Câteve zile… mai aproape de cer
Mai aproape de cer m-am aflat timp de cateva zile vizitand trei dintre margaritarele Tarii Moldovei. Lacasurile de rugaciune ce-si inaltau turlele pana la cer, linistea, singuratatea, blandetea calugarilor, frumusetea slujbelor, au apris in sufletul meu faclia iubirii de Dumnezeu care sper sa nu se stinga niciodata.Ce rau ca oamenii nu isi dau seama cat de mult ii iubeste Dumnezeu.
Intr-o zi de vara, dupa ce primisem binecuvantarea parintelui Iustin, pasii mei se indreptau grabiti catre Manastirea Neamt.Era seara, intunericul noptii incepea sa se arate din ce in ce mai mult, dand un chip tainic intamplarilor ce aveau sa se petreaca. Biserica era inca deschisa.Intram cu pasi inceti sa nu tulburam linistea ce domnea peste tot, sau pe vreun calugar cufundat in rugaciune. Ne inchinam.Langa Sfintele Moaste era un parinte.
Ii cerem blagoslovenie.Inainte sa ajung sa ma binecuvinteze ma priveste cu ochii albastri si senini asemenea cerului.Intreaba persoana din fata mea de unde sunt, face o cruce mare pe crestetul meu, rugandu-se in taina cateva secunde.Ma ia de mana si ma priveste in ochi.Nu spune nimic dar privirea lui parca spune asa de multe…Blandetea si dragostea care i se oglindeau in ochi ma aduce mai aproape de Dumnezeu. Blandetea si dragostea Lui sunt infinit mai mari.Acum stiu asta.
O, Doamne, cat de mult iubesti Tu fapturile Tale! Tu ti-ai dat singurul Tau Fiu pentru ai rascumpara din robia diavolului.Tu ne astepti de fiecare data cand gresim sa venim la Tine cu inima infranta si smerita si sa spunem din inima: „Tata, am gresit la Cer si inaintea ta, nu sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau!”
I-am cerut cuvant de folos. Ma priveste din nou in ochi timp de cateva secunde. Ceva imi spunea ca ochii mei ii facusera cunoscut si cel mai departat ungher al sufletului meu. Fara sa isi schimbe privirea sau infatisarea incepe sa imi vorbeasca, ma intreaba de multe ori daca am inteles si daca o sa fac precum imi spusese. Dumnezeu sa imi ajute sa nu ii uit niciodata cuvintele!
M-as intoarce la Neamt, dar drumul e lung. Pana cand voi ajunge iarasi intr-acolo, ma rog la Dumnezeu, pentru rugaciunile parintelui, sa imi calauzeasca fiecare pas pe drumul vietii.
(Alexandra Stefania)
