De ce nu mai fac preoții cateheze și seri biblice în parohii? Fără cateheze bisericile se vor goli.
La începuturile Bisericii Creștine oamenii erau botezați și aveau posibilitatea să se pregătească pentru a intra într-o viață nouă. Participau la cateheze o perioadă de timp, care putea dura și un an de zile. „Cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez.” (Pr Ene Braniște). Catehezele erau predici în care preoții sau diaconii îi învățau pe cei care vroiau să primească botezul, dogmele Bisericii, adevărurile de credință.
Astăzi, majoritatea populației este botezată și din acest motiv nu se mai fac cateheze în biserici de zeci de ani. Botezul copiilor în Biserica Ortodoxă a eliminat treptat cateheza din comunitățile parohiale. De ce? Probabil pentru că se presupune că a fi botezat înseamnă a fi și învățat. Se presupune în mod greșit că Harul primit de un copil de la botez și împărtășirea lui cu Sfintele Taine în fiecare duminică și sărbătoare îi este de ajuns ca să creacă în credință și să-și cunoască propriul Dumnezeu.
Ori cu siguranță nu este așa. Copiii și toți credincioșii din biserici au nevoie de o cateheză permanentă. Sunt atât de multe de explicat și învățat: Evangheliile, epistolele, legea veche, profeții, psalmii, liturghia, sfintele taine, dogmatica, istoria bisericii, etc. Adulții de astăzi, creștinii de astăzi din bisericile noastre, sunt copiii de acum câțiva ani, botezați, și care nu au primit nicio învățătură de credință. La botez în locul copiilor, nașii au citit Crezul de pe Molitfelnicul părintelui și cam asta e toată mărturisirea lor de credință.
Da, într-adevăr unii adulți au crescut ascultând predicile preoților la duminici și sărbători. Dar nu este de ajuns. Ce poți explica în 20-30 de minute pe săptămână? Mai ales când în acest interval trebuie să mai faci și câteva anunțuri legate de comunitate. În zona în care stau eu, județele Galați și Brăila, catehezele sunt inexistente, sau cel puțin nu am auzit eu de ele. Nu există o biserică la care să știi că o dată sau de două ori pe săptămână preotul face cateheză continuă, și să poți să mergi să afli ceva nou. Deasemenea nu există întâlniri biblice, și nu se tâlcuiește nicăieri Sfânta Scriptură. Nu există întâlniri permanente dedicate tinerilor, așa cum sunt în Cluj și Iași.
Și poate nu mă înșel când spun că în mai toată țara este aceeași problemă, și rar găsești câte un preot conștiincios, care-și iubește enoriașii și vrea să-i învețe Adevărul.
La noi în Biserica Ortodoxă Română se pune foarte mult accent pe slujbe și foarte foarte puțin pe cateheză, pe învățătură. Se presupune că e de ajuns să te rogi și restul se rezolvă. Dar luminarea minții vine prin Cuvânt, vine prin propovăduire… vine printr-o permanentă învățare și ridicare a minții creștinului.
Eu sunt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, și sunt de 15 ani în Biserică în mod conștient, și constat și astăzi cât de puțin îmi cunosc credința și cât de puțin știu despre Sfânta Scriptură, deși în toți acești ani am făcut eforturi zilnice să aflu mai multe și să-mi trăiesc mai curat credință și să mă apropii de Dumnezeu. Facultatea de Teologie nu m-a învățat mare lucru. Credeam că voi parcurge toată Sfânta Scriptură împreună cu preofesorii mei, și am fost dezamăgit că în 4 ani am făcut doar generalități, și nu-mi aduc aminte să ni se fi tâlcuit măcar vreo parabolă din Evanghelie. Învățământul teologic universitar în România este departe de Adevăr. Părintele Ioan Ică Jr. la Facultatea de Teologie din Sibiu reușește prin cunoștințele enorme pe care le-a dobândit dealungul anilor să vină acum să revigoreze situația din învățământul teologic.
Dacă noi absolvenții de teologie suntem așa, cum sunt oare creștinii fără studii teologice? Ce știu ei despre propria lor credință?
Dacă noi la sărbătoarea Botezului Domnului vorbim aproape numai despre aghiasma mare și prea puțin despre consecințele cosmice extraordinare ale Botezului și Arătării lui Dumnezeu în lume, atunci asta e un reflex al unei credințe axată mai mult pe senzațional, pe minuni, decât pe adevărata cunoașterea a lucrării lui Dumnezeu în lume.
Ne mulțumim că suntem botezați și că facem multe slujbe în biserici, dar dacă ar fi să facem pomelnicul păcatelor și patimilor celor botezați, ne-am speria.
La oraș se fac slujbe peste slujbe, dar nu se fac cateheze? Nu se fac seri biblice? De ce?
Pentru că e mai comod pentru un preot să citească câteva rugăciuni și câteva ectenii, decât să se pregătească permanent pentru cateheze, decât să răspundă real la întrebările și căutările propriilor credincioși.
Astăzi ca să fii preot e deajuns să treci cu 5 la seminar și 5 la facultate și apoi e simplu să citești și să dai cu cădelnița. Preotul trebuie să fie cărturar! Preotul trebuie să aducă Cuvântului Domnului Hristos în lume și acest Cuvânt să fie lumină! Preotul trebuie permanent să învețe, permanent să se pregătească și să aprofundeze propria credință. De la amvon trebuie să se propovăduiască permanent credința, zi de zi, și oamenilor trebuie să li se tâlcuiască vremurile în care trăiesc, și puterea lui Dumnezeu Care-i mântuiește din toate cele rele, acum.
Nu este deajuns doar rugăciunea pentru a ajunge la Dumnezeu ci este nevoie de a afla pas cu pas lucrarea de mântuirea a lui Dumnezeu de la Facere cu Adam și Eva, apoi cu Noe și fii săi, apoi cu Avraam, Isaac, Iacob, apoi cu Moise și tot poporului lui Israel, apoi cu Regele David și toți ceilalți regi, apoi cu profeții și tot așa cu venirea Lui directă în lume prin întrupare. Oamenii trebuie să cunoască foarte bine viața Domnului nostru Iisus Hristos. Ori citirile din evanghelii la duminici și sărbători nu sunt de ajuns.
„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4, 4).
Sfânta Liturghie este formată din două părți: Cuvântul Domnului ascultat / propovăduit prin Apostol și Evanghelie și apoi Cuvântul Domnului cuminecat (împărtășit, mâncat) din Sfânta Euharistie. Acestea sunt cele două modalități prin care creștinul se hrănește: Scriptura și Potirul.
Sunt creștini care vin de ani de zile la biserică și nu au citit evangheliile! Ce să mai zicem de epistole, de legea veche și de profeți. Ce credință au astfel de oameni? Una știrbită, una în care se întrevăd foarte multe lipsuri, și câtă nevoie ar avea ei de Cuvânt ca să fie luminați.
Postul Paștilor și Postul Nașterii Domnului erau prin excelență perioadele catehezelor în Biserica Primară, și catehumenii erau învățați până când ajungeau în noaptea de Paști, bucurându-se cu toată comunitatea pentru primirea Botezului. Astăzi în Postul Paștelui se fac multe masluri… și oamenii vin grămadă ca la un ritual magic pentru sănătate și binele casei. Dar sănătatea trupului și a sufletului vine prin acceptarea de bună voie a poruncilor lui Dumnezeu și împlinirea lor în viața ta. Lumea nouă și cerul nou de care vorbește Scriptura, noi trebuie să fim, noi creștinii…
Cele 7 săptămâni de post până la Învierea Domnului ar trebui să duduie de cateheze, și bisericile permanent pline de oameni care vin cu drag să-și descopere Dumnezeul! Să-și cunoască credința!
Declinul Bisericii Ortodoxe Române astăzi vine și din acest motiv, pentru că am cinstit mai mult zidurile, decât sufletele oamenilor. Astăzi toată nelucrarea slujitorilor Bisericii se întoarce împotriva lor și încet încet cei care sunt aici pentru interese proprii vor pleca. Și vor rămâne doar cei care iubesc pe Dumnezeu și oamenii comunității pe care o slujesc.
Fără cateheze, bisericile se vor goli. Un exemplu este de ani de zile paraclisul ortodox din Campusul Babeș-Bolyai de la Cluj unde părintele Ciprian Negreanu face cateheze săptămânal cu sute de tineri.
Este atât de frumoasă Ortodoxia încât astăzi poate rivaliza cu cele mai tare modalități de entertainment în toată lumea, în fața tuturor tinerilor și în fața tuturor celor necredincioși. Ortodoxia propovăduită viu, din suflet, și prin Duhul Sfânt ar umple bisericile la cateheze și oamenii ar sta ca la Sfântul Ioan Gură de Aur, împietriți în fața frumuseții credinței lor.
Profetul Isaia spune că Dumnezeu nu vine la nimeni care practică formalismul religios. Putem construi biserici câte vrem, dar trebuie să mai vină și Dumnezeu în ele.
Nu este deajuns să sfințești o biserică pentru ca Dumnezeu să fie și să vină în ea! Trebuie să slujești cu inimă curată, trebuie să fii cinstit și curat! Trebuie să nu fii desfrânat! Trebuie să ai râvnă față de cele sfinte și iubire față de apropele, care vine la preot ca la Dumnezeu!
La sfârșit vă las să ascultați pe Părintele Ioan Ică Jr. care citește Profeția lui Maleahi și apoi o tâlcuiește excepțional. Ultimul profet prin care mai vorbește Dumnezeu poporului Său, după care urmează o pauză de 490 de ani, și iarăși va vorbi prin Ioan Botezătorul și apoi El însuși va vorbi.
(Claudiu Balan)
IoanTeo
ianuarie 9, 2018 @ 6:59 pm
E bună inițiativa, problema e că nici n-ar fi mulți care să participe frecvent sau măcar la 2 săptămâni la cateheze.
În zonele unde se fac cateheze cu tineretul în [u]paraclise universitare[/u] participanții se reînnoiesc cu fiecare generație, de aceea rămâne un nr. constant. Mai sunt câțiva care rămân ca nucleu, dar mulți sunt în trecere.
Gândiți-vă că sunt câteva zeci de mii de studenți într-un centru universitar mare din România și 200 de oameni la câteva zeci de mii sunt un procent mic.
Cu părere de rău constat că e un spirit al veacului care scade interesul pentru duhovnicie.
Sunt interviuri cu pr. Cleopa, Papacioc, care nu ating 100.000 de vizualizări pe youtube, deși au vechime de când sunt postate. Vorbim de mari duhovnici, cunoscuți îndeobște și de o țară cu 85% credincioși ortodocși din aprox 19 milioane .
Am înțeles că și interesul pentru viețuirea în mănăstire scade, nu mă refer la cele câteva cunoscute din Neamț, ci la imaginea de ansamblu și la teologie la unele seminarii dacă se face o cercetare probabil se va constata că scade numărul.
Claudiu Balan
ianuarie 10, 2018 @ 1:14 pm
Teodor, dacă la cateheză vin 2 oameni este de ajuns. Iar dacă preotul va pune inima în aceste întâlniri și le va face cu drag, atunci mâine vor fi 3 oameni și peste o lună mai mulți, și tot așa.
Dar catehezele trebuie să se facă. Așa a crescut Biserica, așa au luat nașterii creștinii.
IoanTeo
ianuarie 10, 2018 @ 4:05 pm
Eu nu vreau să te necăjesc, realizez necesitatea catehizării și tu faci un lucru bun prin demersul acesta.
Mie mi se pare destul de simplă chestia, la începutul anilor 90 la vreo 90% ortodocși din 23 de milioane de locuitori bisericile de zid erau neîncăpătoare, ca atare s-a luat decizia extinderii, cu toate consecințele: resurse și timp irosite pentru construcții și imagine șifonată prin televiziuni.
Ulterior demografia a scăzut și se va impune și program parohial cu cateheze de la centru, doar că fără concursul oamenilor situația depopulării Bisericilor se va atenua nițel.
Scade în ansamblu interesul pentru Biserică și religiozitate, nu doar din necunoaștere ci și din cauza nepăsării, a unui program de lucru stresant și încărcat și a unor scandaluri și biruri.
Fenomenul nu cred că afectează doar B.O.R. ci și alte culte care au programe dezvoltate în domeniu.
Pe lângă asta unor preoți care nu au fost pregătiți corespunzător din Facultate, nu poți să le impui prea multe. Adică și centrul universitar are o vină pentru formarea oamenilor.
Condițiile de examinare și de titularizare în prezent au devenit tot mai drastice, nu iei examenul de capacitate preoțească fără media 7 și oricum dai concurs și cu alții pentru parohii căutate de la oraș și media cea mai mare câștigă.
Mi se pare că preoții și diaconii de la orașe care au acum 30-40 de ani sunt mai bine pregătiți informațional decât alții de 60 care nu sunt cadre universitare.
Acum stau și mă gândesc:
Ce forță avea ASCOR-ul și asociațiile studențești în 1990 și ce forță are acum să fim serioși ? Și Oastea Domnului a scăzut în membri deși aveau organizate la greu evenimente.
Biserica nu poate opri singura depopularea și nici devalorizarea, chiar de ai avea cea mai bogată curiculă universitară și cele mai dure examene, la final câți ar absolvi și câți s-ar mai înscrie la o facultate de genul dacă s-ar pica pe capete ?
TRANDAFIR CAMELIA
ianuarie 10, 2018 @ 9:08 pm
Doamne ajută, dragii mei!
Vreau in primul rand sa va felicit pentru eforturile pe care le faceti pentru ca acest site sa existe, sa impartaseasca credinta, bucurie, speranta, prietenie, iubire.
Am citit acest articol interesant si vreau sa spun cateva cuvinte.Claudiu, draga, poate sunt preoti care nu mai fac cateheze in biserica, dar sunt multi preoti care fac,Slava Domnului!
Eu sunt absolventa a Facultatii de Teologie din Sibiu, desi locuiesc aproape de Bucuresti.
Claudiu, cu parere de rau, dar pe mine,Facultatea m-a invatat foarte multe. Eu chiar am studiat Teologie.Nu Invatamantul Teologic este departe de adevar ci noi. Sa nu dam vina numai pe centrul universitar, oricare ar fi acela, sa cautam vina si in noi oamenii care nu cautam cum trebuie adevarul si ceea ce ne este de folos cu adevarat.
Doamne, imi aduc aminte de Parabolele talcuite atat de frumos, de Evangheliile explicate atat de bine, de Liturgica prezentata si traita.Noi participam la toate cursurile, iar seara eram nelipsiti de la Vecernie, pentru ca asta ne doream…sa studiem, sa cercetam,sa traim ceea ce descoperim.
Din pacate,in ultimii ani, in toate centrele universitare se simte o schimbare, dar nu intotdeauna centrele universitare sunt de vina, nu numai profesorii sunt vinovati ci si cei care strudiaza acolo.
Oamenii s-au schimbat,interesul pentru adevaratele valori a scazut din diferite motive, e greu,dar consider ca fiecare dintre noi, cei care am descoperit Tainele credintei si vrem sa le traim cu adevarat dupa Voia lui Dumnezeu, ar fi bine sa studiem in continuare, sa cercetam, dar si sa ne implicam in viata comunitatii , pentru ca impreuna cu preotii sa nu lasam sa se goleasca bisericile. Usor vedem lipsurile, repede descoperim greselile, imediat vedem pacatul dar mai greu ne analizam pe noi insine si punem in valoare talantii daruiti de Dumnezeu cu suficienta implicare care sa dea roade bine placute Lui.
cristi g
ianuarie 11, 2018 @ 12:20 am
„Catehezele erau predici în care preoții sau diaconii îi învățau pe cei care vroiau să primească botezul, dogmele Bisericii, adevărurile de credință.”
-foarte bine zis, sunt foarte importante aceste cateheze, mai ales daca se pune accentul pe dogmele Bisericii, adevărurile de credință.
-multi nu stiu care e diferenta dintre catolici si ortodocsi, nu stiu ca sfintii ii numeau pe catolici eretici,multi nu stiu ca Sfantul Ignatie Briancianinov in cartea „despre inselare” il numeste inselat de demoni pe Francisc din Asisi, si multe altele.
-ai amintit de părintele Ciprian Negreanu dar din pacate si el il numeste sfant pe inselatul si ereticul Francisc din Asisi: https://www.youtube.com/watch?v=6elfYVRUohc
Claudiu Balan
ianuarie 11, 2018 @ 8:36 am
Chiar vorbeam cu un prieten că parcă am merge la Sibiu să mai facem Facultatea de Teologie încă odată, având în vedere că acum acolo este părintele Ioan Ică Jr..
Orhideelila, mie mi-a fost dragă facultatea, era a 2-a pentru mine, și o făceam pentru a învăța cât mai multe, nu din obligație, dar din păcate la București în acei ani așa stăteau lucrurile.
Nu am avut program de mers la Sfânta Liturghie sau la alte slujbe. În zona de teologie biblică, doar părintele Coman a reușit să ne stârnească interesul asupra Scripturii, dar asta impunea să învățăm noi singur separat acasă.
Eu în naivitatea mea credeam că vom trece prin toată Scriptura în cei 4 ani de facultate. N-am făcut nici măcar cartea Facerii, ci doar frunzărit 2 evanghelii, Faptele Apostolilor și vreo 2 epistole, cu informații generale, nu cu o trecere detaliată prin fiecare capitol.
La liturgică practică eu nu am avut măcar ocazia să țin o cădelniță în mână… ce să mai zică de alte și alte aspecte…
IoanTeo
ianuarie 11, 2018 @ 10:40 am
[i]„Eu în naivitatea mea credeam că vom trece prin toată Scriptura în cei 4 ani de facultate. N-am făcut nici măcar cartea Facerii, ci doar frunzărit 2 evanghelii, Faptele Apostolilor și vreo 2 epistole, cu informații generale, nu cu o trecere detaliată prin fiecare capitol.”[/i]
Sincer să fiu la nicio facultate din România nu cred că se studiază toată materia la curs(excluzând opționalele scurte), chiar de ar fi cursul de 3 ore fără pauză și încă un seminar pe săptămână.
Adică se pune foarte mult accent pe studiu individual, dacă este o materie să zicem la care manualele în domeniu ar avea 500 de pagini, se prezintă la curs vreo 50% din materie(în cazul fericit), în rest se dă de citit de la pagina x la pagina y și dacă ai nelămuriri de la un curs la altul profesorul spune să-l întrebi.
Acum cred că Biblia ar trebui să aibă o curiculă care să cuprindă câteva mii de pagini, o asemenea lucrare nu s-ar putea face decât într-o comisie muncind asiduu câteva luni, un singur om n-ar putea biologic să facă sediul materiei și să mai aibă și alte preocupări.
Nu se poate presupune nici faptul că o parte din materie se studiază doar la seminarul teologic , iar restul la facultate se studiază lucruri grele, pentru că mulți [b]n-au baza de seminar[/b] și trebuie să-i iei de la 0 în facultate de aceea se reiau generalități.
Iar la seminarul teologic nu poți complica prea mult lucrurile pentru că tinerii abia au 14-18 ani, nu poți exagera cu materia să dai tot felul de dogmatisme din Dumitru Stăniloae pentru că oricum nu le vor înțelege și nu e musai ca toți să-și dorească să urmeze Facultatea.
Doar unul cu doctoratul care s-ar axa numai pe exegeză biblică și când își alege opționalele și la doctorat și la masterat ar putea cât de cât parcurge prin studiu universitar vreo 70-80% din Biblie.
Claudiu Balan
ianuarie 11, 2018 @ 5:11 pm
Teodor, eu cred că Scriptura ar putea fi parcursă timp de 4 ani, carte cu carte, nu verset cu verset, dar capitol cu capitol da. Și cu studiu acasă, dar și cu îndrumări și discuții la școala.
Dacă nu studiem Scriptura, care e cel mai important aspect al credinței noastre, ce e mai important? Istoria Bisericii Universale? Istorii Bisericii Ortodoxe Române? Istoria Bizanțului?
Crede-mă că știu ce zic, știu ce e la teologie…
Să știi că o zice chiar Părintele Coman, care a fost prodecanul facultății, că învățământul teologic e la pământ și trebuie din rădăcini regândit.
igheorghe
ianuarie 12, 2018 @ 6:43 am
Am citit câte ceva din toate câte le-ați scris domniile voastre pe aici,problema este cumva alta și anume : timpul și ocuparea stresantă al lui.Viața încărcată la refuz uneori cu servici,casă,copii,boli,școli,doctori,diriginți,părinți,cumnați,surori,frați,delegații,preoți.
Preoții sunt la urmă.Ajungem la ei când nu mai găsim portiță de ieșire din unele necazuri.Acum să vedem și tipologia unui preot .Are mașină de fițe ? Are ONG ? Are SC. Are pcr ? Asta e problema.Vreau să v-o zic pe cea dreaptă :mulți vreau acum să termine un seminar,teologie la ff Alexandria, Constanța,Suceava etc și…sau medicină.În România atât merge bine :preot sau medic.Dar și gropar nu-i rău.
Subiectul era cu totul despre alte înțelesuri duhovnicești.Eram prin 1974 dădeam examen la Seminar,la Neamț.Ședeam în chilia părintelui Visarion,în vale de mănăstire.Stareț era Norocel Epifanie,director la Seminar Irina.Eram pregătit destul de bine la toate materiile,inclusiv Catehism,religie,istorie,lb.română.Să vedeți ce încurcate-s cărări:sau băgat fără examen copii aduși de la Episcopia Romanului-Hușilor,iar ultimii cam vreo 12 căzuți reușiți fără loc.Nimeni nu zicea nimic.Colonelul își făcea treaba cum vroia.Mai bine așa,sunt fericit.Nu cunosc atât de multă teologie dar pentru cât îmi trebuie,nu-i deajuns niciodată.La țară este greu să faci ore de seri biblice.O bătrână tot îți zice că: ”a fost tare frumos”,dar ea n-a înțeles nimic.Tineretul nu se mai ”lipește” de biserică,doar rareori de sărbători ca să-și arate îmbrăcămintea ,să se facă cunoscut în lumea reală,că-n cea virtuală este AS. Acum,iertați-mă, că ”păcatul meu este pururea înaintea mea”.Doamne Ajută.
IoanTeo
ianuarie 12, 2018 @ 10:41 am
[i]„Teodor, eu cred că Scriptura ar putea fi parcursă timp de 4 ani, carte cu carte, nu verset cu verset, dar capitol cu capitol da. Și cu studiu acasă, dar și cu îndrumări și discuții la școala.”[/i]
Dacă s-ar reduce celelalte materii de istorie bisericească, nu ar fi de acord ceilalți profesori care au catedrele lor.
S-ar putea parcurge per capitole, dar nivelul la Teologie nu-l stabilesc numai profesorii ci și materialul intelectual al candidaților.
De obicei vârfurile unei promoții se înghesuie pe la Medicină, Politehnică – IT, și în zone unde știu că au loc de muncă și că pot profesa cu diploma lor într-un timp relativ scurt de la absolvire fără să depindă de factori incerți precum demografia, opțiunea confesională.
Or fi vreo 5-10 studenți dedicați în fiecare promoție, dar sunt și mulți la Teologie Pastorală care abia și-au luat BAC-ul, au avut medii mici în liceu să nu uităm ce a fost cu BAC-ul din 2012 încoace, ori au venit la Teologie pentru că la alte secții n-au găsit loc la buget.
Pentru studiu intensiv ar trebui să se găsească studenți care să citească 50-100 de pagini de la o săptămână la alta, numai la o materie și care să aibă prezență maximă curs/seminar.
Iar la final trebuie dat și examen din tot, una e simpla citire, alta e examinarea din sute de pagini, unde nu ți se va cere doar reproducerea unor evenimente și chestii de cultură generală, ci și tâlcuiri pe baza, care nu apar în Biblie ci în manualele de specialitate ale profesorilor, pe care le cere curicula pentru a fi o disciplină didactică.
Dacă ar fi prea greu nivelul la teologie s-ar înscrie și mai puțini decât în prezent și unele secții de prin țară s-a desființa, oricum de la an la an sunt tot mai puțini înmatriculați în anul I, nr de studenți a scăzut la multe secții, din cauza BAC-ului, a demografiei.