere: ”cei de nivel înălțător” vs cei ”mai de jos” și mai nou, cei ”mai puternici” în comparație cu, se subînțelege, ”mai slabi”.
Nu despre asta e vorba aici, ci despre intrarea în firescul unor lucruri, mai ales că sunt atâția tineri care își doresc asta, și chiar este o problemă în viața lor.
Merla Bogdan
noiembrie 19, 2014 @ 1:57 pm
Doamne ajuta dragi prieteni… Bucurie. iertare… as avea si eu o mica intrebare personala… putin in afara temei… dar de mare interes pentru mine… dupa cum ati observat.. chit ca sunt varza dpvd duhovnicesc… imi place sa dau comentarii filosofice si sunt o fire mai cautatoare… si claudiu zicea ca nu trebuie sa stam si sa asteptam fata ideala pentru ca nu va veni niciodata… problema mea e cu totul alta.. am intalnit cel putin 6-7 fete ideale… exact in genul meu… dragute…sufletiste… filosoafe… aventuriere nu atat sentimentale cat spirituale care problematizeaza viata… sa fiu sincer de 10 ori mai bine ca mine… problema este ca niciuna din aceste fete care se potriveau oarecum la ceea ce cautam eu nu vrea sub nici o forma sa se uite la mine… si fug de mine de parca as avea ciuma… si sincer nu inteleg de ce… in schimb ma inteleg cu mila Domnului (nu datorita mie) destul de bine cu fetele simple si normale… si nu inteleg de ce… totul ca si cand (singura explicatie), acele persoane ar fi ajuns la un nivel cu mult peste al meu si nu isi pun ele mintea cu unul ca mine (sincer sa fiu cam au dreptate)… dar una peste alta asta e o faza generalizata in viata mea… am patit-o si acum o saptamana (p.s. de la cineva din afara ot-ului si ascor-ului).
Dan Sorin
noiembrie 19, 2014 @ 5:09 pm
[quote name=”bogdanmerla”]Doamne ajuta dragi prieteni… Bucurie. iertare… as avea si eu o mica intrebare personala… putin in afara temei… dar de mare interes pentru mine… dupa cum ati observat.. chit ca sunt varza dpvd duhovnicesc… imi place sa dau comentarii filosofice si sunt o fire mai cautatoare… si claudiu zicea ca nu trebuie sa stam si sa asteptam fata ideala pentru ca nu va veni niciodata… problema mea e cu totul alta.. am intalnit cel putin 6-7 fete ideale… exact in genul meu… dragute…sufletiste… filosoafe… aventuriere nu atat sentimentale cat spirituale care problematizeaza viata… sa fiu sincer de 10 ori mai bine ca mine… problema este ca niciuna din aceste fete care se potriveau oarecum la ceea ce cautam eu nu vrea sub nici o forma sa se uite la mine… si fug de mine de parca as avea ciuma… si sincer nu inteleg de ce… in schimb ma inteleg cu mila Domnului (nu datorita mie) destul de bine cu fetele simple si normale… si nu inteleg de ce… totul ca si cand (singura explicatie), acele persoane ar fi ajuns la un nivel cu mult peste al meu si nu isi pun ele mintea cu unul ca mine (sincer sa fiu cam au dreptate)… dar una peste alta asta e o faza generalizata in viata mea… am patit-o si acum o saptamana (p.s. de la cineva din afara ot-ului si ascor-ului).[/quote]
Doamne ajută,
Sper să nu te superi pe mine dar te-aș sfătui să nu mai scrii atât de multe puncte de suspensie (adică din astea: „…”). Face ca mesajele scrise să fie obositoare pentru cel care le citește.
Merla Bogdan
noiembrie 19, 2014 @ 2:01 pm
si… p.s. va rog iertati-mi ipocrizia acestui mesaj daca am deranjat pe cineva… imi cer scuze… imi pare rau.
Luciana
noiembrie 19, 2014 @ 2:03 pm
Consider oportună lansarea campaniei întrucat, din punctul meu de vedere, incurajand casatoria de tineri, evităm „căsătoria de probă” care de cele mai multe ori se încearcă nu o dată, ci de mai multe ori, azi cu o persoană cu care constatăm ulterior că nu ne/mai potrivim, mâine cu o alta … și tot așa, după care apar decepțiile , iar la o vârstă considerabilă ne auzim spunând: „nu am avut noroc să găsesc pe cineva potrivit”. „Potrivirea” se face învățând unul de la celălalt, prin conviețuire, toleranță, iubire, acordarea încrederii.
Când ești tânăr, poți cu ușurință să fii tolerant, înțelegător, dar cu vârsta cresc pretențiile de tot felul: intelectual, material, fizic etc. și ajungi, vorba aia, să „alegi până culegi”. Desigur, pot fi păreri și păreri, exemple de cupluri căsătorite de tineri care n-au rezistat foarte mult împreună, dar care, cu siguranță la fel ar fi făcut și dacă s-ar fi căsătorit mai târziu. Cunosc un exemplu de cuplu (nu că ar fi exemplar) care s-au împrietenit de tineri, la un moment dat s-au hotărât să se mute împreună, au dus-o așa vreo 10 ani, după care s-au hotărât, în sfârșit, să se căsătorească. Culmea, după 1 an s-au despărțit.
Căsătoria nu este un paravan, nu este o plasare a responsabilităților către soț/soție.Bunul Dumnezeu ne-a învățat pe fiecare ce sarcini avem în cuplu. Și nu se face de probă, este un jug pe care trebuie să-l ducem cu plăcere, până la capăt, pentru că este o sfântă taină, aceasta fiind ocrotită de însuși Dumnezeu.
Și nu sunt deloc în afara problemei, sunt căsătorită de muuulți ani.
🙂
Cosmin
noiembrie 19, 2014 @ 2:18 pm
@Dan Problema casatoriei, cu cine, la ce varsta cred ca este o chestiune ce tine de viata personala a fiecaruia. Fiecare este in masura sa decida pentru viata sa si nu altii. Casatoria este asumarea unei responsabilitati in conditii de deplina libertate. A afirma ca exista o varsta limita pentru care daca cineva nu s-a casatorit nu mai este in regula, mi se pare o lezare a demnitatii persoanei si un lucru fals in acelasi timp. De parca un om poate iubi numai pana la o anumita varsta iar dupa aceea nu mai poate iubi. Ce legatura are iubirea cu varsta?
Casatoria la o varsta tanara poate aduce anumite avantaje dar pot exista si aici probleme. Numarul persoanelor divortate cu copii a crescut foarte mult in ultima vreme. Ceea ce dovedeste ca nu varsta este cheia solutiei.
Si eu imi doresc ca sa apara familii sanatoase, trainice, dar genul acesta de abordare a problemei nu mi se pare cel mai potrivit.
Imi cer iertare daca punctul meu de vedere a lezat pe cineva.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 2:59 pm
Bogdan, părerea mea este că poate nu ai corespuns ”standardelor mai înalte” ale fetelor respective de vreme ce însuți tu ai remarcat că [i]”am intalnit cel putin 6-7 fete ideale… exact in genul meu… dragute…sufle tiste… filosoafe… aventuriere nu atat sentimentale cat spirituale care problematizeaza viata… [b]sa fiu sincer de 10 ori mai bine ca mine..[/b].”[/i]
Desigur, e o părere subiectivă, raportat la ceea ce ai povestit pe scurt. Însă nu trebuie ca neaparat să te îngrijoreze asta. Ia-ți pe Domnul aliat în căutarea unei soții, roagă-l să te lumineze să găsești soția potrivită.
Cu această ocazie am să te rog să nu te mai scuzi pentru toate nimicurile. N-ai greșit cu nimic ca să-ți ceri iertare, fii fără grijă. Poate că acum treci printr-o stare de blazare dar eu te rog să încerci să fii natural, firesc, să nu-ți mai fie teamă.
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 3:08 pm
Cosmin, noi aici exprimăm niște opinii personale bazate pe experiența noastră de viață și în consens cu învățătura de credință a Bisericii. Deci nu decidem nimic, în locul nimănui. A exprima niște opinii înseamnă a da repere, nu a decide în locul cuiva. Decizia aparține fiecăruia în parte, indiferent de ceea ce învățăm aici.
Apoi, n-am afirmat vreo vârstă limită pentru căsătorie. Eu cred că nemulțumirea ta survine de faptul că te simți vizat de însuși mesajul campaniei. Dar fii fără grijă, nu este o amenințare ci o frățească înștiințare.
mihaela
noiembrie 19, 2014 @ 3:57 pm
Eu sunt de acord că tot ceea ce este bun si frumos ar trebui sa izvorască din sânul familiei . Dar am o nelamurire : o persoana in situatia urmatoare : studenta la Facultatea de Medicină, facultatea dureaza 6 ani. In tot acest timp, dificultatea facultatii nu iti permite sa lucrezi , adica sa iti castigi singur existenta. Asadar, timp de 6 ani, depinzi exclusiv de parinți. Cum ai putea , strict in aceasta situatie ma refer, sa te casatoresti intre 18-24 ani ? Ar trebui sa ai un soț potent financiar , care sa poata intretine familia. Nu poti fi casatorit si sa stati in locuri separate, de exemplu, sa stati amandoi la camin. Nu ar fi imposibil, dar nu mi se pare adecvat. Altfel, ce rol ar avea casatoria? Nu rolul de a va apropia, de a imparti zilnic impreuna , si bune si rele, dimineti, seri ? Sunt pro-casatorie, pro-credință, pro-incredere si respect reciproc. Pe de alta parte, daca la o varsta destul de frageda, gen 20-21 ani , nu iei cea mai buna decizie ? Te casatoresti , ca mai tarziu sa divortezi? Nu spun ca nu exista persoane extrem de mature la aceasta varsta, dar altele pot fi luate de val. De altfel, daca nu urmezi acea sclipire, care poate nu apare de multe ori in viata(poate o singura data), mai tarziu nu vei mai avea curajul de a face acest pas important. E un subiect , dupa parerea mea, destul de dificil. Casatoria ar trebui sa fie pentru o viata. Sa ti alegi omul, langa el sa stai, acceptandu-va reciproc defectele si tabieturile. Dar, pentru succesul relatiei, casatoriei, compromisurile trebuie sa survina din AMBELE parti. Relatiile sau casatoriile sunt un permanent compromis. Ideea e sa ti dai seama daca merita sau pana unde trebuie sa ajungi cu acest compromis. Daca merita , per ansamblu, atunci e indreptațit. Iubirea adevarata inseamna sacrificiu si suferință, mai devreme sau mai tarziu. Eu cred, de asemenea, ca Dumnezeu iti mai si arata daca e bine sau nu, daca trebuie sa continui sau nu. Cum probabil, daca te rogi asa cum trebuie, Dumnezeu iti va raspunde si inainte de a lua decizia casatoriei, iti va da acel elan sau convingerea ca e bine sa iei acel drum. Pacat ca multi ne am indepartat de El…si poate chiar asta e motivul pt care nu mai simtim dovezile Lui…suntem prea axați pe lucruri materiale si placeri, ca sa mai vedem frumusetea nevazuta…
imi cer scuze daca v am.plictisit si va urez o seara luminoasă !!
Meiloiu
noiembrie 19, 2014 @ 4:08 pm
Buna Dan,
Voiam sa evidentiez ca sunt unii care nu se incadreaza nici la „saracute „ nici la „saracuti„-cazul meu- si care sunt multumiti de voia lui Dumnezeu si de viata lor.
Sunt sigura ca intentia voastra nu a fost una ofensatoare si nu va suspectez de asa ceva.
Insa tonul acestui articol – sesizat de altfel si de Simona -pare unul cam „de sus„.
Problema este una mult mai complexa si mai delicata , asa cum bine observa Cosmin.
Sa luam urmatorul caz – sa zicem ca o persoana nu a avut sansa sa cunoasca pe cineva si trecand anii constata ca voia Domnului e sa ramana asa (precum Ap.Pavel ) , ce-ar trebui sa inteleaga din aceasta campanie ?
CA E OBLIGATORIU CA TOTI OAMENII SA SE CASATOREASCA ? Ca el a gresit ?Ca trebuia sa forteze lucrurile? Ca Dumnezeu e nedrept si nu stie ce face ?(a se vedea alte comentarii pline de revolta de pe site).
Nu va suparati , dar nici casatoria si nici celibatul nu e ptr.oricine.
Nu stim noi ce cruce pot duce sau nu ceilalti de langa noi.
Nu stim de ce necazuri ii fereste Dumnezeu pe cei necasatoriti .
Nu stim voia lui Dumnezeu in legatura cu aproapele nostru.
NU stim ce patimi are aproapele si cum Dumnezeu il fereste de o decizie dezastruoasa ptr.ambele parti.
Asa ca nu poti face o campanie si da o reteta universal -valabila.
Dan Sorin
noiembrie 19, 2014 @ 5:17 pm
[quote name=”Monica daniela”]Buna Dan,
Voiam sa evidentiez ca sunt unii care nu se incadreaza nici la „saracute „ nici la „saracuti„-cazul meu- si care sunt multumiti de voia lui Dumnezeu si de viata lor.
Sunt sigura ca intentia voastra nu a fost una ofensatoare si nu va suspectez de asa ceva.
Insa tonul acestui articol – sesizat de altfel si de Simona -pare unul cam „de sus„.
Problema este una mult mai complexa si mai delicata , asa cum bine observa Cosmin.
Sa luam urmatorul caz – sa zicem ca o persoana nu a avut sansa sa cunoasca pe cineva si trecand anii constata ca voia Domnului e sa ramana asa (precum Ap.Pavel ) , ce-ar trebui sa inteleaga din aceasta campanie ?
CA E OBLIGATORIU CA TOTI OAMENII SA SE CASATOREASCA ? Ca el a gresit ?Ca trebuia sa forteze lucrurile? Ca Dumnezeu e nedrept si nu stie ce face ?(a se vedea alte comentarii pline de revolta de pe site).
Nu va suparati , dar nici casatoria si nici celibatul nu e ptr.oricine.
Nu stim noi ce cruce pot duce sau nu ceilalti de langa noi.
Nu stim de ce necazuri ii fereste Dumnezeu pe cei necasatoriti .
Nu stim voia lui Dumnezeu in legatura cu aproapele nostru.
NU stim ce patimi are aproapele si cum Dumnezeu il fereste de o decizie dezastruoasa ptr.ambele parti.
Asa ca nu poti face o campanie si da o reteta universal -valabila.[/quote]
S-a tratat problema asta în articol: „Campania se adresează tinerilor care vor să aleagă calea căsătoriei și nu pe cea a monahismului (călugăriei) și nici celor foarte puțini care vor să trăiască în lume feciorelnici și necăsătoriți din diferite motive.”
Cosmin nu cred că se referea la ce spui tu. Cel care e mulțumit să fie necăsătorit nu se va simți lezat de acest articol, mai ales, după cum am spus mai sus, că s-a specificat cui se adresează. În schimb cei care vor să se căsătorească și nu reușesc să își găsească pe cineva ar putea simți că li se deschid vechi răni.
Apreciez gestul făcut de administratori dar cred că se neglijează faptul că de cele mai multe ori cei care nu reușesc să își găsească perechea sunt cei care nu găsesc pe cineva care să le bage în seamă în acest sens. Aici și în alte părți citeam despre oameni ce doreau foarte mult să își găsească pe cineva (fete sau băieți sensibili) și toți se plângeau de același lucru: unde găsesc oameni interesați de a-și întemeia o familie?
@Dan: În legătură cu exemplul tău cu cele 2 femei frumoase se poate trage una din următoarele concluzii (îmi cer iertare dacă sunt răutăcios prin această afirmație și dacă crezi că cineva s-ar putea simți lezat de ce scriu în continuare te rog să ștergi această parte de mesaj):
1. femeile nu sunt atât de frumoase și doar noi le simțim așa că suntem obișnuiți cu ele;
2. femeile sunt foarte frumoase dar au o personalitate destul de greu de suportat (chiar dacă sunt bisericoase, etc.)
3. femeile sunt foarte frumoase și au o personalitate minunată dar majoritatea băieților consideră că femei atât de frumoase nu s-ar uita la ei.
Andrei Calin
noiembrie 19, 2014 @ 4:40 pm
Am 19 ani si la anul ma insor. E bine? Se pune ca fac parte din campanie?
mihaela
noiembrie 19, 2014 @ 4:51 pm
AndreiCalin, sa fie într-un ceas bun !
ioana
noiembrie 19, 2014 @ 5:13 pm
as dori sa le dati un sfat tinerilor care sunt studenti si vor sa se casatoreasca. cred ca cei mai multi au aceasta piedica mai ales daca e vorba de facultati grele cum e medicina, farmacia si altele…
Georgiana Tofoleanu
noiembrie 19, 2014 @ 5:15 pm
Doamne, ajută! Ideea campaniei este minunată, dar consider că ar trebui și preoții să facă ceva în acest sens. Mă irită faptul că unii duhovnici nu vorbesc deschis cu ucenicii lor, tineri, necăsătoriți, despre acest subiect. Nu judec pe nimeni. Dar ar trebui să se facă în Biserică cateheze cu tinerii și părintele respectiv să le vorbească despre căsătorie, despre cât de importantă este această taină, despre întemeierea unei familii. Sau — mai mult de atât, să le facă cunoștință tinerilor necăsătoriți care fac parte din parohie. Cum a scris Claudiu: Este foarte posibil ca viitoarea ta soție sau viitorul tău soț să fie chiar lângă tine. Nu știu, e doar o idee. Dacă s-ar implica și Biserica ar fi mult mai bine. Sunt și duhovnici extraordinari atât în țară cât și în străinătate, care da, vorbesc cu tinerii despre căsătorie iar aceștia încep să privească altfel lucrurile, față de cum le priveau înainte. Dar sunt și duhovnici care nu fac asta…din păcate.
Și încă ceva…Se poate întâmpla ca o fată de 20-23 de ani să fie mai matură decât un băiat de 28. Ce e de făcut? Ea să își dorească să se căsătorească foarte mult, însă să nu găsească acel viitor soț credincios, cuminte, matur, înțelept, care să fie pe aceeași lungime de undă. Ea să facă mii de rugăciuni dar totuși el să nu apară. Ce ar trebui să facă? Să înțeleagă că aceasta este voia lui Dumnezeu și anume singurătatea?
Dan Sorin
noiembrie 19, 2014 @ 5:30 pm
[quote name=”Georgiana1207″]Doamne, ajută! Ideea campaniei este minunată, dar consider că ar trebui și preoții să facă ceva în acest sens. Mă irită faptul că unii duhovnici nu vorbesc deschis cu ucenicii lor, tineri, necăsătoriți, despre acest subiect. Nu judec pe nimeni. Dar ar trebui să se facă în Biserică cateheze cu tinerii și părintele respectiv să le vorbească despre căsătorie, despre cât de importantă este această taină, despre întemeierea unei familii. Sau — mai mult de atât, să le facă cunoștință tinerilor necăsătoriți care fac parte din parohie. Nu știu, e doar o idee. Dacă s-ar implica și Biserica ar fi mult mai bine. Sunt și duhovnici extraordinari atât în țară cât și în străinătate, care da, vorbesc cu tinerii despre căsătorie iar aceștia încep să privească altfel lucrurile, față de cum le priveau înainte. Dar sunt și duhovnici care nu fac asta…din păcate.[/quote]
În legătură cu asta îmi aduc aminte de un cuvânt al păr. Rafail Noica. Spunea că vine o tânără credincioasă la sfinția sa și spune că vrea mult să se căsătorească și nu găsește pe nimeni. După câteva zile vine un băiat și spune aceleași lucruri. Și zicea păr. Rafail (spun aproximativ din memorie): „Și mă gândeam atunci: Doamne, dă ca acești doi tineri să se întâlnească. Dar fă Tu asta”. Cred că duhovnicii se feresc să se bage în astfel de probleme deoarece nu oricine vrea să le discute și dacă ajunge ca un tânăr să cadă într-o depresie din cauză că o astfel de fată (sau invers) nu l-a acceptat va fi responsabil duhovnicul de aceasta. Trebuie avut încredere că Hristos va pune pe fiecare în cale la momentul potrivit. Nu trebuie ca duhovnicul să pună tinerilor perechea în cale ci Hristos trebuie să facă asta. Eu știu un caz în care o tânără s-a căsătorit cu un băiat ce i-a fost pus în cale de duhovnicul ei. Și căsnicia ei a fost un iad.
[quote name=”Georgiana1207″]Și încă ceva…Se poate întâmpla ca o fată de 20-23 de ani să fie mai matură decât un băiat de 28. Ce e de făcut? Ea să își dorească să se căsătorească foarte mult, însă să nu găsească acel viitor soț credincios, cuminte, matur, înțelept, care să fie pe aceeași lungime de undă. Ea să facă mii de rugăciuni dar totuși el să nu apară. Ce ar trebui să facă? Să înțeleagă că aceasta este voia lui Dumnezeu și anume singurătatea?[/quote]
Nu știu ce să îți spun. Eu cred că e undeva o problemă. Îți mărturisesc că am și eu 28 de ani și mult timp mă chinuia (și, de ce să mint, mă mai chinuie și azi) faptul că nu reușesc să îmi găsesc pe cineva. La mine e puțin mai urât că am o fobie de oamenii pe care nu îi cunosc și mi-e foarte greu să leg prietenii cu aceștia (la care se mai adaugă alte probleme psihice :)) ). Ideea e că puținele fete cu care am vrut să fiu m-au cam respins toate. Și mă simțeam oribil. Dar trebuie să am încredere în Dumnezeu. La persoana de care vorbești în mesaj nu știu care e problema. La mine am realizat că eu sunt problema. Sunt destul de imatur și slab sufletește și am tot felul de probleme la cap așa că Dumnezeu mă ferește de alte chinuri (și, bineînțeles o ferește și pe acea fată ghinionistă care i-ar place de mine :)) ). Dar am observat că El și lucrează și mă schimbă. În ultimii 10 ani m-am schimbat enorm de mult. Și ai spune că e de ajuns. Dar încă mă simt că sunt la începutul drumului și mai am nevoie de încă vreo 10 ani ca să ajung acolo unde ar trebui să fiu ca băiat pentru a avea o familie.
adrian
noiembrie 19, 2014 @ 6:05 pm
Doamne ajuta!!!! imi place sa citesc articole crestine, pana acum nu mi-am dat cu parerea doar am citit…. In legatura cu aceasta tema sunt de parere ca foarte multe lucruri lipsesc din articol si sunt total de acord cu Monica Daniela. Un om casatorit de tanar nu poate sa stie ce-i in sufletul unui celibatar, iar motivele pentru care un om se casatoreste mai tarziu pot fi mult mai multe decat cele amintite, de exemplu ai putea sa crezi ca sunt oameni curati la trup si la suflet care nu ar avea pretentii prea mari si totusi nu au pe nimeni….. sti de ce??? eu cred ca asa vrea Dumnezeu!! cu siguranta ferindu-l de ceva… Oamenii care se iubesc nu pot avea obstacole in calea casatoriei… problema este ca iubirea pura cam dispare, vad tot mai multa casatorie la moda nu neaparat crestina doar la moda, vad si divorturi, vad si cupluri care parca sunt actori… Casatoria este o cruce pe care nu oricine o poate duce placut lui Dumnezeu, dar cu siguranta si celibatul e o cruce grea pe care foarte multi nu o pot duce cazand in deznadejde!! Nu cred ca cineva ar putea fi convins sa se casatoreasca de tanar citind exemple fericite. Cand Dumnezeu uneste atunci e iubire si daca e iubire atunci nici facultatea, nici lipsa banilor si nici tineretea nu vor sta in calea casatoriei. Doamne ajuta!!!!!!!
Meiloiu
noiembrie 19, 2014 @ 6:27 pm
Pentru dan-s si admin.
„S-a tratat problema asta în articol: „Campania se adresează tinerilor care vor să aleagă calea căsătoriei și nu pe cea a monahismului (călugăriei) și nici celor foarte puțini care vor să trăiască în lume feciorelnici și necăsătoriți din diferite motive.”
1-Nu vorbeam despre cei care au ALES calea celibatului sau a calugariei . Vorbeam despre voia lui Dumnezeu in legatura cu casatoria ,raportat la fiecare inivid in parte .
2.„Casatoreste-te de tanar ,viata nu te asteapta „ , oare s-o aplica asa tuturor?
In cartea „ Sf.Nectarie .Minuni in Romania „ citeam despre marturia a doua persoane Corneliu şi Mirela din Suceava .Ea avea 42 de ani , el avea 46 de ani cand s-au casatorit.
Marturisitorul Virgil Maxim avea 43 de ani cand s-a casatorit , sotia avea 35 .
Poate IDEAL este sa te casatoresti de tanar .
Dar planul lui Dumnezeu e ALTUL cu fiecare om.Nu pentru toata lumea Dumnezeu are in plan casatoria si nu pentru toti din tinerete.
Pentru simplul fapt ca nu toti aveam aceeasi chemare si nu toti suntem pregatiti pentru acest pas de tineri.
“Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre „
Nu poti generaliza lucrurile .Risti ca cei ptr.care Dumnezeu are alt plan , cei impatimiti , cei disperati de singuratate sau cei care nu sunt pregatiti sa faca acest pas , sa fie influentati intr-un mod nu tocmai fericit. De ce ?
Pentru ca asa au citit ei undeva ca e bine.
E cam heirupista maniera asta de abordare a acestui subiect.Va rog sa nu o luati personal observatia aceasta.
Ah , o campanie despre cum sa ai o casnicie binecuvantata , cum sa incepi o casnicie in curatie , cum sa fii un sot /parinte bun (etc), e cu totul si cu totul altceva.
De fapt asta ne-ar trebui noua.
Ca momentul potrivit pentru casatorie , il stie Dumnezeu mai bine .
Dan Tudorache
noiembrie 19, 2014 @ 7:31 pm
Monica, n-avem pretenția că acest îndemn este potrivit tuturor. Excepții se găsesc peste tot. Însă dacă vei avea răbdare în săptămânile următoare vei vedea că îndemnul căsătoriei de tineri nu este o găselniță a noastră, ci una foarte întemeiată patristic.
Exemplele date de tine sunt excepția de la ”regulă”. În plus, mărturisitorul Virgil Maxim s-a căsătorit la 43 de ani pentru că 22 i-a stat în temniță.
Meiloiu
noiembrie 19, 2014 @ 9:41 pm
Exemplul ( nu exemplele) lui Virgil Maxim intr-adevar e o exceptie.Si nici nu ma indoiesc de faptul ca indemnul este unul „patristic„.Cunosc insa destule persoane care nu se incadreaza in categoriile voastre (si eu sunt una dintre ele).
Dar voi luati exemplul vostru (articolul „Am 31 de ani și aproape jumătate din viață mi-am petrecut-o alături de soția mea” ) si alte marturii ( care vor aparea in curand ) si sugerati prin aceasta campanie tuturor cititorilor acestui site sa va urmeze „indemnul patristic „. De parca s-ar potrivi tuturor.
Asta este problema.
Modul simplist de abordare.
V-ati pus sincer vreunul dintre voi problemele -pe care eu le-am enuntat inainte sa faceti aceasta campanie? Inainte de a-i indemna pe tineri sa faca acest pas cat mai rapid ?
-Nu stim noi ce cruce pot duce sau nu ceilalti de langa noi.
-Nu stim de ce necazuri ii fereste Dumnezeu pe cei necasatoriti .
-Nu stim voia lui Dumnezeu in legatura cu aproapele nostru.
-NU stim ce patimi are aproapele si cum Dumnezeu il fereste de o decizie dezastruoasa ptr.ambele parti.
Sigur e site-ul vostru si faceti ce vreti …Oricum asta veti face .Imi pare rau ca mi-am racit gura de pomana si nu s-a inteles nimic din ceea ce am vrut sa transmit.
„A afirma ca exista o varsta limita pentru care daca cineva nu s-a casatorit nu mai este in regula, mi se pare o lezare a demnitatii persoanei si un lucru fals in acelasi timp„-bine spus
Edy
noiembrie 19, 2014 @ 9:53 pm
Monica mesajul campaniei o fost strict pentru cei care vor sa se casatoreasca sa nu fie pretentiosi sau sa amane casatoria cu concubinajul si numa strict la persoanele alea nu tie nu la oameni care vor sa fie celibatari sau calugari. Si multi Sfinti parinti se contraziceau ca ori iti alegi tu sotia sau Dumnezeu iti planuieste.
Kore
noiembrie 20, 2014 @ 12:42 am
@Dan
Imi vine sa plang, pt a infinita oara.
Din toate calificarile pe care mi le-am luat de la altii pt faptul ca nu sunt casatorita la anii pe care-i am, mai victima colaterala nu mi s-a spus ca sunt. Din cate am citit la articol si la comentarii, cam la capitolul asta ma incadrez. Victima…
Foarte interesant ca ati pus in titlu “Viata nu te-asteapta”, dar cand Viata te tot amana, cum e?
Ma intrebam in sine atunci cand am mai scris pe site daca se va trezi cineva intr-o zi sa dea glas faptului ca sunt unii necasatoriti la 30+, poate si la 40 sau la 40+. Mi-a raspuns Dumnezeu la intrebare si am trait s-o vad si pe-asta, desi abordata din perspective unde unii cred ca au competente. Sa-mi fie cu iertare, dar nu.
In plus, cand spuneam ca e bine sa fii casatorit, sa iubesti si sa fii iubit, sa ai copii cat esti inca tanara, ca timpul trece si la 80 de ani un sot (dupa caz, sotie) nu-ti mai foloseste la absolut nimic, “incurajarile” sunau de felul: “familia e grea”, “nu esti singura, il ai pe Hristos” (crede-ma, sunt satula sa-L tot vad in poza),“nu le e dat la toti sa se casatoreasca”, “poate ai alta menire” (dac-as afla-o si eu!), “ai pretentii” (am invatat de la Tata, suntem fii ai celui Preainalt, cu porcu’ sigur nu m-aseman!), “cine stie ce cununa primesti” (nu vrei si tu asa una? daca tot imi citezi din carti, nu din viata?), “nu stii de ce rau te-a ferit Dumnezeu” (ba stiu; cu toate astea, n-ar putea sa faca sa ma intalnesc si cu binele?), “implica-te in a-i ajuta pe ceilalti” (cu cat ma implic mai mult, cu atat imi dau seama ca o fac pt a umple un gol) samd. Ca acum sa vad scris negru pe alb “să vă întemeiați familii, căci din mijlocul lor vă veți lua bucuria adevărată și în ele veți exersa școala mântuirii.” Chiar asa?
Trist. Foarte trist.
Dan Sorin
noiembrie 20, 2014 @ 6:09 pm
[quote name=”Kore”]@Dan
Imi vine sa plang, pt a infinita oara.
Din toate calificarile pe care mi le-am luat de la altii pt faptul ca nu sunt casatorita la anii pe care-i am, mai victima colaterala nu mi s-a spus ca sunt. Din cate am citit la articol si la comentarii, cam la capitolul asta ma incadrez. Victima…
Foarte interesant ca ati pus in titlu “Viata nu te-asteapta”, dar cand Viata te tot amana, cum e?
Ma intrebam in sine atunci cand am mai scris pe site daca se va trezi cineva intr-o zi sa dea glas faptului ca sunt unii necasatoriti la 30+, poate si la 40 sau la 40+. Mi-a raspuns Dumnezeu la intrebare si am trait s-o vad si pe-asta, desi abordata din perspective unde unii cred ca au competente. Sa-mi fie cu iertare, dar nu.
In plus, cand spuneam ca e bine sa fii casatorit, sa iubesti si sa fii iubit, sa ai copii cat esti inca tanara, ca timpul trece si la 80 de ani un sot (dupa caz, sotie) nu-ti mai foloseste la absolut nimic, “incurajarile” sunau de felul: “familia e grea”, “nu esti singura, il ai pe Hristos” (crede-ma, sunt satula sa-L tot vad in poza),“nu le e dat la toti sa se casatoreasca”, “poate ai alta menire” (dac-as afla-o si eu!), “ai pretentii” (am invatat de la Tata, suntem fii ai celui Preainalt, cu porcu’ sigur nu m-aseman!), “cine stie ce cununa primesti” (nu vrei si tu asa una? daca tot imi citezi din carti, nu din viata?), “nu stii de ce rau te-a ferit Dumnezeu” (ba stiu; cu toate astea, n-ar putea sa faca sa ma intalnesc si cu binele?), “implica-te in a-i ajuta pe ceilalti” (cu cat ma implic mai mult, cu atat imi dau seama ca o fac pt a umple un gol) samd. Ca acum sa vad scris negru pe alb “să vă întemeiați familii, căci din mijlocul lor vă veți lua bucuria adevărată și în ele veți exersa școala mântuirii.” Chiar asa?
Trist. Foarte trist.[/quote]
Înțeleg prin ce treci (și eu sunt singur și nu văd altceva în viitorul meu decât dezamăgirea că anii trec și eu tot singur rămân). Și apoi să mai auzi pe un om căsătorit de tânăr că spune:
[quote name=”Kore”]
Simona, te plângi de faptul că ”cei casatoriti nu ii vor intelege niciodata pe cei necasatoriti ( si invers ).” dar să nu uităm că cei căsătoriți au fost cândva necăsătoriți, mai mult sau mai puțin timp.
[/quote]
rămâi fără cuvinte și fără glas.
Apreciez familiile creștine și pe cei care au reușit să se realizeze, din punct de vedere personal, în viață dar asta nu înseamnă că nu doare ori de câte ori cei căsătoriți vorbesc de căsătorie. După o anumită vârstă poți ajunge (cel puțin asta e în cazul meu) să simți o ură față de femei prin simplul fapt că vezi că ele sunt fericite cu orice fel de oameni dar nu cu tine (iar în cazul fetelor probabil e invers). :p Sau să simți o iritare puternică ori de câte ori cei căsătoriți se laudă cu viața lor de căsnicier și cât de „grea” este. Nu e o chestie ce o faci voit ci e un simțământ ce ți se poate cuibări în inimă de la acea durere a singurătății.
Știu că unii spun că dacă cei singuri ar ști cât de grea e căsătoria probabil nu ar mai fi așa de dornici de căsătorie. Aș face o asemănare cu locul de muncă. Munca poate fi foarte grea și poți spune la un șomer că dacă ar ști cât de grea e munca nu ar mai fi atât de dornic de muncă. Ei bine, după ce o perioadă îndelungată nu am avut loc de muncă deși financiar eram asigurat acum mi-am găsit de muncă. Și nu e ușor dar să ajung frânt de oboseală acasă și mă simt mult mai bine decât fără loc de muncă. Nu e vorba doar de bani ci și de a avea un rost în societatea asta.
Nu vreau să critic și să acuz pe nimeni doar că mi se pare că această campanie s-ar putea să provoace mai multă durere decât să ajute pe cineva (oare câți din cei ce urmăresc acest site amână căsătoria și câți nu reușesc să își găsească pe cineva?). Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva cu ceva.
@bogdanmerla: Îți repet acest sfat cu speranța că poate vei reuși de data asta să îl vezi. Nu mai pune atât de multe puncte de suspensie că faci textul tău să fie greu de citit. În același timp nu ar strica să lași câteva rânduri libere între paragrafe pentru a mai ușura cititul textului (partea cu rânduri libere între paragrafe mi s-a reproșat și mie și după cum vezi am schimbat modul de a scrie). Sper să nu consideri ceea ce ți-am spus că am făcut-o cu răutate.
Boitos
noiembrie 20, 2014 @ 6:55 am
Fetelor ( Monica si Kore ), stati un pic .
Monica, daca aseara as fi avut timp sa iti vad mesajele iti spuneam ca nu are rost sa iti racesti gura de pomana.Cei casatoriti nu ii vor intelege niciodata pe cei necasatoriti ( si invers ).
Cineva imi spunea ca daca nu ai scoala diplomatiei si a compromisului nu te casatori.Iar eu personal nu am de gand sa invat asa ceva.Asa ca…
Kore, sincer, imi vine sa te scutur pt a nu stiu cata oara: nu esti o victima.
Pot sa spuna asta 1000 de persoane daca tu in adancul sufletului crezi despre tine ca esti o persoana speciala si biruitoare atunci asta esti.
Ceea ce spun cei din jurul tau nu trebuie sa te aplece sa te bage in adanc ci sa te lupti sa iesi, sa te ambtioneze cuvintele lor, pt ca tu daca crezi ca esti pe drumul bun e perfect.Atat timp cat faci fapte bune, te rogi, il tii pe Dumnezeu langa tine , esti pe drumul bun.
Da, probabil ca suntem pretentioase ( cel putin eu sunt ), dar nu suntem proaste.Stim ce vrem si pana unde putem lasa ceva de la noi si ce sa cerem.
Asa ca nu va agitati, o sa vedem ce scriu cei cu experienta mai mare decat noi ( in casnicie ), nu de alta ( nu e nici o ironie ) dar de la fiecare putem invata ceva, daca vrem.Daca consideram ca nu ne foloseste la nimic , apasam ,, Delete” in capul nostru si mai departe.
Meiloiu
noiembrie 20, 2014 @ 7:40 am
Edy , inainte sa comentezi te rog sa citesti cu ATENTIE ce -am scis.
Stiu f.bine la ce m-am referit -nu la cei care vor sa fie monahi sau celibatari.
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 7:49 am
Corina, într-adevăr, trist și foarte trist.
Îmi pare rău că demersul nostru ți-a stârnit iarăși o rană.
Cât privește ”calificativul” de victimă, departe de mine intenția de a atribui etichete. Am spus și îmi asum asta în continuare, că dacă o fată (și sunt, se pare, din ce în ce mai vizibile astfel de situații) nu și-a găsit pe cineva cu care să lege o familie, deși a ajuns, să zicem, la vârsta de 30 de ani iar motivele pentru care nu și-a găsit un viitor soț țin de imoralitatea părții bărbătești, e clar că o atare situație te pune în postura de victimă a unei societăți ostile valorilor elementar creștine, deși actuala societate se declară creștin-ortodoxă în marea ei majoritate.
Pentru că dacă te-au curtat până acum numai bărbați neserioși, animați doar de un interes sexual imediat, sau fără o viziune elementar creștină în ceea ce privește viața de familie (contracepție, avort, minima deschidere față de Dumnezeu), atunci nu ești victima colaterală a unei societăți decreștinate?
Desigur, asta în plan social. Tot așa cum în plan social, mucenicii și mărturisitorii din temnițele carliste, antonesciene și comuniste, au fost victime!
Faptul că în plan social au fost victime ale unui regim totalitar nu le lezează cu nimic demnitatea și nu le știrbește cu nimic calitatea de mărturisitori ai lui Hristos.
Prin urmare, așa cum ți-am mai spus, tu nu de sfaturi ai nevoie, cu atât mai puțin de ale mele, așa că te rog să nu te superi că pentru tine mă rezum la o rugăciune și un gând de compasiune.
Sofia Ioana
noiembrie 20, 2014 @ 7:50 am
Eu as dori sa intreb de ce ati ales aceasta imagine cu doi indragostiti sarutandu-se in amurg daca mesajul e tocmai „invatati sa iubiti, nu ramaneti vesnic indragostiti”.
Adica cei doi pot sa fie la prima intalnire, pe plaja, la o petrecere dar nu vad ideea de angajament sau asumarea responsabilitatii casniciei pe acest fundal. Sau poate nu am reusit eu sa surprind asta.
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 8:13 am
Monica, și mie îmi pare rău că nu s-a înțeles nimic din ceea ce ai vrut să transmiți. De exemplu, ceea ce am înțeles eu (nu știu ce au înțeles ceilalți), este că încerci să contești valabilitatea unui sfat general (căsătoria din timp, ”de june”), doar pentru că există excepții. Conchid asta pentru că tu însăți nu te îndoiești că îndemnul este unul patristic (sau poate că te îndoiești de vreme ce ai pus ghilimele?), și în ciuda faptului că nu te îndoiești tot consideri că abordarea nu este potrivită. Dar în orice domeniu și orice situație, excepțiile doar confirmă ”regula”.
În cazul de față, Biserica, prin învățătura ei statornicită, sfătuiește la o căsătorie din timp, un timp care să corespundă atât nevoilor biologice cât și unei maturități. Și acest timp în niciun caz nu sare de 25, chiar dacă cifra propusă de mine nu este o regulă a Bisericii, ci doar un reper relativ. (Vom discuta mai încolo despre asta.)
Deci este vorba de niște sfaturi generale, nu de porunci, nu de dogme.
De ce te simți constrânsă de acest sfat dacă știi că ești într-o situație de excepție?
Iar obiecția de ”simplist” nu cred că-și are temei câtă vreme acest articol este doar de prezentare a campaniei, așa cum arată și titlu.
Deci, revin la rugămintea de a nu te mai grăbi cu concluziile că abia am început.
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 8:43 am
Simona, te plângi de faptul că ”[i]cei casatoriti nu ii vor intelege niciodata pe cei necasatoriti ( si invers ).”[/i] dar să nu uităm că cei căsătoriți au fost cândva necăsătoriți, mai mult sau mai puțin timp. Fără însă a avea pretenția că cei căsătoriți sunt ”profesori de viață” iar ceilalți ”învățăcei”. Am spus asta pentru că supărarea ta mi se pare fără temei. Deci, principial vorbind, nu suntem într-un dialog al surzilor, ci într-unul de împărtășire a unor experinețe și sfaturi.
Pe de altă parte, vorba cu școala diplomației și compromisului pentru căsătorie am mai auzit-o și eu. Însă faptul că o expediezi atât de repede îmi lasă impresia că te grăbești și greșești.
Să mă argumentez:
Respectiva vorbă populară conține defapt două sfaturi într-unul: cel de a fi diplomat și cel de a fi dispus la compromisuri.
A fi diplomat în căsătorie este o calitate, pentru că diplomația înseamnă răbdare, finețe, tact. Și cred că este o calitate absolut necesară diplomația.
A fi dispus la compromisuri în căsătorie, nu este ceva neaparat rău în sine. Depinde de ce fel de compromisuri vorbim! Pentru că există n situații în familie în care chiar e nevoie de compromisuri între soți, pentru a salva unitatea și mersul familiei. De pildă, îmi vine în minte un exemplu cât se poate de real, pe care îl schematizez la modul didactic:
Soțul cu soția au o fetiță.
Soția ține morțiș să-i pună cercei fetei, și așa și face, deși și ea și soțul știu prea bine că practica asta este un păcat. Soțul nu dorește acest lucru, nu dorește să facă acest păcat.
Soțul și soția au numeroase discuții pe tema asta, se ajunge la ceartă, la n tulburări și fiecare o ține pe-a lui. Să zicem că acestă controversă se întide pe o perioadă de un an, doi, chiar și mai bine.
Pentru a nu persista într-o situație de tulburare care naște și alte nemulțumiri/reproșuri soțul face compromisul de a nu se mai opune (verbal) acestui păcat cu cerceii, pentru a salva liniștea familiei. Alege un rău mai mic, mult mai mic, în comparație cu celălălalt care sapă la temelia familiei, pentru că nu are alte alternative.
Prin urmare, compromisul este făcut cu discernământ, pentru familie. Și astfel de situații delicate sunt destule într-o căsătorie.
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 9:01 am
Ziua bună Sofia!
Te rog să nu te superi pentru faptul că consider remarca ta un nefericit moment de puritanism.
Cei doi tineri din imagine pot fi oricum vrei, cu sau fără angajament, respnsabili sau pătimași, însă ceea ce știm sigur este că imaginea aceasta simbolizează iubirea dintre un bărbat și o femeie, care este fundamentul unei viitoare căsătorii. Restul sunt presupuneri.
Dar pentru că ții morțiș la formă, eu remarc smocuri mari de iarbă în dreapta jos a imaginii, lucru care nu este specific unei plaje ci unei coline, unui câmp. Și dacă mă uit și mai atent, observ că de pe brațul băiatului, chiar între cei doi îndrăgostiți, răsare forma unui acoperiș foarte ascuțit, specific bisericilor. Că în spate este biserică sau nu, consider că este irelevant pentru subiect, mai ales că colajul cuprinde și icoana Maicii Domnului cu pruncul Hristos.
Boitos
noiembrie 20, 2014 @ 9:07 am
Ce sa faci , Dan, asta e .
Ti-au sarit femeile in cap, acuma mai convinge-le daca poti.
Revenind la oile noastre: nu sunt suparata deloc.De Duminica sunt suspect de fericita si linistita si in buna dispozitie.
Doar discutam.
Treaba asta , cu cerceii , dupa mine este un fleac.
Ce faci cand unul din soti are o aventura , si nicidecum nu se poate desparti de amanta ( amant ), sau are diverse patimi : betii, batai,…?
Astea sunt probleme si necazuri in casa, nu cerceii.
Pana unde poate merge cineva cu compromisul ?Depinde de fiecare in parte.
Ca sa salvezi asazisa familie ( unde traiesc in casa ca 2 straini -doar de dragul copiilor si de fata lumii ).Asta ti-i se pare o familie?
Sincer, eu ma astept, ca fiecare care isi va povesti viata, sa ascunda necazurile si problemele din viata lor de familie, si sa ne spuna ce grozav a fost ca s-au casatorit la tinerete si vor trai impreuna toata viata ( de parca isi stiu viitorul ).
Pe mine personal nu asta ma intereseaza ci sa vad cum si-au rezolvat problemele in casa, sa vina cu sfaturi, cu exemple, nu cu laude.
Ca laude auzim peste tot, dar in spatele laudelor poate fi mizeria mare cat casa.
Eu vorbesc acuma exact din ce am auzit si vazut la cunostiintele mele.
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 9:15 am
Da, constat și eu că demersul a început cu stângul, dar sunt bucuros să aud că ești în formă 🙂
Doamne ajută să o ții tot așa, măcar cât ține postul Crăciunului, că doar este postul bucuriei.
Cât privește mărturiile, dacă vor fi și câte vor fi, și mai ales ce folos va reieși din ele… rămâne de văzut pe parcurs.
Meiloiu
noiembrie 20, 2014 @ 11:00 am
Dan ,in primul rand ma bucura ultimul tau rand scris lui Kore .
„ nu de sfaturi ai nevoie, cu atât mai puțin de ale mele, așa că te rog să nu te superi că pentru tine mă rezum la o rugăciune și un gând de compasiune.„
Am sustinut de prima oara ca de fapt acesta este demersul cel mai roditor.
Nu stii cati tineri pur si simplu nu au avut ocazia sa cunoasca pe cineva sau nu sunt pregatiti si din cauza asta Dumnezeu i-a ferit de un pas gresit.Acestia sunt mult mai multi cred decat cazurile invocate de voi sau macar reprezinta un numar semnificativ(nu mici exceptii).Voiam sa spun ca sunt destule cazurile in care „n-a fost sa fie „ si nu toti suntem victime .
Eu cel putin nu ma consider o victima.Daca Dumnezeu mi-ar fi implinit dorinta de a ma casatori pe la 20 si ceva de ani (eu am 30) ar fi fost un dezastru.Nu aveam o relatie cu Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului .
Raspunsul e strict ptr.Dan , nu tin sa fie publicat pe site .
albinuta
noiembrie 20, 2014 @ 11:09 am
Doamne ajuta,m-am gandit daca ar fii bine sau nu sa scriu cateva cuvinte azi ,am ales varianta de a scrie.I-mi place ideea acestei campanii ,abia astept sa citesc si marturii .
Asa cum se stie sunt casatorita de cativa ani ,eu m-am casatorit destul de tanara acum nu am inca 40 de ani iar copii sunt maricei(17 si 10 ani),intradevar viata intr-o caznicie nu este usoara dar este frumoasa ,sunt si suparari insa sunt si multe bucurii .Poate ca daca te casatoresti mai devreme cu timpul (cand vin incercari)apare uneori intrebarea ce mi-o fii trebuit casatorie asa de tanar (a),ca nu eram destul de matur(a),insa o data facut acest pas nici macar o secunda nu trebuie pusa intrebarea :divortez sau nu.Cred ca intrebarea care trebuie pusa este :ce trebuie sa fac pentru a aduce un strop de bucurie sotului(ei) si copiilor .
Nu cred ca este o reteta dupa care trebuie sa functioneze o familie insa sunt convinsa ca ori de cateori se cere ajuturul Domnului el nu intarzie sa apara (Multumesc Domnului pentru ajutor)
Ar fii multe de spus pe aceasta tema insa ma opresc nu inaite de a multumi pentru tot ceea ce gasesc aici,sunteti minunati
Dan Tudorache
noiembrie 20, 2014 @ 11:23 am
Monica, mulțumesc pentru mesaj.
Mesajul a fost publicat automat pe site (nu avem activată opțiunea de pre-publicare) dar l-am șters imediat după ce l-am citit și păstrez pentru mine gândurile.
Doamne ajută.
Catalin
noiembrie 20, 2014 @ 3:45 pm
Doamne ajută! Foarte interesantă idee.Sper să se implice cât mai multă lume…Dar din comentarii și articolul reiese un lucru îngrijorător..România trece printr-o perioadă de criză spirituală….Eu cred că cei care nu au găsit pe nimeni încă ori cererile(rugăciunile) lor nu sunt pe placul lui Dumnezeu și trebuie mai mult efort depus,ori nu au ajuns la maturitate spirituală încât Dumnezeu să le deie pe cineva în grijă.Până la urmă căsătoria implică și ajutorarea celuilalt să se mântuiască.Și cred că sufletul pereche trebuie cerut de la Dumnezeu cu mai multă îndrăzneală.
Merla Bogdan
noiembrie 20, 2014 @ 4:00 pm
Doamne ajuta dragi prieteni.. Bucurie. iertare… as avea un mic comentariu de facut… nu am citit comentariile voastre… nu am timp acum… sunt pe fuga ci doar articolul lui Claudiu. Ideea este ca in proportie de 75% nu sunt de acord cu el desi 25% are dreptate…sper sa ma iertati si voi de cele ce voi spune si sa nu va deranjeze (prea tare). si daca va deranjeaza imi cer iertare… Ideea este urmatoarea, dupa umila mea opinie, da intr-adevar este bine sa te casatoresti de tanar… pentru ca viata va fi mai frumoasa.. dar nu te poti casatori cu cine vrei doar ca sa stii ca ai facut-o… trebuie dupa umila mea opinie sa il si placi pe celalalt… si sa fie compatibilitate la nivel cultural, emotional, sentimental, duhovnicesc… sa trageti amandoi in aceeasi directie si sa mergeti in viata impreuna… si nu te poti casatori doar la o simpla indragostire adolescentina fara sa te uneasca ceva mult mai profund in spate… imi zisese o fata… betia trece repede si te trezesti cu realitatea… si daca nu sunteti compatibila va trebui sa va suportati toata viata… cum divortul nu este posibil… s-ar putea sa treaca cativa ani nu tocmai placuti sa va obisnuiti unul cu altul…Adica dupa umila mea opinie trebuie sa te lege ceva mult mai profund de cel de langa tine decat o simpla relatie amoroasa copilareaca cu saruturi in parc (va rog tare tare mult sa nu ma injurati pentru ironie)…Lucrul cu care ii dau dreptate lui Claudiu este ca intr-adevar… tot asteptand se poate intampla sa te trezesti singur la 40 ani… solutia dupa mintea mea slaba este urmatoarea… in mai mult puncte… 1 sa te rogi Domnului sa te ajute sa te decizi ce vrei de la viata si de la cel de langa tine… fata sau baiat… 2 sa ceri binecuvantare si rugaciune de la duhovnic pentru a te casatori… 3 si poate cel mai important sa te rogi Domnului sa iti scoata soarta in cale si la fel…. la fel de important.. sa te ajute sa o si vezi si intelegi… sa nu treaca pe langa tine…pentru dupa umila mea opinie important nu este sa te vezi la casa ta.. important este sa fii fericit si sa te poti implini… de aia dupa umila mea opinie trebuie sa alegi cu multa multa grija partenerul de viata si sa nu te uiti la impresia ta despre el… ci la cine este el ca om in interior… la sufletul… gandirea… visele lui.. sa vezi daca veti putea sa conduceti impreuna corabia in aceeasi directie… ca sa nu se supera Claudiu pe mine… ii mai dau dreptate cu inca un lucru… intra-adevar avem ceea ce eu numesc „stacheta psihologica” mult prea ridicata si pretentii mult prea mari…sincer nu trebuie sa cautam pe celallat6 dupa nivelul din prezent… ci dupa inima si bunavointa… nivelul spiritual si cultural se poate castiga in timp prin mila Domnului pentru ca putini dintre noi.. eu sigur nu.. putem pretinde ca stim ceva (sfantul Apostol Pavel a spus… cine crede ca stie nu stie nimic…)… ideea e ca la Domnul azi esti imparat si maine cersetor si invers… deci nivelul conteaza mai putin… conteaza inima si bunavointa… dar ca o concluzie imi zisese cineva… da la batranete vei regreta mult alegerile pe care nu le-ai facut… dar la fel de mult vei regreta si alegerile pe care le-ai facut prea repede… pripit.. si in incheiere… da, intr-adevar nu trebuie nici sa asteptam… nici sa ne grabim… ci sa facem alegerile cu rugaciune si discernamant in ascultare… pentru ca putem spune… o vreau pe fata aia pentru a draguta.. citita si stilata.. si daca dupa nunta fata respectiva o da pe bautura, cluburi si concerte… ce facem… mergem si noi dupa ea… iar un bun discernamanat si ascultare in rugaciune ne poate feri de surprize neplacute… cam atat… trebuie sa plec si eu… sper sa nu va suparati pe mine… mai ales Claudiu… dar asta este umilul meu sfat… sa cunoastem bine omul inainte sa ne casatorim.. sa vedem daca putem trage in aceeasi directie…pentru asta e bine sa cunoastem mai multe caractere fara a face promisiuni inainte sa facem alegerea finala…. dincolo de impulsul de moment al iubirii adolescentine care va trece ca o boare de primavara… sa imi fie cu iertare interventia daca am deranjat pe cineva si daca este ne rugam unii pentru altii….
Meiloiu
noiembrie 20, 2014 @ 7:27 pm
dan-S Nu vreau să critic și să acuz pe nimeni doar că mi se pare că această campanie s-ar putea să provoace mai multă durere decât să ajute pe cineva
Oare câți din cei ce urmăresc acest site amână căsătoria și câți nu reușesc să își găsească pe cineva?
*
Asta am vrut cu disperare sa subliniez si eu .
Ce faceti fratilor cu cei din aceasta categorie ?
Cum credeti ca se simt aceia?
Eu multumesc lui Dumnezeu sunt bine in sensul ca stiu ca Dumnezeu a facut ce e mai bine pentru mine si desi am 30 de ani nu ma simt nici victima , nici disperata .
Dar nu pot sa uit cat de greu mi-a fost pana sa ajung aici ( la mentalitatea si la starea sufleteasca de acum).
Si lucrurile astea nu le intelege decat unul care a trecut prin asa ceva.
Cum ar trebui sa se simta unul care a trecut de 30 de ani sau 40 de ani si citeste aceste randuri? Care constata ca asta a fost voia lui Dumnezeu ?
Sa zic ca situatia mea sau a altora nu s-ar schimba peste 5 sau 10 ani ?
Ce sa facem ?Sa ne punem latul de gat?Sa ne razvratim sau sa devenim niste frustrati ?Sau sa acceptam voia Domnului si sa-i multumim pentru ce avem?
In loc sa fim incurajati ca avem si noi rostul nostru si dupa puterile si masura noastra putem si noi sa -L slujim pe Dumnezeu , suntem asa sfatuiti de undeva „de sus„ ca ar fi mai bine sa ne casatorim de tineri (chiar daca sigur nu asta a fost intentia administratorilor)
Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru si putere de decizie , dar nu poti sa ignori total planul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi si sa prescrii retete .
Iar acestor oameni care au nevoie de rugaciune si de sprijin nu le faci altceva decat sa le aplici inca o lovitura .Si asa sunt presati poate de familie , de anturaj , de societate ca au o varsta si sunt singuri …Cand durerea este mare , sfaturile altora oricat de pline de bunavointa ar fi , credeti-ma nu valoreaza nimic in acel moment.Stiu cum e ptr.ca am trecut prin asa ceva.
Dimitrie
noiembrie 22, 2014 @ 4:37 am
„Tatătu la 20 de ani te-a avut pe tine, iar tu, la 21 care-i ai, ce faci ?” mi-a reproșat într-o zi cu soare și noroi, mama mea. M-am simțit vinovat și prost, și fără supărare, când doar am citit titlul acestei inițiative, m-am dezumflat și mai mult.
Sunt încă student, n-am niciun fel de influență asupra vieții mele în momentul de față. Mi se plătește chiria, banii de bursă sunt pentru cheltuieli de întreținere și personale în limita bunului simț, nu-mi permit un loc de muncă asociat studiilor mele care necesită atenție extra școlară de aproximativ 5-6 ore, câștig uneori bani în timpul stagiilor de practică din mila medicilor. Apoi, dacă eram calificat după terminarea liceului (cazul tatălui meu, care este mecanic) și primeam o locuință, împreună cu un salariu decent, mă declaram tată în acest moment.
Nu mă pot însura când trag de lenjeria mea intimă cu o ruptură în fund, pentru a-mi ajunge banii care nu sunt ai mei. Haideți, să fim realiști și cinstiți cu noi !
Mă simt deprimat uneori, deoarece există suficientă presiune pe umerii celor necăsătoriți și dornici de o relație echilibrată, dat fiind faptul că mie mi s-a întâmplat ca fata să-mi zică după 6 luni de relație că duhovnicul i-a interzis să mai vorbească cu mine 1 an. Relația noastră a sfârșit în neant la scurt timp, evident ! Am fost „plăcut” surprins, ce să zic…..
Eu sunt de acord cu [b]@dan-s[/b] și [b]@Monica daniela[/b], chiar dacă sunt boboc pe lângă ei. Eu deja am 2 foste colege din liceu care anul acesta au divorțat, amândouă. Iar a treia colegă, care s-a căsătorit în clasa 10-a, s-a întors la părinții ei în casă cu copilul ei, pentru că fostul ei soț a obligat-o, cu amenințări, să nu părăsească locuința în care stăteau.
Voi privi din umbră acest demers. Nu sunt nici contra, dar nici pentru. Spun doar că m-am simțit descurajat și mai neputincios, iar interfața acestui articol în relație cu titlurile aferente, este un mesaj clar cu o țintă exactă la nivel subliminal, pe care [b]@dan-s[/b] și [b]@Monica[/b] daniela l-au resimțit puternic, iar reacția lor pune-n lumină traseul articolului.
Claudiu Balan
noiembrie 22, 2014 @ 9:09 am
Salut Dimitrie,
Pe acest site intră persoane între 12 și 60 de ani, cu preponderență între 15 și 25. Campania se adresează în primul rând către cei tineri, pentru a-i ajuta să conștientizeze că amânarea căsătoriei din diverse motive, nu le va fi de folos.
Încurajându-i să se căsătorească de tineri nu înseamnă că-i încurajăm să se căsătorească repede, fără să cunoasă cealaltă persoană, ci să nu amâne căsătoria ani de zile.
Campania are ca scop să conștientizăm că în multe cazuri, faptul că unii tineri nu au o relație sau au ajuns la o vârstă și încă nu s-au căsătorit, este și din cauza alegerilor lor, nu numai pentru că așa a vrut Dumnezeu.
Dacă toți vom da vina pe Dumnezeu, pe anturaj, pe societate, sau pe familie, nu vor rezolva nimic. Sigur am greșit și noi undeva.
Dacă pe mine nu mă trezea Dumnezeu din prostia minții, eu nu mă căsătoream cu soția mea așteptăm o fată imaginară… care n-ar fi venit niciodată.
Campania nu-și dorește să-i acuze pe cei care sunt necăsătoriți, și nici să-i afunde și mai tare în deznădejde, ci poate să conștientizeze și ei că ar putea face mai mult pentru a-și găsi un soț sau o soție.
Recunosc că sunt cazuri obiective, când unii tineri nu se pot căsători, motive care nu țin de ei înșiși. E rânduiala lui Dumnezeu cu ei. Dar cred că în majoritatea cauzelor tinerii sunt victimele unei societăți care nu mai pune accentul pe familie.
Fiecare din voi se poata ruga mai mult la Dumnezeu. Poate accepta în viața lor o persoană care nu e chiar ca-n vise, și ușor ușor să construiască o relație.
Dan Sorin
noiembrie 24, 2014 @ 5:29 pm
[quote name=”claudiu_admin_ot”]
Campania nu-și dorește să-i acuze pe cei care sunt necăsătoriți, și nici să-i afunde și mai tare în deznădejde, ci poate să conștientizeze și ei că ar putea face mai mult pentru a-și găsi un soț sau o soție.
[/quote]
[quote name=”Dan”]
Cât privește ”jignirea” eu cred că mai degrabă se pune degetul pe o rană. Iar una din aceste răni este următoarea mentalitate: ”toți sunt de vină pentru situație, ba e și voia lui Dumnezeu, numai mie n-am ce să-mi reproșez”.
[/quote]
Mie îmi par foarte răutăcioase aceste 2 comentarii. Foarte răutăcioase să le spună un om căsătorit la unul necăsătorit. Nu e de ajuns că omul e aproape de groapă dar îl mai împingi și tu. Una e ca un astfel de reproș să ți-o dea cineva care e în aceiași situație ca tine și alta e când ți-o aruncă un om care are tot ce n-ai putut avea tu și care nu a avut problemele și greutățile pe care le-ai avut tu. Aș avea o întrebare pentru cei 2 administratori: li se pare creștinește ca unor persoane ce au probleme emoționale și psihice să li se adreseze în acest mod? Pentru că 90% din cei necăsătoriți și care citesc acest site sunt sigur că nu e vorba că nu s-au căsătorit că nu au vrut ei ci mai degrabă nu au avut cu cine (poate nu au fost în stare să socializeze cum trebuie, cum ar fi cazul meu sau la un tip ce acum câteva luni bune se plângea că Dumnezeu e cu cei care merg în baruri și discoteci din cauză că aceia și-au găsit pe cineva, poate alții au anumite probleme în comportamentul lor de care nu sunt conștienți sau nu reușesc să îl controleze, sau poate alții nu au întâlnit persoana potrivită). Chiar nu reușesc să îmi dau seama cum au ajuns administratorii să constate că majoritatea cititorilor acestui site sunt tineri care nu vor să se căsătorească.
Iar comparația cu masturbarea sau epilarea sau mai știu eu ce mi se pare și asta josnic. Acolo era cazuri de păcate ce se puneau în discuție pe când aici nu e la fel. Oamenii care sunt singuri (nu toți dar cred că majoritatea cititorilor acestui site) nu sunt din cauză că ar face un anume păcat sau că nu ar vrea să se căsătorească.
Dar poate mă înșel eu și poate sunt foarte mulți cititori ai acestui site care sunt în situația descrisă de administratori. Nu pot spune că am urmărit tot timpul acest site ca să zic sigur că am dreptate. Dar totuși aș prefera mai multă atenție la anumite comentarii la adresa celor singuri. Nu pentru mine zic asta căci din mila Domnului sunt la un anumit echilibru în problema asta ci pentru cei care poate sunt deprimați din cauză la problema aceasta. Pentru cineva care e deprimat îi este de ajuns să citească acea bucățică și nu îi mai pasă de alte explicații din acel mesaj. Sau poate exagerez eu. Nu știu ce să zic. Dumnezeu știe…
sdaniel
noiembrie 24, 2014 @ 7:27 pm
[quote name=”Monica daniela”]
Chiar incepusem sa ma simt cu adevarat prost (ca sa nu zic rau ) pentru tot ce-am comentat – mi se parea ca toti sunt sanatosi numai eu am luat-o razna.[/quote]
Citind si comentariile anterioare observ ca suntem destul de multi care „au luat-o razna”, din ce vad dan-s, Simona, Cosmin333, Mihaela-mikyy, Iosif, Kore, SofiaIoana si Dimitrie la fel s-au exprimat.
Cred ca dan-s a exprimat cel mai bine ce se intampla
[quote name=”dan-s”]
Mie îmi par foarte răutăcioase aceste 2 comentarii. Foarte răutăcioase să le spună un om căsătorit la unul necăsătorit. Nu e de ajuns că omul e aproape de groapă dar îl mai împingi și tu. Una e ca un astfel de reproș să ți-o dea cineva care e în aceiași situație ca tine și alta e când ți-o aruncă un om care are tot ce n-ai putut avea tu și care nu a avut problemele și greutățile pe care le-ai avut tu. Aș avea o întrebare pentru cei 2 administratori: li se pare creștinește ca unor persoane ce au probleme emoționale și psihice să li se adreseze în acest mod? Pentru că 90% din cei necăsătoriți și care citesc acest site sunt sigur că nu e vorba că nu s-au căsătorit că nu au vrut ei ci mai degrabă nu au avut cu cine (poate nu au fost în stare să socializeze cum trebuie, cum ar fi cazul meu sau la un tip ce acum câteva luni bune se plângea că Dumnezeu e cu cei care merg în baruri și discoteci din cauză că aceia și-au găsit pe cineva, poate alții au anumite probleme în comportamentul lor de care nu sunt conștienți sau nu reușesc să îl controleze, sau poate alții nu au întâlnit persoana potrivită). Chiar nu reușesc să îmi dau seama cum au ajuns administratorii să constate că majoritatea cititorilor acestui site sunt tineri care nu vor să se căsătorească.
Iar comparația cu masturbarea sau epilarea sau mai știu eu ce mi se pare și asta josnic. Acolo era cazuri de păcate ce se puneau în discuție pe când aici nu e la fel. Oamenii care sunt singuri (nu toți dar cred că majoritatea cititorilor acestui site) nu sunt din cauză că ar face un anume păcat sau că nu ar vrea să se căsătorească.
Dar poate mă înșel eu și poate sunt foarte mulți cititori ai acestui site care sunt în situația descrisă de administratori. Nu pot spune că am urmărit tot timpul acest site ca să zic sigur că am dreptate. Dar totuși aș prefera mai multă atenție la anumite comentarii la adresa celor singuri. [/quote]
Claudiu Balan
noiembrie 22, 2014 @ 10:08 am
Astăzi vom publica pe site o conferință a părintelui Coman care vorbește despre eșecul familiei în societate și atenționează asupra ispitei de a vedea mereu problema în factorii externi, nu în noi.
Campania noastra, asta își dorește, să ne facă să vedem dacă nu cumva și noi greșim pe undeva. Poate am devenit victimele unui fel de a gândi fals, manipulativ, care nu ne conduce către acea împlinire pe care o căutăm.
Dan Tudorache
noiembrie 22, 2014 @ 10:11 am
Dumitru, înțeleg situația ta, mai ales că este și particulară, cel puțin eu așa o consider. Pentru că este o chestiune dificilă căsătoria ca student la medicină, câtă vreme facultatea durează 6 ani, ceea ce e foarte mult, răstimp în care ești susținut de părinți.
Însă de putut sigur se poate să fii student la medicină și căsătorit (am un astfel de caz, prieteni apropiați), cu condiția ca celălalt soț să aibe un servici. Altlfel, nu văd cum să se poată susține doi soți în cazul în care unul este student la medicină, decât cu sprijinul părinților, ceea ce desigur că nu-și dorește nimeni.
Însă nu înțeleg de ce te simți ”dezumflat” și mai mult de această inițiativă câtă vreme ai dat de înțeles că nu ai o prietenă cu care să pornești pe acest drum. Dacă nu ai prietenă, zic și eu că e rezonabil să începi cu pasul 1: o prietenie serioasă. Apoi, mai vezi pe parcurs, cu sfatul duhovnicului.
Cât privește exemplele pe care le-ai dat cu fostele colege de liceu care au și divorțat/despărțit, ele în niciun caz nu constituie un argument împotriva căsătoriei de tânăr, din timp! Pentru că dacă aceste cazuri reprezintă argumente împotriva căsătoriei la vârste, de să zicem 19,20,21,22 de ani, atunci la fel de bine divorțurile celor care s-au căsătorit la 25,27,30 de ani reprezintă argumente împotriva căsătoriei la vârstele respective. Și așa ajungem la concluzia că la nicio vârstă nu e bine să te căsătorești… că oricum există mari riscuri să divorțezi.
Eu zic să nu ne poticnim la formă și să mergem la fond! Așadar, de ce au divorțat fostele tale colege după 2-3 ani de mariaj? Care au fost motivele profunde? Nu cumva o lipsă de trăire creștină în viața lor? Nu cumva ori ele, ori soții lor, dar cel mai degrabă și unii și alții au intrat în viața de familie cu patimi incompatibile cu viața de familie? Au fost căsătoriile sprijinte de părinți (ulterior căsătoriei) sau au fost sabotate, dintr-un reflex de continuitate a lui ”prea devreme”? Iată aici trebuie să ajungem.
A te căsători din timp, de tânăr nu înseamnă doar a te căsători iresponsabil, cu romantismul în buzunar pe post de combustibil inepuizabil, ci înseamnă a te căsători cu o viziune creștină de viață. Amândoi soții, nu doar unul.
Vom vorbi despre toate acestea, pe rând, în următoarea perioadă de timp. Chiar dacă frățiile voastre sunteți în cel mai bun sceptici, eu am convingerea că în final veți fi de acord cu mesajul campaniei, măcar principial.
sdaniel
noiembrie 22, 2014 @ 12:03 pm
Rar m-am simtit atat de jignit de o campanie/articol cum m-am simtit de acesta, si din comentarii (mai ales ale doamnelor/domnisoarelor) observ ca nu sunt singurul. Ca sa fie totul stabilit de la inceput, articolul jigneste: “astăzi mulți tineri se căsătoresc târziu, spre 30 de ani”….Redau/comentez pasaje din articol:
1) “Părinții și bunicii noștri și-au format valorile în familie, școală și Biserică” zice autorul, dupa care la motivele amanarii casatoriei spune “Depărtarea părinților și bunicilor noștri de Dumnezeu, forțați în această direcție de regimul comunist vreme de 45 de ani. Așa se face că astăzi avem părinți și bunici cu concepții necreștine despre familie și viață pe care le-au transmis mai departe copiilor deveniți între timp maturi.” Pai ori e una ori e alta??? In realitate articolul nu urmareste adevarul ci foloseste varianta care ii convine in functie de situatie.
2) “Confortul banilor veniți de la părinți, chiar și aceia puțini, îi îndeamnă „să-și trăiască viața” în distracții”..aici majoritatea dintre noi te-ar contrazice, nimanui nu ii place sa stea pe banii parintilor, acesta nu este “confort” ci doar necessitate.
3) “Înainte tinerii erau de mici învățați cu munca, și la 20 de ani aveau deja un copil sau chiar doi copii”. Pai inainte primeai loc de munca si locuinta la varsta aia, acum la 19 ani nu te angajeaza nimeni pe mai mult de 700 de lei.
4) “Practic asistăm acum la o generație de oameni slabi în voință, slăbiți de patima desfrânării, a dezinteresului”…va spun sincer ca mi-au dat lacrimile de ciuda cand vad cum e jignita/batjocorita toata generatia mea.
5) “tinerii nu se pot ajuta pe ei înșiși, darămite să susțină o familie”, ce poti sa mai spui la o astfel de atitudine.
6) “În spatele tuturor acestor motive stă depărtarea omului de Dumnezeu și de comunitatea Bisericii. ”. Omul se departeaza de Biserica in primul rand din vina Bisericii, pentru ca este tratat precum in acest articol, pus la zid si condamnat (moral). Iar Biserica stim cu totii care e principala ei ocupatie (doar cititi presa).
Eu sunt unul dintre acei oameni care si-a dorit enorm sa se casatoreasca de tanar, imediat cum termina facultatea (la 22 de ani). Munceam inca din facultate (pe un salariu mizer) deci nu aveam nici bani, pile si nici locuinta (si nici prietena). S-ar putea sa nu aveti idée prin ce chinuri am trecut (si sunt multi ca mine) in a-mi asigura macar strictul necesar. Asa ca mi-au trebuit ani sa-mi construiesc singur, treptat o situatie care sa-mi permita sa intretin o familie (si copii). M-am casatorit la fix 30 de ani. Credeti-ma, pentru majoritatea tinerilor este imposibil sa se casatoreasca la varsta indicate de aceasta campanie rupta de realitate.
Nu mai vorbesc de femei, pentru ele locurile de munca fiind mai greu de gasit si mult mai prost platite.
Dan Tudorache
noiembrie 22, 2014 @ 12:15 pm
Daniel, chiar mă gândeam că cineva va folosi ca și contra-argument împotriva campaniei exact argumentul folosit de tine la punctul 1. Nu-i nimic, o să dau explicații separat pentru asta.
Cât privește ”jignirea” eu cred că mai degrabă se pune degetul pe o rană. Iar una din aceste răni este următoarea mentalitate: ”toți sunt de vină pentru situație, ba e și voia lui Dumnezeu, numai mie n-am ce să-mi reproșez”.
Daniel, eu te cred pe cuvânt când spui că ți-a fost foarte greu să-ți întemeiezi o familie, dar când spui că ”omul se depărtează de Biserică în primul rând din vina Bisericii”, nu te mai cred. Este vorba de ceea spunea și Claudiu: doar alții sunt de vină pentru situație, nu și eu. Sunt prea mulți tineri care nu vor să-și asume nimic, vor ca statul să facă un rai pe pământ, vor ca politicienii să schimbe ceva în viața lor, vor ca Biserica să le pună în brațe un soț/o soție, deci vor lucruri care tind spre utopic sau în cel mai bun caz situația descurajantă este scuzată utopic.
Însă luând-o pe de altă parte, să zicem că așa e cum spui: 100% e vina Bisericii. Ei bine, Daniel, dat fiind că ești fiu al Bisericii, faci parte din ea… deci o parte din vină îți revine și ție pentru situația pe care tu însuți o învinovățești.
Însă prin campania aceasta tocmai am început să arătăm (prin mărturii) că se poate. Că e greu, poate foarte greu, dar se poate și e foarte bine că se poate.
sdaniel
noiembrie 22, 2014 @ 12:27 pm
@Dan
Ai dreptate si te asigur ca e departe de mine gandul de a arunca vina pe altii. Nimeni (cu exceptia bebelusilor) nu este nevinovat intr-o situatie nefericita in care se afla el insusi, o mica (sau mare) parte din vinovatie o are.
[quote name=”Dan”]
Însă luând-o pe de altă parte, să zicem că așa e cum spui: 100% e vina Bisericii. Ei bine, Daniel, dat fiind că ești fiu al Bisericii, faci parte din ea… deci o parte din vină îți revine și ție pentru situația pe care tu însuți o învinovățești.[/quote]
Nu imi apartin aceste cuvinte „100% e vina Bisericii”, eu am spus ”omul se depărtează de Biserică în primul rând din vina Bisericii”.
Si da, sunt fiu al Bisericii si am si eu o parte din vina si am menirea sa contribui si eu la recastigarea increderii acestei institutii simbol principal a noastra. In cazul de fata m-am gandit ca o astfel de campanie si modul in care este explicata (prin jignirea tinerilor de azi) poate duce doar la o noua departare a bisericii de societate. Iar o sa ne zica ca suntem retrograzi sau din Evul Mediu Intunecat.
Claudiu Balan
noiembrie 22, 2014 @ 12:29 pm
Dragilor,
Unii cititori s-au simțit foarte deranjați de articolele noastre despre patima masturbării, alții n-au fost deacurd când am vorbit despre faptul că în familia ortodoxă nu există contracepție, alții s-au simțit jigniți de articolele legate de epilare, machiaj, sau alte patimi moderne.
Au fost cititori care au fost foarte fermi și au adus multe argumente când am scris că sexul oral e o perversiune, chiar și-n familie.
În afara faptul că cineva se simte jignit, trebuie să aducă argumente solide pentru a susține că încurajându-i pe tineri să se căsătoreasă de tineri, noi facem un lucru greșit.
Sentimentele nu țin loc de argumente. Patimile ne pot înșela și sentimentele se țin după patimile noastre, doar conștiința stă deoparte.
sdaniel
noiembrie 24, 2014 @ 6:00 pm
[quote name=”claudiu_admin_ot”]
În afara faptul că cineva se simte jignit, trebuie să aducă argumente solide pentru a susține că încurajându-i pe tineri să se căsătoreasă de tineri, noi facem un lucru greșit.[/quote]
Of, of,of. Regula este ca cel ce face o afirmatie (gen „casatoriti-va de tineri”) trebuie sa vina cu argumente, ori aici nu s-a adus niciun fel de argumente. In schimb se vine cu o lista de cauze pentru care oamenii se casatoresc. Cand incerc sa demonstrez cu citate din articol ca este nefondat si jignitor modul in care este redactata aceasta campanie mi se spune sa vin EU cu „argumente solide” ca nu e bine sa te casatoresti de tanar :)))
[quote name=”claudiu_admin_ot”] Sentimentele nu țin loc de argumente. Patimile ne pot înșela și sentimentele se țin după patimile noastre, doar conștiința stă deoparte.[/quote]
Pai intreaga campanie este construita pe sentimente, adica publicarea marturiilor celor care s-au casatorit de tineri. Astea trebuie sa ne smulga o lacrima si sa ne casatorim de tineri.
In fine, marturiile mele personale (si ale apropiatilor) pentru cei necasatoriti sunt urmatoarele:
1) Casatoria nu este ceva atat de roz precum pare. Nu dati doi bani pe varsta la care sa va casatoriti, ganditi-va doar daca asta vreti voi (si nu altcineva) cu adevarat. Ganditi-va daca aveti puterea de a face frecvent compromis si de a va pune in slujba altor persoane. Ganditi-va daca aveti taria de a educa zilnic si alte persoane (copii si uneori, sotul), si de a accepta tabieturile altei persoane. Ganditi-va si analizati bine…
2) Casatoriile intre tineri (pana in 23-24 de ani) sunt (cu putine exceptii) un dezastru. Nu e bine sa te casatoresti de tanar din urmatoarele cauze:
– nu esti suficient de matur sa gestionezi o relatie si sa cresti un copil. Nu ai experienta de a te descurca in situatii grele pentru familie;
– nu ai la acea varsta o stare materiala suficienta sa asiguri traiul pentru copii si sotie. Oamenii aia nu vor vedea concediu, carti, biclete, jucarii etc. ca nu ai din ce sa le platesti;
– nu ai unde sa locuiesti cu noua familie, un credit bancar pentru o locuinta de ingroapa pe viata in datorii (exceptam cazul fericit al pomenilor de la parinti si bunici, si excludem cazul in care faci greseala sa te muti cu parintii tai sau ai sotiei);
– te autoexcluzi din societate, nu mai valorezi prea mult pe piata muncii sau chiar pe cea a relatiilor sociale (majoritatea prietenilor nu sunt casatoriti la acea varsta);
– sansa de a gasi un partener compatibil la acea varsta respectiva este mult mai mica, fie datorita faptului ca nu prea stii ce sa cauti (la acea varsta) la o viitoarea sotie, fie din cauza faptului ca e greu sa gasesti un barbat/femeie dispus/pregatit sa se casatoreasca (ca si tine) la 22 de ani.
Motive ar mai fi, dar cred ca le-am enumerat pe cele principale (lipsa maturitatii, bani zero, lipsa unui camin, oprobiul public si imposibilitatii gasirii unui partener) incat sa NU te casatoresti asa de tanar.
P.S. Nu e nimic personal cu campania sau cu unii oameni. Dimpotriva prefer oamenii care au multe idei si initiative (chiar daca unele sunt gresite) decat persoanele care nu se implica si nu au activitate.
Sa aveti o noapte frumoasa!
Dan Tudorache
noiembrie 22, 2014 @ 12:45 pm
Daniel, eu mă bucur foarte mult de cuvintele pe care le-ai spus în ultimul mesaj. Doamne ajută să reușim!
Totodată aș vrea să fii încredințat, la fel ca toți ceilalți care v-ați simțit lezați de această inițiativă, că atât eu cât și Claudiu vom ține cont de aspectele obiective (impedimentele sociale/economice) ale amânării căsătoriei, pe parcursul acestui demers. Deci vom ține cont de toate și pe cât va fi posibil, le vom trata până vom avea concluzii solide și oneste.
Rămân dator în continuare cu acea explicație a contra-argumentului tău dar acum n-am posibilitatea, n-am răgazul.
Pe de altă parte, n-aș vrea să te simți acuzat de ultimul comentariu al lui Claudiu. A vorbit la modul general, nu înseamnă că obiecțiile tale sunt lipsite de temei, nu înseamnă că ai vorbit în mod pătimaș. Atunci când vom vorbi de impedimentele materiale care duc la amânarea căsătoriei, chiar te rog să vii cu argumente în acest sens.
Chiar dacă te-ai simțit supărat de ceea ce ai citit până acum, eu totuși sper ca să ai o zi frumoasă alături de familie și îți urez să ai inima senină!
Merla Bogdan
noiembrie 22, 2014 @ 12:56 pm
Doamne ajuta. Bucurie. iertare… am dat acum cateva zile niste comentarii in care mi-am exprimat dezaprobarea partiala fata de campanie… observ ca nu au fost luate in seama ci sterse.. nu le mai reiau.. pentru ca sunt in minoritate… un singur lucru mai am de zis… daca e sa va casatoriti de tineri bine… sa zicem…viata va fi mai frumoasa traita in doi de tineri. Si poate Claudiu are dreptate cu campania asta, cunoaste situatia din cadrul OT-ului si din societate mai bine ca mine. si atunci ma retrag si ii cer sa ma ierte ca m-am luat de campanie. Dar un singur lucru mai am de zis…daca vreti sa va casatoriti de tineri…cand domina avanturile tineretii, deschideti bine ochii inainte sa alegeti pe cineva… sa vedeti daca puteti trage amandoi corabia in aceeasi directie. in rest ce pot spune… ma bucur pentru voi… si sper sa fie fericiti impreuna pana la adanci batraneti cei care dau curs acestei campanii… pentru ca pe undeva e buna… iti protejeaza tineretea de la „ale vietii valuri”
Merla Bogdan
noiembrie 22, 2014 @ 12:59 pm
De si totusi… poate ca se iau la un moment dat din iubire doi tineri care nu se potrivesc… dar daca e iubire in cativa ani Sfantul Duh ii va ajuta sa se obisnuiasca unul cu altul si sa se acomodeze…plus faza cu atractia contariilor. deci ce pot spune… mila Domnului peste noi toti.
Merla Bogdan
noiembrie 22, 2014 @ 1:44 pm
Da, am citit articolul lui Claudiu.. prima marturie a acestei campanii… si faza e ca el s-ar putea sa aibe drepatate, mai ales ca aceasta campanie o face cu binecuvantare de la duhovnici, al lui si al OT-ului… deci nu mai am ce comenta… am retinut o idee din articolul lui „au fost multe certuri si diferente dar Domnul ne-a ajutat sa le depasim” faza asta ma ingrijora pe mine… neportrivirea de caractere… dar daca sa poate depasi cu mila Domnului nu mai am ce comenta… sper doar ca tinerii care se vor casatorii in urma acestei campanii sa fie fericiti pana la adanci batraneti si dupa…si poate chiar e buna casatoria de tineri… foarte putini pot rezista singuri in fata ispitelor vietii deci e bine sa te asezi de tanar la casa ta.. sper doar sa ma ierte cei care au fost poate deranjati ce comentariile mele de mai devreme
Dan Tudorache
noiembrie 22, 2014 @ 4:53 pm
Salut Bogdan.
Nu cred că ai avut vreun comentariu șters. Cred mai degrabă că n-ai observat că s-a trecut pe pagina 2 de comentarii întrucât comentariile sunt afișate cu paginație.
Sofia Ioana
noiembrie 22, 2014 @ 6:17 pm
Pe mine si pe prietenul meu fundalul ales nu ne duce cu gandul la casatorie. Iar acesta e mesajul central al campaniei…nu din puritanism l-am combatut ci tocmai ca sa fie receptat mai bine de ceilalti am sugerat ideea de a fi inlocuit cu unul care sa sublinieze ceea ce vreti sa transmiteti. Imaginea e deosebita, poate fi folosita in orice alt articol despre iubire si dragoste dar nu exprima ideea pe care am inteles-o noi dupa ce am citit artiolul si anume” invatati sa iubiti, nu ramaneti vesnic indragostiti”. Dar poate am receptat noi gresit mesajul.
Ne cerem iertare daca am gresit.
Meiloiu
noiembrie 24, 2014 @ 10:12 am
claudiu_admin_ot »
Mi-am tot „tocit„ gura sa va explic frumos urmatorul lucru -puteti sa sfatuiti cu sau fara binecuvantare de la duhovnic pe toti tinerii sa se casatoreasca de tineri , ca daca ei NU AU CU CINE SI ASTA VA FI VOIA DOMNULUI CA ACEA CASATORIE SA NU SE INTAMPLE DELOC SAU MAI TARZIU , LA 30 -40 -45 DE ANI , asta se va intampla .
Cred ca multi tineri se afla in aceasta situatie (nu doar eu , dovada o constituie comentariile postate ).
Noroc ca Dumnezeu lucreaza cu oameni si nu in functie de campanii (oricat de bineintentionate ar fi) .
Meiloiu
noiembrie 24, 2014 @ 11:35 am
M-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca am gresit , consumandu-ma aiurea si incercand sa va determin sa intelegeti anumite lucruri.(In prostia mea tot caut intelegere la oameni )
O sa va rog frumos sa-mi stergeti toate comentariile de la aceasta postare.
Va rog din suflet macar aceasta dorinta sa mi-o respectati.
Insist. Nu mai doresc sa-mi apara nici macar un comentariu la aceasta rubrica.
Boitos
noiembrie 24, 2014 @ 1:15 pm
Monica, serios, chiar nu are rost sa te stresezi cu din astea.
Fiecare are parerea lui si felul lui de a fi.
Eu, personal, deja mi-am facut o parere din marturiile spune de cateva persoane.
Si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt fara sot.
Chiar nu am ce invidia sau dori.
Si , probabil , la sfarsit, voi spune ce cred eu despre toate marturiile persoanelor respective, asa ca un rezumat.
Dan Tudorache
noiembrie 24, 2014 @ 2:03 pm
Monica, eu înțeleg ceea ce ai spus, dar părerea mea este că situația descrisă de tine nu intră în conflict cu sfatul general al Bisericii, ca tinerii să se căsătorească din timp. Pentru că în forma acestei ”campanii” stă un sfat general al Bisericii (deci nu o poruncă!). Și vom vedea asta cu argumente patristice.
Nu înțeleg însă de ce te consumi și te tulburi într-atât de tare de la…. nimic!
Dacă tu ești încredințată că asta e voia Domnului cu tine, atunci fii în pace. De ce te simți vizată? Noi ne adresăm celor care au deja niște ani și nu sunt încredințați că ”asta e voia Domnului”.
Îmi pare rău, dar nu voi da curs rugăminții tale. Ar trebui să șterg trei sferturi din dialogul la acest articol și în plus, vom fi nevoiți să repetăm aceleași lucruri pentru credincioșii care vor aduce aceleași obiecții.
Așa că lăsăm să fie de folos pentru toată lumea.
Dan Tudorache
noiembrie 24, 2014 @ 2:11 pm
Sofia… sigur nu acesta este mesajul campaniei: ”invatati sa iubiti, nu ramaneti vesnic indragostiti”. Dar nici nu este cazul să-ți ceri iertare că n-ai înțeles ceea ce am dorit să transmitem. E legitim umană o astfel de situație. Și poate că e vina noastră că nu ne-am făcut înțeleși.
Dar sper că odată cu alte materiale ne vom lămuri mai bine unii cu alții. E doar un început descriptiv, nu trebuie să avem marile pretenții de înțelegere în acest moment.
Meiloiu
noiembrie 24, 2014 @ 4:12 pm
Dan ,
Nu stiu care va fi pe viitor voia Domnului pentru mine.
Ceea ce am vrut sa subliniez este ca desi indemnul este unul patristic (si niciodata nu am contestat acest aspect) ,nu poate fi generalizat.
Pentru tine si Claudiu a fost cel mai bun lucru casatoria de tineri , dar poate pentru altii (nepregatiti) nu e.
Motivele pentru care am solicitat stergerea acestor comentarii sunt de fapt doua:
1-refuzul admin. de a lua in calcul aspectele mentionate de cei aflati in alte situatii decat cele precizate in campanie;
2-greseala mea , nu ar fi trebuit sa insist -manata de orgoliu si de deschiderea unor rani vechi- pe acest subiect .Daca as fi avut smerenia necesara as fi tacut.Cred ca era mult mai indicat , cel putin pentru mine.Din pacate atat timp cat comentariile mele nu sunt sterse , nu mai am ce sa indrept.
Meiloiu
noiembrie 24, 2014 @ 6:09 pm
dan-s
[quote]Mie îmi par foarte răutăcioase aceste 2 comentarii. Foarte răutăcioase să le spună un om căsătorit la unul necăsătorit. Nu e de ajuns că omul e aproape de groapă dar îl mai împingi și tu. Una e ca un astfel de reproș să ți-o dea cineva care e în aceiași situație ca tine și alta e când ți-o aruncă un om care are tot ce n-ai putut avea tu și care nu a avut problemele și greutățile pe care le-ai avut tu. Aș avea o întrebare pentru cei 2 administratori: li se pare creștinește ca unor persoane ce au probleme emoționale și psihice să li se adreseze în acest mod? Pentru că 90% din cei necăsătoriți și care citesc acest site sunt sigur că nu e vorba că nu s-au căsătorit că nu au vrut ei ci mai degrabă nu au avut cu cine [/quote]
s-daniel
[quote]Regula este ca cel ce face o afirmatie (gen „casatoriti-va de tineri”) trebuie sa vina cu argumente, ori aici nu s-a adus niciun fel de argumente. In schimb se vine cu o lista de cauze pentru care oamenii se casatoresc. Cand incerc sa demonstrez cu citate din articol ca este nefondat si jignitor modul in care este redactata aceasta campanie mi se spune sa vin EU cu „argumente solide” ca nu e bine sa te casatoresti de tanar :
Casatoria nu este ceva atat de roz precum pare. Nu dati doi bani pe varsta la care sa va casatoriti, ganditi-va doar daca asta vreti voi (si nu altcineva) cu adevarat. Ganditi-va daca aveti puterea de a face frecvent compromis si de a va pune in slujba altor persoane. Ganditi-va daca aveti taria de a educa zilnic si alte persoane (copii si uneori, sotul), si de a accepta tabieturile altei persoane. Ganditi-va si analizati bine…
sansa de a gasi un partener compatibil la acea varsta respectiva este mult mai mica, fie datorita faptului ca nu prea stii ce sa cauti (la acea varsta) la o viitoarea sotie, fie din cauza faptului ca e greu sa gasesti un barbat/femeie dispus/pregatit sa se casatoreasca (ca si tine) la 22 de ani.
)))[/quote]
Chiar incepusem sa ma simt cu adevarat prost (ca sa nu zic rau ) pentru tot ce-am comentat – mi se parea ca toti sunt sanatosi numai eu am luat-o razna.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
noiembrie 24, 2014 @ 8:56 pm
Eu m-am căsătorit tânăr. A fost frumos dar și greu și am creat o vâltoare care a atins aproape toți oamenii care ne cunoșteau. Și nu peste tot efectul a fost pozitiv.
Chiar dacă a fost bine nu m-aș arunca să recomand unui cu cuplu cu o viață asemănătoare cu a noastră să urmeze aceeași cale.
De ce?
Pentru că oamenii sunt ființe de o infinită complexitate și relațiile dintre noi sunt unice. Ce a mers pentru noi se poate dovedi dezastruos pentru alții deși aparent situația e aceiași. Oamenii vor să iși trăiască viața după propriul ritm și de aceea ideea de a impune o vârstă optimă pentru căsătorie este profund insultătoare.
Eu cred că sunt aspecte din viața unui om care sunt strict personale și în care nu trebuie să ne băgăm nasul chiar dacă suntem părinți sau prieteni apropiați. Aveam un prieten haios care striga la toți care se legau de a sa intimitate: ”Ce cauți cu mâna la mine în pantaloni?”
Dan Tudorache
noiembrie 25, 2014 @ 2:15 am
Doamne ajută, Feon!
Citez o idee care a mai fost folosită pe post de contra-argument la inițiativa aceasta: ”Eu cred că sunt aspecte din viața unui om care sunt strict personale și în care nu trebuie să ne băgăm nasul chiar dacă suntem părinți sau prieteni apropiați.”
Un astfel de aspect este și viața intimă și uite că Biserica își bagă nasul cu ”fecioria până la căsătorie” și ”fără perversiuni între soți”. Un alt aspect personal este și nașterea copiilor și uite că Biserica iarăși se bagă și arată NU cu mâna la contracepție și avort. Deci, Biserica are un cuvânt foarte clar de spus în aceste aspecte ”strict personale”.
Revenind la contextul de față, contra-argumentul folosit pur și simplu expediază SFATUL general al bisericii ca neavenit, dar totodată induce ideea că există capitole umane la care Biserica ar trebui să tacă! Și faptul că un SFAT general este privit nu doar cu reticență, dar este resimțit ca un atac la persoană, este dovadă de orgoliu prostesc… Iaca mi-a ieșit porumbelul pe gură.
Ba mai mult, consider mai degrabă reacția prietenului tău haios ca fiind profund insultătoare!
Dar sunt și eu de acord că oamenii vor să își trăiască viața după propriul ritm și că relațiile dintre noi sunt unice.
Dan Tudorache
noiembrie 25, 2014 @ 2:35 am
Doamne ajută, Monica!
Iaca, în sfârșit, după atâtea zile am reușit să identificăm punctul polemicii noastre: Pe de o parte tu susții că îndemnul acestei campanii nu poate fi generalizat, nu poate fi unul general iar noi din contră, suntem convinși că acest îndemn este unul cu caracter general și chiar așa l-am prezentat.
Pănă să aducem argumentele că acest îndemn este unul general, pentru că într-adevăr lipsesc, aș dori să subliniez următorul lucru: registrul în care se poartă această campanie este de SFAT, nu poruncă, nu canon, nu dogmă. Am repetat și mai sus asta, dar acum voi detalia pentru că simt că acesta este cuvântul cheie care să detensioneze reticența ta: Deci, Biserica sfătuiește în acest caz așa, nicidecum nu poruncește, și prin urmare nu-l consideră că face un păcat pe cel care nu se încadrează în acest sfat general. Pentru că dincolo de sfatul general al Bisericii mai este și sfatul particular al duhovnicului, în funcție de persoana în cauză, cu tot ceea ce reprezintă ea. Și sfatul personal, luat de la duhovnic, este mai presus de un sfat general, dar sfatul duhovnicului nu-l delegitimează pe cel din urmă tocmai pentru că acela are un caracter general.
Deci sfatul acesta al campaniei nu-și pierde caracterul general din pricina faptului că există n cazuri personale care nu se încadrează din varii motive obiective.
Când vom da și argumentele, poate că lucrurile îți vor părea mai cu sens.
Cât privește rugămintea ta, dacă ți-ai asumat păcatul orgoliului, atunci decizia de a nu șterge comentariile e de două ori bună pentru tine: îți face pricină de smerenie și ne ajută pe noi să nu o luăm de la capăt cu lămuririle, deci ne salvează timp prețios.
Dan Tudorache
noiembrie 25, 2014 @ 2:45 am
Daniel, așa este, că în articolul de PREZENTARE a campaniei lipsesc argumentele, sau mai bine spus, lipsesc argumentele solide. Însă nu ți se pare că ceri prea mult pentru un material care încă din titlu se identifică ca ”prezentare”?
Eu așa cred. De aceea te rog să ai răbdare cu noi și să iei acest articol introductiv drept ambalaj, nu conținut.
Cât privește ultima ta remarcă, aceea că ”observ ca suntem destul de multi care „au luat-o razna”, din ce vad dan-s, Simona, Cosmin333, Mihaela-mikyy, Iosif, Kore, SofiaIoana si Dimitrie la fel s-au exprimat”, într-adevăr sunteți destul de mulți… comparativ cu totalul cititorilor care și-au exprimat opinia la acest articol… însă comparativ cu statisticile de pe facebook ale articolului, că tot suntem ”generația facebook”, articol care are aproape 2000 de like-uri și peste 300 de share-uri iar comentarii critice mult mai puțin decât aici… rezultă că sunteți ”destul de puțini” contestatari, chiar infim de puțini.
Însă mie unul îmi repugnă ”statisticile” de pe facebook, care nu spun nimic concret, ci doar arată niște aparențe…. la fel de aparentă ca și concluzia frăției tale.
Eu te sfătuiesc să nu mai cazi în capcana unor astfel de observații, care până la urmă… oricât de obiective ar putea fi… nu spun nimic despre valoarea de (ne)adevăr a unor lucruri. Argumentele știi prea bine că nu se validează cu statistici pro și contra.
Desigur, repet, în articolul de prezentare s-a insistat prea puțin pe argumente tocmai pentru că s-a dorit ceva simplificat și cu toate eforturile acestea, tot am adunat două pagini.
florin m
noiembrie 25, 2014 @ 2:17 pm
Doamne ajuta, dragi frati si surori in Hristos!
In general nu sunt [i]pentru[/i] astfel de campanii si „deconspirari”, adica nu sunt in favoarea acestor marturii despre sine, fara binecuvantarea duhovnicului, si cred cu tarie ca lucrurile (campaniile) de genul asta pot fi facute foarte bine si in alt fel mult mai folositor, totusi este la libera alegere a adminilor acestui site si a cititorilor lor, daca sa o initieze in felul asta (primii) sau daca sa participe (pentru cei din urma)…
Sunt surprins totusi de ce citesc la comentarii, pt ca vad ca se simt jigniti cei singuri, printre care si unii care AU ALES calea asta (de a sta singuri, de a nu se casatori), ceea ce mi se pare putin ciudat.
Desi nu-mi place sa impart oamenii in categorii, pt ca fiecare are particularitatile lui, fiecare este unic, nu pot sa nu observ doua pattern-uri dominante si va rog sa nu va simtiti ofensati de impartirea asta:
1. [u]Cei singuri care afirma ca au [b]ales[/b] sa ramana singuri[/u] pentru ca n-ar fi pentru ei viata de familie.
Pe ei ii inteleg foarte bine, sa va ajute Domnul sa gasiti mantuirea pe calea aceasta aleasa de voi si binecuvantata de duhovnic!
Ce nu inteleg este, daca tot afirmati ca e vorba de ALEGEREA voastra, pentru ce va simtiti jigniti de un articol care NU va este adresat? Aceasta ma duce cu gandul la faptul ca nu este tocmai o alegere libera… Poate gresesc eu si va rog sa ma iertati daca e asa, dar din tot ce am citit mai sus, ma gandesc ca tocmai faptul ca te simti vizat de un text care nu ti se adreseaza (la fel de bine ar putea sa se simta vizati cei ce apuca pe calea manastirii?), este o dovada de cat de necesara este adevarata cunoastere de sine, pentru ca de Doctorul inimilor nu ne putem ascunde. Ori afirmi ca AI ALES o cale care nu are legatura cu casatoria, ori te simti vizat de o campanie care incurajeaza casatoria si viata de familie (si combate concubinajul), deci te incluzi intre cei carora li se adreseaza?
Doamne, ajuta!
Ce este scris de aici inainte, se adreseaza acelora de la pct. 2.
2. [u]cei singuri, care nu gasesc un partener[/u] (potential/a sot/ie), desi ar vrea.
Am fost si eu in situatia asta, o bucata de vreme gandeam chiar ca [i]”nimeni nu ma vrea”[/i] si in perioada aceea imi gaseam scuze peste scuze pentru lucrul asta, pe toti ii invinuiam, numai pe mine nu, pana cand am schimbat acest gand cu un altul, opus, pentru ca oamenii sunt diferiti, sunt multi, deci intre toate fetele acestea [i]trebuia[/i] sa gasesc pe cineva [i]pentru mine[/i] si l-am luat pe Domnul in ajutor. Un pic mai tarziu am cunoscut-o, cu totul intamplator (mai bine zis [i]proniator[/i]) pe sotia mea.
Sunt sigur ca tuturor le vor fi ascultate rugaciunile, intr-un fel sau altul, dar numai Domnul stie cand si cum e mai bine pentru fiecare. Datoria noastra e sa nu abandonam si sa nu incetam sa-i cerem: [b]sa insistam[/b], cu incredere. Apoi, stiti zicala: [b]Domnul iti da, dar nu-ti baga si-n traista[/b], trebuie sa faca fiecare un efort [i]in plus[/i], in primul rand rugaciunea care nu trebuie sa inceteze, desi uneori pare ca Domnul nu ne aude; si in al doilea rand, sa IESITI in mediul vostru preferat si sa CAUTATI pe cineva – nu la modul disperat, adica sa nu deznadajduiesti daca cineva te refuza sau daca vezi ca nu te potrivesti cu cineva pe care-l placi, ci sa ai rabdare, fara sa te arunci cu capul inainte. Cu calm, pentru ca niciodata nu este timpul pierdut. Dar daca nu IESI din zona de confort (acea stare cu care te-ai obisnuit si in care te complaci), mai greu de crezut ca cineva te va… remarca. Eu, unul, nu cred in povestea cu „jumatatea” sau cu „destinul”, ca numai o persoana iti poate fi sortita si alta nu. Depinde de tine, de alegerile tale, de intentia si de voia ta.
Intoarceti timpul acesta petrecut singuri, in favoarea voastra, multumiti-i Domnului pentru acest timp de liniste, pentru ca va veni si celalalt tip de liniste, de tihna, in sanul unei familii, alaturi de persoana iubita, dar atunci nu prea veti mai gasi timp doar pentru voi, ca acum. Nu va ingrijorati peste masura, fiecare isi poate gasi o pereche – daca are Domnul grija de pasarile cerului, cum sa nu aiba el grija de copiii Sai?
Daca deznadajduiti, riscati sa fiti rusinati mai tarziu, cand Domnul o sa va daruiasca pe cineva, in ciuda deznadejdii voastre, sau riscati chiar sa pierdeti totul, in loc sa valorificati totul. Este o chestiune de perspectiva, de cum privesti lucrurile – pozitionati-va in locul albinei, cea care ia ce este bun din toate, inclusiv din aceasta singuratate si intariti-va din ea, nu va slabiti… Intariti-va duhovniceste, fizic, psihic, castigati Cerurile, daruiti jerfta aceasta a voastra lui Dumnezeu, n-o faceti zadarnica, cautand „vina” in alte parti, in loc sa transformati „vina” in pricina de auto-analiza si in pricina de multumire.
Nu invinuiesc pe nimeni, nu fac presupuneri asupra nimanui – poate Domnul nu v-a scos pe cineva in cale, pentru ca trebuie mai inainte sa scapati de unele patimi, unii sunt egoisti, altii sunt rautaciosi, altii excesiv de pretentiosi cu altii, dar cu ei insisi excesiv de ingaduitori, sau cine stie ce altele.
Cert este ca ne rugam cu totii pentru voi, ne rugam unii pentru altii, pentru ca fiecare sa intelegem ca ducem o cruce si ca aceasta nu este mai grea decat putem duce, ca tot ce suferim este ori pentru pacatele noastre, ori pentru alte cauze, doar de Domnul stiute si ingaduite – toate spre folosul nostru. Sa nu deznadajduim, ci sa ne ridicam, sa profitam de fiecare clipa dupa Voia Lui Hristos, oricum ar fi ea, in singuratate sau in „cuplu” – evident, de dorit ar fi „familie” in loc de cuplu.
Domnului sa ne rugam!
sdaniel
noiembrie 25, 2014 @ 3:58 pm
@florinm
Mai trebuie introdusa o categorie referitor la cei care au comentat (s-au simtit jigniti) negativ la adresa campaniei. Adica cei care sunt casatoriti si au si copii cum sunt eu sau Feon. Daca faci analiza categoriei noastre sa nu presupui vreo frustrare pentru ca am o casnicie fericita, deci nu fac critici in baza unor dezamagiri familiale.
Andrei Calin
noiembrie 25, 2014 @ 4:29 pm
Eu cred ca sloganul acestei campanii ar trebui sa fie:
„Casatoreste-te cand esti sigur(a) ca ai gasit partenerul perfect de viata, ca sa nu regreti mai tarziu, pentru ca daca te casatoresti rapid si fara sa gandesti prea mult, s-ar putea sa nu fi ales persoana potrivita, si sa duci o viata extrem de grea, sau sa divortezi in final.”
florin m
noiembrie 25, 2014 @ 4:31 pm
@sdaniel
Nu era vb de frustrari, e nedrept sa reduci comentariul meu la asa ceva… Asta chiar ar fi un fel de jignire pt aceia despre care vorbeam, dar nu despre asta era vorba. Ca tu sau altii aveti familii fericite – Slava Domnului! Dar nu stiu cu ce v-ati fi putut simti „jigniti”. Mi se pare ca ducem lucrurile prea in extrem, ca suntem prea sensibili, chiar daca ne laudam ca avem familii fericite…
Eu, unul, as vedea rostul unei astfel de campanii ca dorinta de a limita concubinajul; ori de a informa; de a pune in legatura tineri cu tineri; de a-i incuraja pe baieti sa preia initiativa, sa n-o mai lase la latitudinea fetelor; de a incuraja in general tinerii (si tinerele) singuri ca nu sunt singuri si ca oricand exista cineva si pentru ei, dar pentru a-l gasi e nevoie de a cere ajutorul Lui Dumnezeu si de a face si ei unul-doi pasi; de a indemna la rugaciune, la cunoastere de sine, la spovedanie; de a indemna si incuraja in a avea incredere in ajutorul Domnului.
In rest… fiecare intelege ce vrea, se simte vizat de musca pe care-o are pe caciula si asa mai departe 🙂
Dan Tudorache
noiembrie 26, 2014 @ 9:31 am
Andrei, eu îți înțeleg buna intenție și mulțumim de propunere dar dacă sloganul ar fi [i]”Casatoreste-te cand esti sigur(a) ca ai gasit[b] partenerul perfect[/b] de viata…”[/i], atunci nu s-ar mai căsători nimeni. Pentru că nu există ”partenerul perfect de viață”, câtă vreme cu toții pășim nedesăvârșiți în viața de familie, ba încă cu multe metehne.
Pe de altă parte, am înțeles ceea ce ai dori tu să se sublineze în acestă campanie și ai încredere că vom evidenția necesitatea ca tinerii să cântărească bine înainte de a face pasul căsătoriei, ca fiind o condiție de absolută trebuință pentru mersul căsniciei: să vadă dacă se potrivesc în chestiunile esențiale din viața de familie, să vadă dacă au disponibilitatea jertfei, etc, în definitiv să vadă ce-și poate asuma fiecare. Discernerea asta va trebui însă să se facă într-un duh de iubire, nu de angajator-angajat, nu cu un șablon din preconcepții în care bifăm ”se încadrează/nu se încadrează”. Dar vom discuta despre asta când vom ajunge acolo.
Andrei Calin
noiembrie 26, 2014 @ 9:28 pm
[quote name=”Dan”]Andrei, eu îți înțeleg buna intenție și mulțumim de propunere dar dacă sloganul ar fi [i]”Casatoreste-te cand esti sigur(a) ca ai gasit[b] partenerul perfect[/b] de viata…”[/i], atunci nu s-ar mai căsători nimeni. Pentru că nu există ”partenerul perfect de viață”, câtă vreme cu toții pășim nedesăvârșiți în viața de familie, ba încă cu multe metehne.
Pe de altă parte, am înțeles ceea ce ai dori tu să se sublineze în acestă campanie și ai încredere că vom evidenția necesitatea ca tinerii să cântărească bine înainte de a face pasul căsătoriei, ca fiind o condiție de absolută trebuință pentru mersul căsniciei: să vadă dacă se potrivesc în chestiunile esențiale din viața de familie, să vadă dacă au disponibilitatea jertfei, etc, în definitiv să vadă ce-și poate asuma fiecare. Discernerea asta va trebui însă să se facă într-un duh de iubire, nu de angajator-angajat, nu cu un șablon din preconcepții în care bifăm ”se încadrează/nu se încadrează”. Dar vom discuta despre asta când vom ajunge acolo.[/quote]
Atunci un titlu mai bun ar fi asa:
„Daca ai gasit persoana potrivita, si esti sigur ca poti sa-ti petreci restul vietii cu ea, atunci nu ezita sa te casatoresti, chiar daca esti tanar!”
Dan Tudorache
noiembrie 26, 2014 @ 9:35 am
Mulțumim de contribuție Florin!
Dacă ai propuneri pentru această inițiativă, nu ezita să ne ajuți.
Apropos de ceea ce ai spus, ieri am primit un mail în care un credincios (poate cititor fidel) ne-a spus pe scurt că nu este de acord cu articolul acesta pentru că ”îmi insultă liberul arbitru”. Deci… ori ne scapă nouă ceva semnificativ… ori e de râsu’-plânsu’.
Sau mai știi….?
Boitos
noiembrie 26, 2014 @ 11:02 am
Pornesc de la ideea ca titlul articolului nu e bun.
,,De ce sa ne casatorim de tineri ? ” – si veniti cu ceva argumente.
Duceti atentia de la titlu ca continut.Pt ca automat cand citesti acest titlu e ceva ciudat.Nu stiu cat de mult afecteaza pe unii si pe altii, dar totusi nu stiu daca cineva a spus ca autorul titlului era mai bine sa traiasca in lume , in zilele noastre, si atunci probabil era ceva schimbat in titlu.
Plus de asta: unde in Biblie sau in Noul Testament , Iisus spune varsta la care trebuie sa te casatoresti? Eu stiu ca nicaieri.
Chiar nu am timp sa caut.
Cu tot respectul pt toti , dar nu ne putem lua dupa ceea ce spun unii si altii, pe care ii consideram mai sfinti decat noi, sau mai induhovniciti.
Nu inseamna ca trebuie sa luam punct si virgula din ceea ce spun preotii sau calugarii , deoarece si ei sunt oameni, e normal sa vorbeasca dupa experienta lor de viata, nu dupa a noastra.
Pana acuma au scris doar 3 persoane marturii despre viata lor.
Mai asteptam.
Dan Tudorache
noiembrie 26, 2014 @ 11:42 am
Simona, după atâtea explicații date la comentarii până acum, cred că observațiile tale din ultimul comentariu sunt mai degrabă lipsă de bun simț. Și cam atât.
Boitos
noiembrie 26, 2014 @ 11:50 am
Multumesc frumos.
Putin imi pasa de ce cred altii despre mine.
Pana acuma am dus o viata demna si asa cum trebuie.
Nu am facut fapte de care sa imi fie rusine.
Iar Andrei cu ,,partenerul perfect de viata” se referea la altceva.
Daca sotul sau sotia nu isi vede in patrenerul sau ,, partenerul perfect de viata” e rau de tot.
Daca voi nu puteti argumenta cu diverse citate sau din diverse scrieri anumite lucruri pe care le spuneti atunci chiar nu aveti sansa sa ne convingeti in ceea ce spuneti.
Si se pare ca nu sunt singura.
Si , pana la urma, chiar singura sa fi cu aceste idei, asa sunt eu si astea sunt convingerile mele.
Merla Bogdan
noiembrie 26, 2014 @ 1:01 pm
Doamne ajuta. bine v-am gasit… observ cu mila Domnului ca aceasta campanie nu a iesit tocmai bine… dupa umila mea opinie adevarul este pe undeva la mijloc… zicea cineva sa ne sustinem opinia cu argumente… eu am zis la inceput… pe undeva ar fi bine sa ne casatorim de tineri pentru a ne proteja de tentatiile vietii dar sa deschidem ochii bine de tot la inceput sa vedem cu cine mergem la altar… cea mai importanta dupa umila mea opinie este potrivirea de vise si caractere… sa aibe ceva comun si sa poata duce impreuna corabia in aceeasi directie… de aiai e bine sa cercetezi putin inainte de a alege definitiv pe cineva… dar din cate am observat… au fost si comentarii nasoale… de aia tinand cont de zicala „adevarul este undeva la mijloc”, nu ar fi mai bine sa ne rugam cu totii Domnului, Doamne scoate-ne in cale si ajuta-ne sa il/o vedem pe cel/cea alaturi de care voi trai toata viata. Si Domnul va alege mai bine decat o facem noi. sa ma iertati daca am spus ceva gresit. Doamne ajuta
Boitos
noiembrie 26, 2014 @ 1:18 pm
Bogdan, nu te tot scuza atata.
Ai spus bine ceea ce ai spus.
Dan Tudorache
noiembrie 26, 2014 @ 1:23 pm
Daniel, eram dator cu niște explicații legate de unul din contra-argumentele date de tine față de această campanie. Citez: [i]”“Părinții și bunicii noștri și-au format valorile în familie, școală și Biserică” zice autorul, dupa care la motivele amanarii casatoriei spune “Depărtarea părinților și bunicilor noștri de Dumnezeu, forțați în această direcție de regimul comunist vreme de 45 de ani. Așa se face că astăzi avem părinți și bunici cu concepții necreștine despre familie și viață pe care le-au transmis mai departe copiilor deveniți între timp maturi.” Pai ori e una ori e alta??? In realitate articolul nu urmareste adevarul ci foloseste varianta care ii convine in functie de situatie.”[/i]
Pentru început sunt de opinie că într-adevăr, cele două idei puse cap la cap par că se contrazic. Însă cu puține explicații vom vedea că nu este tocmai așa:
Pornim de la premisa că educația în poporul român s-a făcut de-a lungul timpului în cadrul familiei și al Bisericii. Cred că este lesne de înțeles că educația primită în familiei este o realitate care nu mai are nevoie de nicio demonstrație și că această realitate este o trăsătură generală fiecărei societăți și culturi. Copiii preiau primele și cele mai solide valori morale din familie.
Apoi, dat fiind că suntem popor creștin de aproape două mii de ani, Biserica a fost al doilea pilon educațional. În Biserică s-a cultivat viziunea familiei creștine și o concepție morală de viață. Pe acești doi piloni s-au educat sute și sute de generații de înaintași.
Odată cu anul 1495, un nou agent educațional și-a făcut apariția în societate: școala (rog să lecturezi următorul material, e foarte scurt: http://www.primascoalaromaneasca.ro/cat_cronica_muzeului_prima-scoala-romaneasca.html). Și odată cu trecerea timpului școala a devenit cel de-al treilea pilon educațional pentru tineri. Dar pentru că suntem popor creștin, avem particularitatea faptului că primele școli românești au apărut în cadrul Bisericii, și au fost strâns legate de valorile creștine. Asta până în perioada interbelică.
Deci până aici, familia, școala și Biserica au format un cor educațional coerent, pe aceleași note muzicale în privința moralității.
Numai că odată cu instaurarea regimului comunist, lucrurile au căpătat o turnură dramatică: pe lângă sutele de mii de tragedii, o nouă concepție de viață s-a impus poporului român în sistemul de învățământ, adică în școli: ateism/materialism/evoluționism.
Practic, bunicii și părinții noștri sunt granița dintre două lumi/două concepții opuse de viață. Și dacă bunicii noștri și-au conservat modul de viață din lumea ”veche”, a unei moralități de la sine înțeleasă, nu același lucru îl putem spune despre părinții noștri: ei deși s-au format în familii cu concepții sănătoase despre întemeierea familiei și nașterea/creșterea copiilor… au trăit într-un mediu ostil valorilor creștine, primind o educație ateistă în cadrul școlii. Și pentru că comunismul a durat 45 de ani, Biserica nu a mai avut puterea și pârghiile de a catehiza așa cum trebuie aceste generații ale părinților noștri (vorbim de cei care acum sunt acum între 50-65 de ani).
În fine, a căzut comunismul, iar valorile creștine primite de părinții noștri în familie (în principal credința în Dumnezeu și evlavia față de sfinți) au revenit la manifestarea normală. Dar pentru că, așa cum am spus, nu au avut parte de o catehizare suficientă și nu au trăit creștinismul în integritatea lui, aceiași părinți care acum aprind lumânări la biserică dau a a doua zi sfaturi dintre cele mai necreștine: avortează, că n-ai ce face/ trăiți așa o vreme că s-au mai schimbat timpurile / lasă-l ”să cunoacă” cât mai multe fete că-i băiat, dacă era fată era altceva / faceți unul, cel mult doi și vă opriți că timpurile sunt grele.
În fine, nu doresc să generalizez, sunt situații și situații. Ceea ce aș dori să subliniez este că comunismul a produs un cataclism dpdv duhovnicesc, în generația părinților noștri și chiar a noastră. Doar așa este explicabil paradoxul acesta al unui popor evlavios dar cu peste 20 de milioane de avorturi în câțiva zeci de ani.
Și argumentul acesta este cel mai vizibil dar nu singurul.
Sper că acum ne-am făcut înțeleși iar dacă cele două afirmații de mai sus par în continuare că se bat cap în cap, vom încerca să le nuanțăm astfel încât să se înțeleagă contextul fiecăreia în parte.
florin m
noiembrie 26, 2014 @ 4:16 pm
Doamne, ajuta!
Dupa cum am scris, sub alta forma, mai sus, NU exista „[i]partenerul perfect de viata[/i]”. Nu mai asteptati asta, pentru ca veti fi dezamagiti si ori veti ramane singuri, dand vina pe lume, ca nu exista o sotie/un sot asa cum vreti voi, ori veti ajunge sa spuneti precum Tudor Chirila in „Nu am chef azi”: „[i]mi-am luat si eu nevasta, urata si cam proasta, am doi copii cu ea, si ii feresc cat pot de mult de soacra-mea[/i]” etc…
Cu totii avem defectele noastre. Partenerul perfect este acela pe care ti-l faci tu, este acela pe care, iubindu-l, il faci mai bun, este acela pentru care te rogi, pentru care te jertfesti, acela care e perfect pentru ca te iubeste si e langa tine, cu bunele si relele (mai ales!) tale, si la bine, dar mai ales la rau.
Wow, auzi, Dan zice ca a primit mail in care cineva ii spune ca „îmi insultă liberul arbitru”! Ca nu e ceva perfect, OK, dar pana la a aduce vreo atingere liberului arbitru al cuiva, deja e de domeniul SF-ului!
Daca un astfel de articol (sau de campanie) imi insulta liberul arbitru, ce fac atunci cand sotia imi spune sa am grija cu statul prea mult pe calculator, ca-mi poate face rau? Sau daca sotul imi spune ca mancarea a iesit cam sarata? Ori daca sotul iti spune ca nu e bine sa-ti vopsesti parul, pentru ca „e pacat”? Sau sa nu te imbraci prea scurt etc? Ce furtuni ar iesi! Vai de bietii copii dintr-o astfel de familie, unde „liberul arbitru” si „drepturile” MELE sunt mai presus de obligatii, de dragoste! In fond, chiar legile omenesti ne insulta liberul arbitru! [i]”De ce sa platesc eu impozit la stat, ca poate n-am chef! Ia uite la ei, sa-mi zica mie sa platesc! Nu vreau si gata!”[/i]
Dar aici nu-mi pare nicio constrangere, sunt niste recomandari, care POT fi sau NU POT fi puse in aplicare, in functiile de conditiile fiecaruia. In primul rand, e bine sa constientizam ca NU E BINE SA PRELUNGIM DEGEABA „statul impreuna” fara a avea un scop: casatoria. Nu te obliga nimeni sa te casatoresti la 18 ani, dar esti obligat TU sa fii responsabil. Casatoria inseamna responsabilitate. Casatoria inseamna copii. Multi au copii si stau in chirie. Muncesc si stau in chirie, iar copiii cresc odata cu ei. Nu te obliga nimeni sa te casatoresti devreme, dar nici sa fii iresponsabil cu tine sau cu celalalt, beneficiind doar de „roadele” casatoriei, dar fara „obligatiile” ce le atrage, nu e in regula.
Desigur, campania poate avea multe imbunatatiri, pare ca a fost pornita cam in pripa, nu stiu cat de mult s-au evaluat sansele ei de reusita cu un asemenea discurs, cu asemenea prezentare, prea mult alungita, si pierduta in detalii fara rost, care in loc sa adune mintea si sa starneasca interesul, le risipeste si pe una si pe celalalt. Dar asta nu inseamna ca obliga, ca jigneste sau nu stiu ce altceva ce se mai acuza pe aici, la modul personal…
Merla Bogdan
noiembrie 26, 2014 @ 5:59 pm
Doamne ajuta… frumoase discutiile pe aceasta campanie.. si chiar dragute… ideea mea ar fi urmatoarea… imi plac punctele de vedere al Simonei, andrei calin si Florin… fiecare surprinde cate o bucata de realitate… (nu ca as avea eu contactul cu realitatea ca si eu sunt paralel) intr-adevar sunt oameni care au ramas singuri la 40 ani, oameni care asteptand au primit un partener de viata ideal, si oameni care s-au casatorit la 20 ani cu cine au apucat din care unii au trait fericiti altii si-au facut sange rau toata viata… sunt… ironizand putin situatia… sper sa ma iertati… riscurile meseriei… cele doua poluri opuse ale campaniei… si idei care mi-au placut ar fi urmatoarele… dupa mica mea parere… 1 sa te insori cu cineva si sa iasa prost 2 sa te insori cu cineva si prin jertfa ta sa il ridici la un nivel inalt… tinand cont ca si pe mine Domnul m-a adus aici prin jertfa plina de abnegatie a cuiva… inclin sa cred ca omul chiar se poate schimba… de accea poate nu e important nivelul… pentru ca azi esti cersetor maine imparat si invers… important ar fi sa existe iubire si sa poata fi trasa corabia in aceeasi directie, nu sa vrea unul in oceanul Atlantic si altul in Pacific. adica cu o minima intelegere si compasiune celellalte pot fi depasite. dar toate aceste lucruri… efectiv toate sunt ganduri omenesti supuse greselii.. mintea noastra e limitata.. ce e cel mai bine sa ne rugam, Doamne faca-se voia Ta si trimite-mi in viata pe cel potrivit noua… si Domnul sigur nu ne va lasa. precum nu a lasat-o nici pe Agathe Cristie care era anglicana…la 40 ani i-a dat sotul ideal dupa o tinerete plina de dezamagiri… si foarte important sa ne rugam sa il si vedem pe celallat pentru ca poate fi chiar sub nasul nostru si noi sa nu avem ochi pentru el. Doamne ajuta. Iertati si numai bine. PS adica asta sugerez sa nu ne facem calcule dupa mintea noastra ci sa ne lasam in voia Domnului
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
noiembrie 26, 2014 @ 6:56 pm
Soția mea este partenerul perfect de viață pentru mine.
Cum poți să iubești pe cineva fără să crezi că e persona perfectă pentru tine?
Dar poate că am eu o percepție sucită asupra iubirii.
Sunt de accord în principu că oamenii se dau unul pe lângă celălalt și că acest proces este mai rapid și mai accentuat dacă acei oameni petrec mult timp împreună când sunt tineri și foarte maleabili.
Dar nu există un sfat general valabil legat de căsătorie. Există doar un ideal greu de atins și oamenii care încearcă să zboare către el deși nu au aripi. Acești oameni, cu alegerile și suferința lor, trebuie ajutați nu cu sfaturi ci practic, umăr la umăr.
Totuși, se poate face o campanie educațională în acest domeniu: Spre a învăța oamenii șă nu fie superficiali în alegerea partenerului.
florin m
noiembrie 27, 2014 @ 7:44 am
[quote name=”Feon”]
Dar nu există un sfat general valabil legat de căsătorie. Există doar un ideal greu de atins și oamenii care încearcă să zboare către el deși nu au aripi. [/quote]
Am o parere „un pic” diferita – din scrierile sfintilor sau ale multor parinti imbunatatiti (da, e obositor sa citesti la Sf. Ioan Gura de Aur ce spune despre alegerea sotului/sotiei, e mult mai comod sa te simti „jignit”), unde gasim din plin sfaturi pentru casatorie, din sfaturile duhovnicilor nostri, proprii, la care multi mergem cam formal, fara sa le bagam prea mult in seama sfaturile (o, ce cuvant: „sfaturi”!), se trage conccluzia ca EXISTA un sfat general valabil, legat de casatorie: [b]IUBESTE-L PE CELALALT [u]PENTRU CE POATE FI (IN HRISTOS)[/u], NU DOAR PENTRU CE ESTE[/b]. Iar modul asta de a gandi atrage dupa sine jertfa pentru celalalt, mentine mai tarziu focul dragostei intre soti, schimba planurile, prioritatile, da multe sanse in plus relatiei intre cei doi. ACESTA este idealul – cel din realitate, in care imi vad si EU defectele MELE, nu acel „ideal” din vise, care ma face sa tot [i]astept[/i] cavalerul pe calul alb, in timp ce vad la cei de langa mine numai bube. Se spune ca cel care crede in vise, vânează vânt.
[quote name=”Feon”]
Există doar un ideal greu de atins și oamenii care încearcă să zboare către el deși nu au aripi. Acești oameni, cu alegerile și suferința lor, trebuie ajutați nu cu sfaturi ci practic, umăr la umăr.[/quote]
Vă rog să detaliaţi ce înseamnă „[b]practic, umăr la umăr[/b]”? Sa fiu [b]in locul [/b]lui, sau sa fiu [b]langa[/b] el? Cum poti in locul lui sau langa el, mai mult decat prin sfaturi si rugaciune [b]pentru[/b] el? As vrea, dar nu inteleg ce inseamna in mod concret (pt ca ati spus „practic”) „umăr la umăr”?
Multumesc si astept raspuns in numele tuturor celor care ar putea fi ajutati.
Meiloiu
noiembrie 26, 2014 @ 7:46 pm
Feon -„Acești oameni, cu alegerile și suferința lor, trebuie ajutați nu cu sfaturi ci practic, umăr la umăr.„
Subscriu.
florin m
noiembrie 27, 2014 @ 7:56 am
[quote name=”Monica daniela”]Feon -„Acești oameni, cu alegerile și suferința lor, trebuie ajutați nu cu sfaturi ci practic, umăr la umăr.„
Subscriu.[/quote]
Aceeasi intrebare: ce înseamnă „umăr la umăr”?
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
noiembrie 27, 2014 @ 10:47 am
Umăr la umăr înseamnă fapte nu cuvinte.
Umăr la umăr înseamnă să recunoaștem că până și psihologii care sunt capabili să abordeze științific această problemă se feresc să dea sfaturi. Ei mai degrabă ajută pacientul să găsească singur răspunsul.
La final un exemplu: Să zicem că avem un prieten care suferă de singurătate și totuși este interesat doar de fete superficiale.[b] Ne dăm seama că are o abordare greșită dar nu ne apucăm să îl bombardăm cu sfaturi de la bordul cuirasatului nostru de superioritate morală.[/b] Mai degrabă, umăr la umăr, organizăm o expediție la munte împreună, la care invităm noi persoane și îl ajutăm să își lărgească cercul social și să își crească șansele conjugale.
Oamenii care nu sunt fericiți au nevoie de cineva care să îi asculte nu care să le vorbească.
florin m
noiembrie 27, 2014 @ 1:51 pm
@Feon
Noi nu suntem psihologi (nu calificati), apoi până şi psihologii au pareri diferite şi fiecare isi sustine parerea cu studii (pe pacienţi).
Dar suntem prieteni, suntem fraţi in credinta si suntem, in felul asta, DATORI unii altora, sa ne fim alaturi in momentele dificile. Ce ne facem, insa, atunci cand ei insisi se izoleaza si ce facem cand, atunci cand vrei sa te implici, sa ii ajuti (inclusiv sa ii asculti), esti luat la goană? Mai mult: ce facem când apar alţii care le cântă în strună şi care zic: „Bine, bine!”?
Nu mai bine ne retragem, lasandu-i cu propriile impresii? Pentru ca „[b]dragoste cu sila, nu se poate[/b]”…
„[i]Fapte, nu vorbe[/i]” suna bine, dar l-ati indreptat in directia gresita. Se pare, aşadar, ca s-a gasit un vinovat: sfatuitorul… Felicitari! 🙁
Maria
ianuarie 18, 2015 @ 10:37 pm
Am aruncat o privire peste comentarii si m-am oprit asupra unuia…deosebit! Este comentariul lui florin m, care vorbeste atat de frumos despre situatia tinerilor care vor sa poarte crucea casatoriei dar care n-au gasit pe nimeni. Sunt in aceeasi situatie ca multi tineri, n-am gasit omul alaturi de care sa intemeiez o familie, iar acei oameni, putini, care au trecut prin viata mea m-au ranit mult.
Asemeni lui Florin am ajuns sa spun si eu: ”nimeni nu ma vrea” sau eu n-o sa-mi gasesc niciodata pe nimeni. Sunt un om realizat profesional, dar din pacate nu-mi gasesc echilibrul si ma simt neimplinita. Voi continua sa ma rog Domnului, cu toata neputinta mea, pentru un om alaturi de care sa intemeiez o familie bineplacuta inaintea Sa. Doamne ajuta!
madalina
ianuarie 20, 2015 @ 7:13 pm
Căsătorește-te de tânăr, viața nu te-așteaptă!
Sunt putin dezamagita de titlul acesta. Cei peste 30 de ani si singuri ar putea sa cada in deznadejde.
In primul rand, in „Tatal Nostru” spunem „faca-se voia Ta”, prin urmare orice sfat e ca si cum nu ar trebui dat. Poti sa ii spui unui om „Trebuie sa fii sanatos”. Asta stie si el, insa Dumnezeu alege, nu noi.
La tinerete, oamenii fac multe greseli si apoi descopera ca nu au facut alegerea potrivita.
Au cei casatoriti mai multe virtuti decat cei necasatoriti? Au cei necasatoriti vreo vina pentru starea lor si ar trebui compatimiti, condamnati sau pusi la zid si „grabiti” de aceste articole motivationale, „presati” sa se casatoreasca pentru ca „asa trebuie”. Cred ca Dumnezeu decide cand e momentul pentru fiecare, nu toti se maturizeaza la aceeasi varsta, nu toti stiu ce vor, nu gasesc ceea ce le place. Deci cum as putea sa ma casatoresc, doar de frica de a nu ajunge la o anumita varsta, luand in calcul doar faptul ca „trebuie”.
Da, asa trebuie, asa e normal, insa normal e si ca oamenii sa fie sanatosi, sa nu le lipseasca nimic si vedem ca aceste lucruri nu depind, de cele mai multe ori,de ei. Dumnezeu a ingaduit si lipsurile si foamea, si saracia si singuratatea si motivele pentru care le-a lasat pe Pamant ne scapa.
Multe din sfaturi, iertare sa imi fie, dar sunt nepotrivite, pentru ca nu depind de oameni.
Parintele Justin a facut bisericile de la Petru Voda dupa 70 de ani, viata duhovniceasca a castigat un mare rugator mai ales dupa anii ’90, deci, daca e sa ne luam dupa logica acestei „campanii” – grabeste-te, viata nu te asteapta, viata nu ar fi trebuit sa il astepte sa mai zideasca ceva si ar fi trebuit sa nu mai nadajduiasca in sporirea sfinteniei. Poate ar fi vrut sa le faca mai devreme, dar nu il lasau inchisoarea si comunismul.
Sfintii Ioachim si Ana au avut o fiica la batranete, Elisabeta si Zaharia au avut prunc la o varsta inaintata, deci roadele se vad tarziu si adevarata sfintenie dupa multa truda.
Unii oameni infloresc la o varsta inaintata si frumusetea vietii lor se vede mai bine prin
Logica umana nu coincide cu logica Lui Dumnezeu, care stie mai bine de ce avem nevoie. Avem nevoi diferite, asteptari diferite si Dumnezeu ii binecuvanteaza diferit pe oameni.
Nu spun ca asteptarea e buna, dar nici alegerea pripita, facuta de dragul de a intra in randul lumii si de a corespunde tiparelor societatii nu e recomandata.
Cred ca trebuie sa ne rugam mult si fiecaruia sa i se descopere ce ii este mai potrivit, nu generalizarea unor sloganuri si lozinci menite sa „impinga” pe oameni intr-o directie.
Dan Tudorache
ianuarie 21, 2015 @ 7:10 am
Doamne ajută, Mădălina!
Pentru că obiecțiile tale vizează însăși forma și fondul acestei campanii, am considerat că este mai potrivit ca mesajul tău să fie mutat la acest articol introductiv, unde am dat numeroase explicații la aceleași obiecții aduse mai înainte de alți credincioși.
Prin urmare, răspunsurile le găsești la rubrica de comentarii, dacă vei avea răbdarea să le parcurgi.
Să ai o zi cu spor!
Marina
mai 6, 2016 @ 4:02 pm
Buna! Eu am 27 ani daca NU am gasit un om bun si credincios pana acum, cu cine sa ma casatoresc??? Traiesc intrun oras foarte mic. Unde sa il gasesc? Este usor sa judeci dar nu stiti prin ce trece un om care sufera ca nu isi gaseste perechea! Biblia spune ca omul nu este facut sa fie singur, dar al meu unde este? 🙁 Ultima data am intalnit o persoana care bea, care a ridicat tonul la mine si care m-a lasat balta pentru ca era materialist si dorea sa il intretina o femeie, ori eu sunt saraca!
Dan Ilie Baterica
mai 6, 2016 @ 11:13 pm
Hristos a inviat! Este o vorba: „Omul nu este facut sa fie singur dar nici cu oricine.” Fiecare are neputintele lui si nu e bine sa judecam, alegem dar nu judecam . Chiar tu judeci pe cineva: Ca e materialist sau betiv… Dumnezeu stie prin ce trece si el. Eu am 30 si nu m-am casatorit, nu am pe nimeni inca si ce sa fac sa ma razvratesc si sa cartesc impotriva lui Dumnezeu? Si ca sa te incurajez sarac e doar cine nu-l are pe Dumnezeu in inima si suflet. Acela e un om gol inauntru pe care nu il vor satura nici banii nici placerile nici nimic din ce e lumesc. Sunt sigur ca ai sa primesti multe sfaturi bune aici. E saptamana luminata, hai sa nu mai patimim si sa sarbatorim putinul pe care il avem, oamenii buni din jur familia care o avem langa noi, credinta nostra care ne tine vii sufleteste si sa avem nadejde. In felul asta adunam bogatii in suflet Doamne ajuta!
constantin1993
mai 7, 2016 @ 6:18 am
Corinteni 7:17-20
17. Incolo, fiecare sa ramana in starea in care l-a asezat Domnul si in care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate bisericile.
18. Daca cineva a fost chemat pe cand era taiat imprejur, sa ramana taiat imprejur. Daca cineva a fost chemat pe cand era netaiat imprejur, sa nu se taie imprejur.
19. Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare sa ramana in chemarea pe care o avea cand a fost chemat.
Corinteni 7: 35-38
35. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici.
36. Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite.
37. Dar cine a luat o hotarare tare si nu este nevoit, ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine.
38. Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face.
Claudiu
martie 7, 2017 @ 9:45 pm
Si eu sunt singur de multa vreme. Cateodata observ ca si abilitatea mea de a socializa a avut destul de suferit si cred ca e din cauza singuratatii. Am devenit retras in mine, chiar tare. Am impresia ca voi ramane singur mereu si uneori gandul asta ma copleseste.
Am intalnit de-a lungul anilor fete care mi-au placut insa nu am avut noroc, adica sentimentul nu a fost reciproc si doare chestia asta, chiar tare. Am intalnit si cateva fete carora le-a placut de mine , sau asa mi s-a parut mie :), insa nu am fost eu atras de ele. Niciodata nu am putut sa fiu cu o fata daca nu ma atrage, pur si simplu n-am putut, realizam ca nu puteam sa-i ofer ce-mi cere si stiam ca e dureros acest lucru si am preferat sa ne vedem fiecare de drumul lui. Nici sa fii intr-o relatie numai de dragul de a nu fi singur nu cred ca-i o idee buna.
Poate ca sunt pretentios, cum mi-au zis unii, nu neg asta. Nu dau vina pe nimeni pt esecul meu de atata timp ci doar pe mine insa nu stiu ce sa fac in privinta asta, chiar nu stiu. Mi-am facut cont pe acest site din dorinta de a socializa mai mult.
Constat ca mi-e foarte greu sa-mi exprim gandurile in scris azi. 🙂
In final, multa sanatate tuturor de pe acest site si femeilor La Multi Ani cu ocazia zilei voastre care aproape a sosit. 🙂
nevena
august 27, 2017 @ 4:32 pm
Doamne ajuta!
Au fost comentarii încurajatoare pe pagina anterioară și la alte articole, pt toți tinerii, pentru care vreau să mulțumesc. Este important să aflăm marturii, sa ne întărim nădejdea că rugaciunile sunt ascultate, mai ales în privinta casatoriei. Cred ca doar in biserică oamenii azi mai așteaptă, mai rabdă și se roagă și chiar și atunci când apare o eventuala prietenie-poate uneori persoana de care se simt atrași- preferă să aștepte să vadă dacă este totodata și cea potrivita pentru casatorie. Ceva mai plin de virtuti si personalitate nu cred ca exista in lumea decazută în care ne aflăm. Cred că persoana potrivită nu are cum să vină altfel decât de la Dumnezeu. De asemenea, înțeleg nesuferita frustrare a celor singuri, singuratatea este cu atat mai grea celui care nu a ales-o, trebuie pur si simplu indurată. Eu am vrut să mă căsătoresc şi nu s-a întâmplat. Ce fată dupa 25 de ani nu își dorește? Acum mă gandesc că deși ni se par multe lucruri nedrepte, trebuie ca așa cum credem că Dumnezeu exista, asa există și dreptate în toate. Pentru că nimic nu este întâmplător, pentru că El ne cunoaște mult mai bine decat ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai mult doar El poate ști dacă doi oameni sunt cu adevarat potriviti pentru o viață împreună, și pentru ca fiecare din noi avem o anumita evoluție. Așadar, momentul ales de noi poate să nu fie cel mai potrivit.
Înțeleg scopul campaniei, acela moralizator- atat de necesar lumii de astăzi (pentru care toate sunt prioritare in fata celor sufletești), deci lumii largi, nu celor din biserică, care oricum ar acționa întocmai, şi mai ales pentru băieți, care ar trebui (și așa ar fi normal) sa judece profund înainte sa se împrietenească cu o fată. Observ că numai în biserică cei doi ajung sa semene in gândire: au același scop (familia); pe când în lume intra in relație doi straini, pornesc pe un drum care se tot lungește și în final fata așteaptă inelul si el… orice altceva. Cred că auziți povestea peste tot, e deja clasică, atât de des se întâmplă încât fetele- nu neaparat religioase, repet, orice fată-deja nu mai recunosc aceasta dorință a lor si se feresc să o exprime, de frică că scot partenerul din zona de confort… și fuge! Jose Ortega y Gasset scrie că femeia are din start avantajul de a fi femeie, pentru calitățile ei în iubire. Cred-sau sper- că ideea se manifestă în biserică, că a mai ramas un loc în lumea asta unde femeii i se recunoaște valoarea, mai bine zis potențialul- desigur, cu condiția ca și bărbatul să fie bărbat (fara suparare, fiecare la locul lui, valoarea lui, cu rolul lui, la potențial maxim, pot lucra împreună). Cum se împletesc unitatea in gândire și individualitatea! Băieților, fiți deștepți! Dupa vorba: cum o creşti, asa o ai!= femeia. Esența campaniei cred ca este să vă faca vigilenți, să vă trezească, să vă ajute/ încurajeze, nicidecum să atingă răni sau să trezească orgolii, ci e o cale de a face o retrospectivă a stării lumii in general și de a găsi un remediu pentru nefericirea ei, prin încurajarea luptei cu ispita/ păcatul și a căuta dragostea sinceră și roadele ei.
Este penibil și trist cum a ajuns omul, cu toată plăcerea și opțiunea largă. Așa că e bine, e bine ca exista astfel de inițiative; ca omul să devină mai subțire, mai transparent; cu altă viziune, în care încape și masura proprie, conștiința, recunoștinta, smerenia (că ştim de unde am plecat- și către ce ne îndreptăm); că ne străduim sa tindem spre ceva, să ne autodepăşim, că avem și altă viziune, in care încape și celălalt, poate tot mai cuprinzătoare, pana sus la Dumnezeu, că se ridica unele probleme, unirea a doi cu un al treilea.
În încheiere, cred că iubirea conjugală și viața în familie este cel mai frumos lucru, inefabil, este esența comuniunii; omul este ființă socială și trebuie să comunice, să împartă, să împărtășească, să apartină, și cred că asta este cea mai fumoasă formă de a trăi această lucrare, care poate duce la sfințenie.
Dar pentru asta trebuie sa fie om, nu animal/ haimana/ interesat/ specimen/ prostovan…
Până una alta, ne trăim singurătatea și încercăm să înțelegem ceva din viața asta.
Boitos
august 29, 2017 @ 7:16 am
Nevena, daca esti singura, nici nu ma mira, este prea desteapta pt unii ( barbati ).
Asa ca ai rabdare pana vei intalni omul suficient de destept sa te aprecieze asa cum esti.
Pana una alta, zambeste, viata e frumoasa asa cum e ea , cu toate culorile lumi : alb, negru, roz , rosu, … , si privite toate impreuna alcatuiesc cel mai frumos tablou.Tabloul vietii tale.
„Ce fată dupa 25 de ani nu își dorește?”
– cred ca eu.
O zi buna !
Johny
iunie 27, 2018 @ 7:55 pm
In ziua de azi fetele nu mai vor baieti cuminti, esti baiat cuminte esti luat de prost acuma, le zici ca esti fecior ele zic ca esti prost ca nu stii sa iti traiesti viata. In ziua de azi fetele nu mai cauta baieti cuminti, si nici baietii fete cuminti si credincioase. Acum se cauta destrabalare, baieti si fete care si-au pastrat fecioria sunt putini, de ce? pentru ca e „la moda” sa pacatuiesti cum spunea si Sf Paisie Aghioritul, plus ca majoritatea fetelor cuminti cu care am vorbit eu se duc la manastire si restul (mai putine) au prieten.
Si e chiar foarte neplacut sa cauti o prietena si sa fii in relatie cu o fata un an de zile, ca mai apoi sa te lase pe motiv ca esti lenes sau ai alte defecte. Si e si mai neplacut cand cauti si nu gasesti si iti dispare orice speranta, iar apoi ai fi dispus sa te imprietenesti si cu una din fetele care sunt asa mai „independente” ca sa zic asa, mai libertine, care merg prin cluburi, sau fac alte chestii.
In ultimu rand e cel mai dureros cand din gura unor prieteni sau colegi de facultate auzi niste chestii de genu: „La ce fața ai nu o sa ai nici o data vreo prietena”, „Nu se uita nimeni la tine, una ai avut si aia ti-a dat papucii”, sau „O sa ramai singur pe viata”. Ultima replica mi-au zis-o si baietii din cartier, cu care am stat si am copilarit. Mai ales ca toate mi-au pus capac cand un coleg a vrut sa imi faca cunostinta cu o fata din facultate mai mica cu 2 ani ca mine si cand sa fac cunostinta fata a plecat zicandu-i acelui coleg ca nu vrea sa ma cunoasca.
Am ajuns sa imi para rau ca nu am mers si eu cu baietii din cartier in cluburi sau discoteci, sa ma distrez si eu in alte moduri decat cum ma distrez cu alti colegi sau prieteni din ASCOR. Fac parte si din ASCOR. Baietii astia mai cuminti si mai retrasi asa de felul lor sunt luati de prosti (proprie exprinta).
Sunt descurajat, nu ma place nimeni, ajung sa cred ca nici o fata nu o sa se uite la mine niciodata.
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 7:36 pm
@johny2018, încerc să fiu înțelegător deși m-ai enervat destul de tare încât mi-am făcut cont pe acest site. Ascultă niște sfaturi de la un nene care la 32 de ani nu a avut nici o prietenă și care a trecut prin depresii, tristețe de la singurătate, gânduri de sinucidere și care mai recent se sperie la gândul că va muri singur.
Citindu-ți mesajul eu văd foarte multă frustrare în tine. Frustrarea pe care o ai și o verși asupra femeilor este o problemă a ta. Singur ai zis că ai fost părăsit de o fată din cauza lenei și a defectelor. Nu utiliza asta ca pricină de frustrare ci ca o oportunitate să te îndrepți. Ți-a zis acea fată că ești leneș și ai alte defecte. Luptă-te cu acele defecte care să le îndrepți.
Văd că ești destul de imatur. Imatur în felul în care vezi credința, în felul în care vezi femeile și în felul în care vezi viața. Trebuie să înțelegi că faptul că mergi la ascor, faptul că nu te „destrăbălezi” nu te face mai bun ca alții. Mai mult, am observat că deseori cei „bisericoși” au probleme mult mai mari decât cei care merg în cluburi și se „destrăbălează”. Iar asta e din cauză că nu avem modele creștine și noi confundăm un anumit fundamentalism cu viața în Hristos.
Ți-aș recomanda să renunți la ASCOR. Văd că nu te ajută cu nimic. Din ce scrii îmi pare că ești la facultate și după cum te exprimi cred că ai și restanțe. Fă eforturi mai mari să înveți la facultate. Fii mai harnic și nu îți fie rușine să faci curățenie în casă/camera de cămin. Viața în Hristos se vede în primul rând prin modul de raportare și de comunicare cu celălalt. Degeaba te rogi dacă pe ceilalți îi vezi destrăbălați și îi disprețuiești. Mult mai mare păcat e disprețul față de celălalt decât curvia.
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 7:43 pm
În ce privește problema femeilor trebuie să înțelegi câteva lucruri:
1. Femeile nu sunt acei îngerași cum ți-ai pus în cap. Sunt și ele vai de capul lor așa cum ești și tu vai de capul tău. Nu știu ce relație ai putut avea cu acea fată dacă încă te exprimi într-un mod atât de pueril. În momentul în care vei simți femeia visurilor tale insuportabilă și că îți vine să îi dai vreo două peste cap ca să se potolească atunci vei avea o imagine corectă a femeii.
Nu vreau să încurajez violența față de femei sau o imagine rea asupra lor ci vreau să te fac să te trezești la realitate. Atât femeile cât și bărbații sunt plini de defecte. Căsătoria nu e ceva așa de ușor. E un motiv pentru care e așa de greu ca să rămână cuplurile căsătorite. Și asta e din cauză că cei doi trebuie să învețe să se suporte atunci când sunt prea epuizați psihic și fizic ca să se mai suporte unul pe altul.
2. E destul de simplu cum poți să prinzi orice femeie (exceptând cazuri excepționale de femei care sunt prea stricate ca să fie deschise unei vieți de familie). Femeia vrea de la băiat să fie bărbat. Adică să fie acel om în stare să se întrețină atât pe el cât și pe ea. Dacă acea fată te-a făcut leneș atunci înseamnă că nu te comporți deloc ca un bărbat. Așa că de vină nu e nici cum arăți și nici experiența ta sexuală. Crede-mă că pentru 90% din femei, sexualitatea e prea puțin importantă.
Există un adevăr în acea idee că femeile umblă după bani. E ceva sădit în ele (probabil condiția de mamă) care să le facă să caute un bărbat în stare să le ofere o anumită siguranță financiară, un bărbat care să le asigure un cămin. Astea vor ele de la tine.
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 7:53 pm
Iar în ce privește acei prieteni, dacă simți că nu te apreciază atunci termină cu ei. Dar vezi că ei probabil se referă la altceva. Vezi tu, și femeilor le pasă de cum arăți (nu doar bărbaților le pasă de cum arată femeile). Doar că spre deosebire de bărbați (care se uită mai mult la formele femeilor), femeile se uită la cum ești îmbrăcat, cum ești aranjat. Așa că tind să cred că la asta se refereau acei prieteni.
Și du-te în cluburi dacă asta te face să te simți bine. Hristos nu îți interzice să mergi în cluburi. Ia-L pe Hristos cu tine în club și distrează-te. A te distra nu e păcat. Nu privi viața în Hristos ca pe un jug. Dar nici nu încerca să Îl folosești pe Hristos ca pe o scuză pentru defectele tale. Hristos nu se lasă manipulat și utilizat de alții și de asta poate nici nu te prea ajută.
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 7:59 pm
Și în încheiere să îți spun câteva cuvinte despre cel care îți scrie mesajul.
Poate mesajul meu pare cam dur. E atât de dur deoarece văd multe gânduri de-ale mele în ce ai scris acolo. Și știu că cel mai mare rău, cea mai mare problemă a mea în acea perioadă era că îmi găseam tot felul de scuze ca cele de mai sus pentru a nu vedea ratarea mea. Am avut o perioadă în care eram și în șomaj și am ajuns la facultate în alt oraș (la sute de km distanță de casă) din cauză că m-a ajutat cu bani femeia visurilor mele.
Da, m-am dus la sute de km distanță de casă pentru acea femeie. Și nu am avut nici o problemă să o acuz că m-a furat de la părinți și de multe ori să îi fac scandal. Au fost momente mai tensionate dar lucrurile nu s-au rupt de tot. Eram cu totul dependent de acea fată și au fost multiple dăți în care atitudinea ei sau ruptura relației mă făcea să simt că mi s-a terminat lumea.
Într-un sfârșit mi-a zis că vrea să se călugărească. Așa că am venit aici (în București) degeaba. Știi cum e să faci un sacrificiu foarte mare pentru o femeie degeaba? Și Dumnezeu mi-a dat șansa să mă întorc acasă. În ultimul an de facultate nu îmi găseam de lucru. Și nu puteam să mai stau în București. Și atunci am realizat că vreau să rămân aici, că e sănătos pentru mine să rămân singur aici și să încerc să mă pun pe propiile mele picioare. Și a apărut un loc de muncă cu 2 săptămâni înainte să se termine facultatea.
Am fost și pe la psiholog (dacă găsești un psiholog creștin cum am găsit și eu te-ar putea ajuta), am făcut și arte marțiale, au fost mai multe perioade mai plăcute și mai neplăcute. Ideea e că am reușit să găsesc un loc de muncă cu vreo 2 săptămâni înainte să se termine facultatea și să trebuiască să plec acasă. Iar apoi am găsit un loc de muncă în care sunt plătit și mai bine și am fost și în alte țări (cu munca) iar recent mi-am cumpărat un apartament.
Johny
iunie 29, 2018 @ 8:15 pm
@Soujirou Seta Vorbele pe care mi le-ai spus le-am luat ca pe niste sfaturi. De imatur, sunt putin imatur, o recunosc. Dar problema mea cea mai mare este lenea, asta ma bate rau de tot, dar in rest voi incerca sa tin cont de ce mi-ai spus si ii mai cer niste sfaturi duhovnicului meu. Doamne ajuta!
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 8:04 pm
Și tot sunt singur. Iar asta e ok. Am încredere în Hristos că dacă va considera că e timpul să îmi găsesc pe cineva, îmi va trimite o fată în cale. Dacă nu, slavă Lui.
Sunt multe lucruri mai frumoase în viața asta decât femeile (cum ar fi de exemplu: propria ta persoană. Ești făcut după chipul lui Dumnezeu ceea ce înseamnă că ai o valoare infinită). Încearcă să îți deschizi brațele spre suferință și să folosești orice fel de feedback-uri (chiar dacă sunt negative). Încearcă să înveți să te iubești. Încearcă să nu mai idolatrizezi această dragoste romantică. Încearcă să găsești o plăcere în a trăi și singur. Încearcă să fii mai responsabil, mai harnic. Încearcă să comunici cu mai multe persoane.
Sunt atât de multe chestii de rezolvat la tine încât nici nu știu ce să îți zic și încotro să te îndrept. E și normal că nu ai acces la femei. Sunt multe, multe de rezolvat la tine. Sper ca Dumnezeu să te ajute să o pornești pe calea cea dreaptă.
Soujirou Seta
iunie 29, 2018 @ 8:12 pm
P.S.:
1. Când am scris „exceptând cazuri excepționale de femei care sunt prea stricate ca să fie deschise unei vieți de familie” mă refeream la acele femei „destrăbălate” la care se referea johny2018. Am tot respectul pentru femeile ce consideră că nu au chemare în căsătorie și preferă călugărie sau celibat.
2. Am tot respectul pentru acea persoană ce m-a ajutat să plec de acasă. A fost o perioadă în care ignoram eforturile ei să mă ajute timp de câțiva ani financiar și mi se părea că doar eu fac sacrificii. Acum realizez că felul meu de a gândi era foarte imatur și egoist.
Soujirou Seta
iulie 1, 2018 @ 9:44 am
@johny2018 Mă bucur că ai luat ce am scris în mod pozitiv. Sunt conștient că am fost agresiv în mesaj. Agresivitatea s-a născut dintr-o frustrare ce o am față de mine însumi. Mă regăsesc în multe gânduri și defecte pe care le-ai scris aici și știu cât de dificil eram. Și știu și cât m-am chinuit când soluția era exact lângă mine.
Trebuie să știi că schimbarea ta se va petrece în timp și va trebui să treci prin multe experiențe negative până ce vei începe să construiești ceva sănătos în tine. Chiar și cu defectul de care ai spus cu lenea am avut și eu. Îmi amintesc că discutam cu acea prietenă de care am menționat mai sus și mai târziu îmi și zicea că o scoteam din minți când vedea că toată ziua nu fac nimic. A trebuit să fiu concediat la un moment dat de la un loc de muncă ca să mă trezesc la realitate. Și nu știu ce am făcut încât lucrurile au început să meargă în bine.
De asta îți zic să ai răbdare cu tine și să lupți cu toate aceste defecte. Vor trece ani în care lucrurile vor părea fără sens. Insistă pe ce ți-am mai zis (lupta cu propriul tău tu) chiar dacă nu vezi rezultate. Dumnezeu să te ajute să mergi pe drumul cel bun.