Ce trebuie sa cunoasca credinciosul pentru a putea savarsi fapte bune, dupa voia lui Dumnezeu?
Vorbind despre dragostea crestina, am spus ca ea trebuie sa se arate indeosebi prin fapte bune. Savarsirea faptelor bune inseamna insa implinirea voii lui Dumnezeu. Astfel, pentru a savarsi fapte bune, omul trebuie sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu o poate cunoaste prin legi.
De cate feluri sunt legile?
Legile sunt, dupa izvorul lor, de doua feluri:
1) Legi dumnezeiesti si 2) Legi omenesti.
Legile dumnezeiesti cuprind: 1) Legea vesnica; 2) Legea morala fireasca si 3) Legea morala pozitiva, data omului prin descoperirea dumnezeiasca a Vechiului Testament si a Noului Testament.
Legile omenesti cuprind: 1) legi bisericesti si 2) legi civile. Sa vedem, pe scurt, ce sunt aceste legi.
Legea vesnica
Dumnezeu a creat lumea dupa un plan pe care El, ca fiinta vesnica, l-a intocmit din veci si-l indeplineste in timp prin Pronia Sa, intr-o ordine stabilita de El de asemenea din veci (ordinea universala). Potrivit acestui plan, fapturile se indreapta in chip natural catre Creatorul lor. Planul sau ordinea aceasta, izvorata din veci din nemarginita intelepciune si voie dumnezeiasca, dupa care se conduc toate creaturile spre indeplinirea scopului dat lor, se numeste legea vesnica sau eterna. Despre ea se spune in Sfanta Scriptura: “Eu am fost din veac intemeiata, de la inceput, inainte de a se fi facut pamantul” (Pilde 8, 23).
Cum este legea vesnica?
Legea vesnica este: 1) de neaparata trebuinta, fiindca Dumnezeu, Care este Fiinta desavarsita, nu poate sa creeze fapturile si sa le dea si un scop fara sa le randuiasca pe toate spre indeplinirea acelui scop; 2) neschimbatoare, fiindca neschimbator este Dumnezeu in hotararile voii Sale; 3) universala, adica ea cuprinde toate fapturile, intreg universul. Dupa credinta noastra, pe temeiul acestor insusiri, legea vesnica este izvorul tuturor legilor din univers: al celor fizice, pentru lumea materiala si pentru fapturile necuvantatoare, si al celor morale, pentru fapturile inzestrate cu judecata si voie libera.
Legile date pentru om se numesc legi morale, fiindca se indeplinesc cu voia personala a omului, adica cu cunostinta si libertate, pe cand legile fizice se indeplinesc de la sine. Deci, voia lui Dumnezeu, cuprinsa in legea vesnica, se face cunoscuta prin legile fizice si prin legea morala, care este de doua feluri: fireasca si suprafireasca.