De ce nu mai fac preoții cateheze și seri biblice în parohii? Fără cateheze bisericile se vor goli.

La începuturile Bisericii Creștine oamenii erau botezați și aveau posibilitatea să se pregătească pentru a intra într-o viață nouă. Participau la cateheze o perioadă de timp, care putea dura și un an de zile. „Cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez.” (Pr Ene Braniște). Catehezele erau predici în care preoții sau diaconii îi învățau pe cei care vroiau să primească botezul, dogmele Bisericii, adevărurile de credință.

Astăzi, majoritatea populației este botezată și din acest motiv nu se mai fac cateheze în biserici de zeci de ani. Botezul copiilor în Biserica Ortodoxă a eliminat treptat cateheza din comunitățile parohiale. De ce? Probabil pentru că se presupune că a fi botezat înseamnă a fi și învățat. Se presupune în mod greșit că Harul primit de un copil de la botez și împărtășirea lui cu Sfintele Taine în fiecare duminică și sărbătoare îi este de ajuns ca să creacă în credință și să-și cunoască propriul Dumnezeu.

Ori cu siguranță nu este așa. Copiii și toți credincioșii din biserici au nevoie de o cateheză permanentă. Sunt atât de multe de explicat și învățat: Evangheliile, epistolele, legea veche, profeții, psalmii, liturghia, sfintele taine, dogmatica, istoria bisericii, etc. Adulții de astăzi, creștinii de astăzi din bisericile noastre, sunt copiii de acum câțiva ani, botezați, și care nu au primit nicio învățătură de credință. La botez în locul copiilor, nașii au citit Crezul de pe Molitfelnicul părintelui și cam asta e toată mărturisirea lor de credință.

Da, într-adevăr unii adulți au crescut ascultând predicile preoților la duminici și sărbători. Dar nu este de ajuns. Ce poți explica în 20-30 de minute pe săptămână? Mai ales când în acest interval trebuie să mai faci și câteva anunțuri legate de comunitate. În zona în care stau eu, județele Galați și Brăila, catehezele sunt inexistente, sau cel puțin nu am auzit eu de ele. Nu există o biserică la care să știi că o dată sau de două ori pe săptămână preotul face cateheză continuă, și să poți să mergi să afli ceva nou. Deasemenea nu există întâlniri biblice, și nu se tâlcuiește nicăieri Sfânta Scriptură. Nu există întâlniri permanente dedicate tinerilor, așa cum sunt în Cluj și Iași.

Și poate nu mă înșel când spun că în mai toată țara este aceeași problemă, și rar găsești câte un preot conștiincios, care-și iubește enoriașii și vrea să-i învețe Adevărul.

La noi în Biserica Ortodoxă Română se pune foarte mult accent pe slujbe și foarte foarte puțin pe cateheză, pe învățătură. Se presupune că e de ajuns să te rogi și restul se rezolvă. Dar luminarea minții vine prin Cuvânt, vine prin propovăduire… vine printr-o permanentă învățare și ridicare a minții creștinului.

Eu sunt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, și sunt de 15 ani în Biserică în mod conștient, și constat și astăzi cât de puțin îmi cunosc credința și cât de puțin știu despre Sfânta Scriptură, deși în toți acești ani am făcut eforturi zilnice să aflu mai multe și să-mi trăiesc mai curat credință și să mă apropii de Dumnezeu. Facultatea de Teologie nu m-a învățat mare lucru. Credeam că voi parcurge toată Sfânta Scriptură împreună cu preofesorii mei, și am fost dezamăgit că în 4 ani am făcut doar generalități, și nu-mi aduc aminte să ni se fi tâlcuit măcar vreo parabolă din Evanghelie. Învățământul teologic universitar în România este departe de Adevăr. Părintele Ioan Ică Jr. la Facultatea de Teologie din Sibiu reușește prin cunoștințele enorme pe care le-a dobândit dealungul anilor să vină acum să revigoreze situația din învățământul teologic.

Dacă noi absolvenții de teologie suntem așa, cum sunt oare creștinii fără studii teologice? Ce știu ei despre propria lor credință?

Dacă noi la sărbătoarea Botezului Domnului vorbim aproape numai despre aghiasma mare și prea puțin despre consecințele cosmice extraordinare ale Botezului și Arătării lui Dumnezeu în lume, atunci asta e un reflex al unei credințe axată mai mult pe senzațional, pe minuni, decât pe adevărata cunoașterea a lucrării lui Dumnezeu în lume.

Ne mulțumim că suntem botezați și că facem multe slujbe în biserici, dar dacă ar fi să facem pomelnicul păcatelor și patimilor celor botezați, ne-am speria.

La oraș se fac slujbe peste slujbe, dar nu se fac cateheze? Nu se fac seri biblice? De ce?

Pentru că e mai comod pentru un preot să citească câteva rugăciuni și câteva ectenii, decât să se pregătească permanent pentru cateheze, decât să răspundă real la întrebările și căutările propriilor credincioși.

Astăzi ca să fii preot e deajuns să treci cu 5 la seminar și 5 la facultate și apoi e simplu să citești și să dai cu cădelnița. Preotul trebuie să fie cărturar! Preotul trebuie să aducă Cuvântului Domnului Hristos în lume și acest Cuvânt să fie lumină! Preotul trebuie permanent să învețe, permanent să se pregătească și să aprofundeze propria credință. De la amvon trebuie să se propovăduiască permanent credința, zi de zi, și oamenilor trebuie să li se tâlcuiască vremurile în care trăiesc, și puterea lui Dumnezeu Care-i mântuiește din toate cele rele, acum.

Nu este deajuns doar rugăciunea pentru a ajunge la Dumnezeu ci este nevoie de a afla pas cu pas lucrarea de mântuirea a lui Dumnezeu de la Facere cu Adam și Eva, apoi cu Noe și fii săi, apoi cu Avraam, Isaac, Iacob, apoi cu Moise și tot poporului lui Israel, apoi cu Regele David și toți ceilalți regi, apoi cu profeții și tot așa cu venirea Lui directă în lume prin întrupare. Oamenii trebuie să cunoască foarte bine viața Domnului nostru Iisus Hristos. Ori citirile din evanghelii la duminici și sărbători nu sunt de ajuns.

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4, 4).

Sfânta Liturghie este formată din două părți: Cuvântul Domnului ascultat / propovăduit prin Apostol și Evanghelie și apoi Cuvântul Domnului cuminecat (împărtășit, mâncat) din Sfânta Euharistie. Acestea sunt cele două modalități prin care creștinul se hrănește: Scriptura și Potirul.

Sunt creștini care vin de ani de zile la biserică și nu au citit evangheliile! Ce să mai zicem de epistole, de legea veche și de profeți. Ce credință au astfel de oameni? Una știrbită, una în care se întrevăd foarte multe lipsuri, și câtă nevoie ar avea ei de Cuvânt ca să fie luminați.

Postul Paștilor și Postul Nașterii Domnului erau prin excelență perioadele catehezelor în Biserica Primară, și catehumenii erau învățați până când ajungeau în noaptea de Paști, bucurându-se cu toată comunitatea pentru primirea Botezului.  Astăzi în Postul Paștelui se fac multe masluri… și oamenii vin grămadă ca la un ritual magic pentru sănătate și binele casei. Dar sănătatea trupului și a sufletului vine prin acceptarea de bună voie a poruncilor lui Dumnezeu și împlinirea lor în viața ta. Lumea nouă și cerul nou de care vorbește Scriptura, noi trebuie să fim, noi creștinii…

Cele 7 săptămâni de post până la Învierea Domnului ar trebui să duduie de cateheze, și bisericile permanent pline de oameni care vin cu drag să-și descopere Dumnezeul! Să-și cunoască credința!

Declinul Bisericii Ortodoxe Române astăzi vine și din acest motiv, pentru că am cinstit mai mult zidurile, decât sufletele oamenilor. Astăzi toată nelucrarea slujitorilor Bisericii se întoarce împotriva lor și încet încet cei care sunt aici pentru interese proprii vor pleca. Și vor rămâne doar cei care iubesc pe Dumnezeu și oamenii comunității pe care o slujesc.

Fără cateheze, bisericile se vor goli. Un exemplu este de ani de zile paraclisul ortodox din Campusul Babeș-Bolyai de la Cluj unde părintele Ciprian Negreanu face cateheze săptămânal cu sute de tineri.

Este atât de frumoasă Ortodoxia încât astăzi poate rivaliza cu cele mai tare modalități de entertainment în toată lumea, în fața tuturor tinerilor și în fața tuturor celor necredincioși. Ortodoxia propovăduită viu, din suflet, și prin Duhul Sfânt ar umple bisericile la cateheze și oamenii ar sta ca la Sfântul Ioan Gură de Aur, împietriți în fața frumuseții credinței lor.

Profetul Isaia spune că Dumnezeu nu vine la nimeni care practică formalismul religios. Putem construi biserici câte vrem, dar trebuie să mai vină și Dumnezeu în ele.

Nu este deajuns să sfințești o biserică pentru ca Dumnezeu să fie și să vină în ea! Trebuie să slujești cu inimă curată, trebuie să fii cinstit și curat! Trebuie să nu fii desfrânat! Trebuie să ai râvnă față de cele sfinte și iubire față de apropele, care vine la preot ca la Dumnezeu!

La sfârșit vă las să ascultați pe Părintele Ioan Ică Jr. care citește Profeția lui Maleahi și apoi o tâlcuiește excepțional. Ultimul profet prin care mai vorbește Dumnezeu poporului Său, după care urmează o pauză de 490 de ani, și iarăși va vorbi prin Ioan Botezătorul și apoi El însuși va vorbi.

(Claudiu Balan)

(Visited 66 times, 1 visits today)