Căţelul şi Pantera Roz

În urma cu cativa ani am vazut un filmulet animat care m-a impresionat foarte tare. Orice referire este pur intamplatoare iar personajul principal poate fii oricare dintre noi, eu o sa ii spun : Pantera Roz .

O mica povestioara in urma careia putem medita la adevaratele noastre neajunsuri, la adevaratii prieteni si la marile binecuvantari cu care ne-a inzestrat Bunul Dumnezeu. Si ca orice poveste ea incepe cam asa :

«  Traia odata intr-un mare oras  Pantera Roz. Era in Ajunul Craciunului, o zi friguroasa de iarna, afara ningea cu fulgi mari, zapada se asternea peste orasul infrigurat, peste tot troiene de zapada, si cate o masina grabita isi mai facea aparitia pe cate o strada. Oameni grabiti de la munca , mergeau spre casa, in drumul lor oprindu-se prin magazine sa faca ultimele cumparaturi pentru Ajunul Craciunului.

Pe o strada mai laturalnica, pe la periferia orasului se vedea mergand Pantera Roz. Infrigurata si flamanda se indrepta catre centrul orasului. Imbracata doar intr-un pluover subtire si cu un fular la gat, nici nu mai stia de cate zile nu a mai pus ceva in gura.

Hainele care odata o incalzeau si o aparau de viscol si ninsoare acum erau niste zdrente, iar fularul de la gat si acesta il gasise la un tomberon aruncat printre alte gunoaie. In drumul ei se tot oprea pe la cate un tomberon si mai cauta ceva de mancare, sau de imbracat, dar nu gasea nimic…foamea incepea sa nu o mai lase in pace, stomacul ei se macina gol si facea un zgomot infiorator parca tipa de foame !

Viscolul batea tot mai tare si Ea mergea pe strazi aplecata de spate , nu putea nici sa se mai indrepte din cauza vantului si a durerii de stomac. Mergea incet, taraindu-si picioarele goale prin zapada, tremurand si privind in pamant. Prin fata la cate un magazin, prin fata altor case, mai ridica privirea si vedea pe alocuri cate un restaurant, mai privea in stanga in dreapta poate cineva  o sa o ajute, intindea mana la cate un calator , dar nimeni nu ii dadea nici o coaja de paine, lumea era grabita cu grijile ei.

Isi aminti ca pe o anume strada se gasea un Restaurant unde odata a primit un ceai cald. Se  gandi ca acolo sigur cineva o sa ii dea si ei ceva, macar un ceai sa se incalzeasca, sau sa o lase sub geamul bucatariei sa stea langa peretele cald, acolo unde stau si cainii  asteaptand cate un oscior.

Lumea trecea grabita pe langa Ea, fiecare cu mainile pline de plase cu cadouri pentru cei dragi. Se uita in jur si vazu parinti cu cate o plasa plina de dulciuri pentru copii lor, tati cu brazi in brate grabindu-se spre casa unde urmau sa ii impodobeasca, altii cu paine calda si bine mirositoare, cu covrigi si mere pentru colindatori. Altii cu cate o haina noua , cate un cojocel pentru cei dragi de acasa…, numai Ea Pantera Roz singura pe strazi, nu avea nici un ban, nici haine, nici mancare, iar casa ei , familia ei era doar o amintire si cata durere simti in suflet la gandul trecutului.

Ramasese singura pe lume fara nimeni si fara nimic, pierduse totul nici macar un prieten sa ii spuna o vorba buna nu mai avea. Isi aminti cand si Ea era ca toti ceilalti, off cate amintiri si cat de trista era acuma sub povara singuratatii si a neajunsului!

In jurul Ei zeci de oameni, care trec pe langa Ea, ceas de ceas, e inconjurata de lume…,oameni care o vad o compatimesc si trec mai departe, Ea e tot singura, nimeni nu o ajuta, nimeni nu o intreaba ce s-a intamplat oare de a ajuns asa de amarata , oare ce a gresit sau oare nu a gresit, multe intrebari ii trec prin minte, dar acum e prea obosita ca sa mai poata gandi, cine mai stie ce s-a intamplat nici Ea nu isi mai aminteste, doar prezentul este real, frigul din jur o trezeste din visare amintirile sunt undeva in urma …?

Vantul batea si mai tare si frigul parca o ingheta, iar foamea nu ii mai dadea pace, stomacul tot mai tare tipa :

-Da ce faci ? De ce nu ma hranesti ? Ma lasi sa mor de foame !

-Uite imediat ajungem la un restaurant si primim ceva, numai sa nu mai tipi !

Si ea saraca vorbea cu el, cu cine sa mai vorbeasca oamenii treceau pe langa Ea si nici nu o bagau in seama, ba unii o mai si certau, unii mai aruncau si cu bulgari, la unele case se opri si batu, dar daca se intampla sa iasa cineva, se suparau si ii arunca vorbe urate, cum sa vina cu cersitul la ora asta, nu vede ca au treaba, e Ajun de Sarbatoare si nu au timp de Ea.

Si cum mergea ea spre centrul orasului, privea ba la cate o casa, la alta, se oprea si se uita pe cate un geam, vazu cum parintii intrau bucurosi in casa, copiii le sareau de gat fericiti, alergau sa caute prin plase, altii isi atarnau sosetele deasupra la semineu. Mai mergea un pic si vazu la alta casa cum altii isi asezau cizmulitele sub geam, altii erau in bucatarie pregatind diverse bunatati si prajituri, cozonaci, altii incepeau sa isi aranjeze Bradul de Craciun cu globuri colorate si multime de beculete pe verande…, si cat de frumos era la cate o casa in curte unde erau si mosi de zapada cu cate o matura in brate…si copii alergand prin zapada imbujorati si jucandu-se cu bulgari, de pe pragul casei mama care ii striga in casa sa vina la masa !

Astea toate le vedea Pantera Roz in jur, si ofta adanc si mergea mai departe. Si aproape ca ajunse langa usa restaurantului, si batu usor sfioasa. Da, se auzi o voce groasa. Iesii un bucatar mare si voinic, si ea parca se facu si mai mica de teama si frig, se uita la el cu ochi rugatori, si inlacrimati :

-Daca aveti cumva ceva resturi de la bucatarie, va rog, nu am mancat de cateva zile! Va rog Domnule fie-va mila de mine… !

-Domnul o privi cu dispret si cu aroganta, nu avem nimic de dat, lasa-ne nu vezi ca pregatim masa pentru maine la cei bogati ! Dute de aici , hai pleca, sa nu te mai vad !

Si Pantera Roz abia se mai tinea pe picioare, lacrimile nici nu ii mai puteau curge pe fata pentru ca ar fii inghetat si mai tare, se abtinu  si  inghiti in sec, impleticindu-se prin zapada, se chinuia sa nu cada, sa nu alunece si pleca mai departe. Dar oare unde sa mai mearga acum,incotro sa se mai indrepte?

Era deja seara si cele mai multe magazine incepeau sa se inchida. Oare unde sa mai mearga, nimeni nu ii dadu nimic si se lasa noaptea si e tot mai frig…Mai merse un pic si intra pe un gang, vazu niste tomberoane si cosuri aruncate, cu un ultim efort goli cosul si surpriza … Doamne mare iti e mila, gasi o bucata de paine uscata !!

Ce fericire se lasa in genunchi sa o admire, sa o vada mai bine…, sa o miroase, o lua in mani ca pe o ofranda ! Si parca ameteste numai la gandul gustului ei,  o sa aiba ce manca in seara asta !

Dar cand sa o duca la gura, langa ea se auzi un latrat schelalait, se uita in dreapta si ce sa vada ? Un Catel mic, amarat si slab de i se vedeau oasele, flamand si cu ochii tinta la bucata de paine salivand si dand din coada!

Si Ea ce sa faca, de atatea zile nu mai mancase, Catelul asta nu are altceva de facut ? Tocmai la ea se oprise ?

Si chiar acuma, se gandi un pic si incerca sa se indeparteze de el, si sa duca iar painea la gura, dar Catelul dupa ea , latrand si dand din coada cu ochii mari si parca rugatori si acesta impleticindu-se prin zapada…

I se facuse mile de Catel si se gandi un pic, si se intoarse si ii intinse catelului painea ! Si pleca mai departe abia taraindu-si picioarele, dar nu facu doi pasi ca auzi Catelul cum vine spre ea alergand, cu painea in gura si alerga  in fata Ei si lasa painea jos,  incepu sa o linga pe picioare si sa ii sara in brate, fericit si se alipi de Ea ca de o Mama.

Ce fericit era, nu se mai putea dezlipi de ea ! De cand nu mai simti asa ceva din partea nimanui! Sa fie mila, recunostinta sau dragostea ? Ce mai conteaza ! Un prieten adevarat este un Dar de la Dumnezeu si apare cand te astepti mai putin!

In sfarsit un suflet cald intr-o lume rece !

 

Si lua painea in mana si pleca cu el in brate sa se adaposteasca sub un geam unde se vedea ca iese fum prin horn. Se asezara amandoi jos, pe un prag la adapost de viscol, si se gandi Pantera Roz, sa puna masa, asa ca de Ajun de Craciun, rupse painea in doua si o aseza in fata Catelului jumate si in fata Ei, cealalta jumatate si parca astepta o binecuvantare de sus, Catelul se uita la Ea mirat si latra odata scurt si se uita spre Cer !

Atunci a inteles ca masa e binecuvantata si incepura amandoi sa manance, ca niste vechi prieteni de suferinta !

Painea aceasta uscata parca avea cele mai dulci arome parca era miere, parca era cea mai buna masa din cate s-au vazut…, ce masa bogata !

Nu era nevoie decat sa se inteleaga din priviri, gandurile si suferintele lor erau comune, cuvintele nu mai erau necesare , inimile lor vibrau impreuna de mult prea multa dragoste neimpartasita pana acum si parca se cunosc de ani si ani.

Si tremurand de frig amandoi se luasera in brate parca sa indeparteze gerul si gheata si cu fularul de la gat il acoperi si pe Catel. Acesta se gudura pe Ea si isi intinse capul pe umarul Ei, respiratia lui calda ii incalzea pentru moment mainile.

Si cerul parca se insenina si vazura stelele, care mai de care mai stralucitoare, doar una incepu parca se alunece peste oras si frigul incepu sa se inteteasca, era senin se apropia miezul noptii. Si parca se auzea cate un  HO HO HO, sigur Mosul vine in caleasca trasa de Reni, la casele copiilor cu cadouri… !

Catelul si Pantera Roz, parca nu mai simt nici frigul nici foamea,  pleoapele lor se lasasera poate pentru ultima data si ce vazura ?

« -Si parca erau intr-o casa imparateasca, inconjurati de familie, de cei dragi, toti in haine albe imaculate, stralucitoare.

Catelul era intins pe o paturica langa semineu la caldura, Pantera Roz statea la masa cu familia, Bradul era impodobit cu cele mai stralucitoare globuri si ghirlande cu beculete de diferite culori, lumanari aprinse pe masa, sub brad erau multime de cadouri, pentru fiecare cate ceva, sosetele atarnau langa soba si cizmulitele rosii la fel, asteptau parca sa vina Mosul la miezul noptii.

Si Catelul se ridica si lua in gura un pachetel de sub brad si veni la Panterea Roz, il lasa la picioare se aseza in fata Ei si latra scurt. Pantera Roz deschise pachetul si ce vazu ?

Un fular gros de lana ! Si Catelul ii sari in brate lingand-o pe mana ! »

Da si miezul noptii sosi si parca prin vis aievea auzira HO HO HO…,

Era Mosul, care le ura : Craciun Fericit tuturor!

Afara ningea linistit si cerul era senin, doar undeva sub un geam abia se mai zareau doua corpuri imbratisate sub o mantie de zapada !

Au trait odata ca niciodata intr-un mare oras DOI PRIETENI,  care s-au cunoscut in Ajunul Craciunului… !»

 

(Carla)