Câţiva centimetri pătraţi de Rai
Îmi aminteam zilele acestea de copilăria mea…
Oh, cât de mică eram eu, Doamne, şi cât de mare era naivitatea mea! Te iubeam cu inima mea de copil, cu toate că încă nu ştiam bine cum arăţi. Seara, priveam icoana Sfântului Nicolae, de deasupra patului meu, şi mă întrebam de ce oare Tu, Doamne Iisuse, ai barba albă.
Ţi-aminteşti, Doamne, de vremea în care Te rugam să-mi dai şi mie un colţişor de Rai, atunci când voi veni la Tine? Oh, Doamne bun, cum mă mai străduiam să stau pe vârful picioarelor, ca să văd de cât loc aveam nevoie ca să încap la Tine în Rai. Mă ridicam pe vârful degetelor de la picioare ca să nu ocup mult spaţiu, înţelegând că n-aş putea îndrazni să-Ţi cer să-mi dai mai mult. N-aveam prea multe să-Ţi dau în schimb, şi totuşi voiam să mă primeşti lângă Tine. Şi astfel, Te rugam, Doamne, pentru câţiva centimetri pătraţi de Rai…
Dar, am crescut, Doamne, … mi-au crescut şi tălpile între timp. Acum aş avea nevoie de mai mulţi centimetri pătraţi de Rai, dar nu Te mai rog pentru ei …
Am înţeles, Domnul meu, că bucuria Împărăţiei Tale nu stă în bucata de Rai de sub picioarele mele, ci în faptul că de acolo aş privi mereu, neîncetat, Faţa Ta, dumnezeirea Ta. Şi dacă atunci, Doamne, n-aveam cu ce să-Ţi plătesc câţiva centimetri pătraţi de Rai… ce-aş putea acum, Bunul meu, să-Ţi dau în schimb pentru a mă lăsa să Te privesc o veşnicie?
Oh, Doamne bun, primeşte-ne pe noi, pe toţi, în Raiul Tău! Nu căuta, Doamne, la buzunarele sufletelor noastre … mulţi dintre noi nu vom avea îndeajuns de multe fapte bune ca să merităm măcar să intrăm ultimii în Raiul Tău. Dar caută, Cunoscătorule de inimi, în sânul sufletelor nostre şi vei găsi acolo dorinţă tremurândă de a rămâne pe veci cu Tine, de a petrece veşnicia împărtăşindu-ne de fumuseţea Chipului Tău. Varsă mila Ta peste această dorinţă a noastră, şi deschide-ne nouă uşile Raiului!
(Talita)
adriana
iulie 1, 2009 @ 6:42 pm
ce dorinta frumoasa ai, Talita
ionutz
iulie 1, 2009 @ 10:15 pm
FRUMOS!:-)
Laura Stifter
ianuarie 10, 2012 @ 5:53 pm
Amin!
Dumnezeu ni S-a dăruit pe Sine… şi ni Se dăruieşte la fiecare Sfântă Liturghie, precum şi în fiecare clipă a vieţii! Ce I-am putea dărui în schimb?
De aceea, să-L rugăm pe Mântuitorul nostru Cel iubitor să ne învrednicească, tot în dar, să-I rămânem apropiaţi veşnic! Să-L rugăm nu ca pe un partener de afaceri faţă de care ne-am îndeplinit corect datoriile, ci ca pe un Părinte iubitor, Care ne dăruieşte totul, necerându-ne nimic în schimb. Cred că Dumnezeu nu ne vrea nici robi (precum sunt cei care-L caută de teama iadului), nici slugi (asemenea celor care-I slujesc în mod interesat, pentru a dobândi răsplata), ci voia Sa este aceea ca noi să ne înţelegem calitatea de fii ai Săi prin har şi să-L ascultăm DOAR DIN IUBIRE.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!