Ce este legea morala a Noului Testament?
Ea este legea descoperita de Domnul nostru Iisus Hristos, prin care se aduce la cunostinta credinciosului, in chip desavarsit, voia lui Dumnezeu. Cu legea Noului Testament, Domnul nostru Iisus Hristos desavarseste legea Vechiului Testament, precum insusi spune: “N-am venit sa stric (legea), ci sa implinesc” (Matei 5, 17).
Legea Vechiului Testament era “sfanta si dreapta si buna” (Rom. 7, 12), dar numai “calauza spre Hristos” (Gal. 3, 24). Rostul ei era de a trezi in credincios constiinta starii de pacat si dorinta dupa mantuire. Ea a deschis ochii credinciosului ca sa vada mai limpede pacatul, sa cunoasca mai bine starea pacatoasa in care se afla si i-a facut mai vie dorinta dupa Mantuitorul, Care avea sa-l izbaveasca din starea atat de nefericita in care se gasea. Ea da deci cunostinta pacatului, dar nu si puterea de a-l birui si de a ne indrepta inaintea lui Dumnezeu. Citim in Sfanta Scriptura: “Din faptele Legii nici un om nu se va indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta pacatului” (Rom. 3, 20). De aceea legea morala a Vechiului Testament avea nevoie de desavarsirea adusa de Mantuitorul, prin legea morala a Noului Testament (legea Evangheliei sau legea crestina).
In ce se cuprinde aceasta desavarsire?
Desavarsirea aceasta se cuprinde, pe scurt, in urmatoarele:
1) Legea Noului Testament, prin jertfa Mantuitorului de pe Cruce, a adus omenirii mantuirea, pe care legea Vechiului Testament numai a pregatit-o;
2) Sfintele Taine impartasesc harul dumnezeiesc, dand credinciosului puterea de a birui pacatul si de a implini toata legea morala, spre a-si dobandi mantuirea: “Evanghelia lui Hristos este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot celui ce crede” (Rom. 1, 16);
3) Se ridica peste ingustimea legii Vechiului Testament si cheama la mantuire toate popoarele pamantului: “Nu mai este iudeu, nici elin… pentru ca voi toti una sunteti intru Hristos Iisus” (Gal. 3, 28);
4) Aduce porunca dragostei celei mai desavarsite. Pe cand in legea Vechiului Testament dragostea era restransa numai la poporul iudeu, in legea Noului Testament dragostea cuprinde pe toti oamenii, fara nici un fel de deosebire: “Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este” (Matei 5, 46-48). Asemenea si Sfantul Apostol Pavel spune: “Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele” (Rom. 12, 21);
5) Pe temelia dragostei, legea Noului Testament stabileste intre credincios si Dumnezeu legatura dintre fiu si parinte, inlaturand starea de frica ce stapanea in legea Vechiului Testament;
6) Legea Noului Testament cere ca aprecierea faptelor sa nu se faca dupa partea lor exterioara, ci si dupa gandul din care pornesc ele. Fapta buna sa nu fie fatarnica, ci sa izvorasca din inima curata. Intre gand si fapta sa fie cea mai deplina potrivire;
7) Legea Noului Testament desavarseste legea Vechiului Testament si prin sfaturile evanghelice, care aduc o stare mai inalta de viata crestineasca;
8) Legea Noului Testament este vesnica, fiindca Mantuitorul spune: “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35).
Dar este oare cu putinta a implini o lege atat de desavarsita?
Da, caci spune Mantuitorul: “Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara” (Matei 11, 29-30). Sfintii au implinit legea, desi erau si ei oameni ca ceilalti, dar aveau inima curata si erau plini de dragoste fata de Dumnezeu. Numai pentru astfel de oameni pazirea legii morale este usoara, mai ales ca ajutorul lui Dumnezeu nu le lipseste. Aceasta nu inseamna insa ca pazirea legii nu cere osteneala, dar osteneala aceasta nu o simte cel ce este plin de dragoste fata de Dumnezeu. Dimpotriva, toata osteneala ii umple inima de bucurie.