Ce bine este fără televizor!
De când sunt în Biserică tot aud oameni care spun că au renunțat la televizor, că nu se mai uită deloc, și mă tot gândeam să ajungem și noi să facem la fel. Dacă ar fi fost după mine, lucrurile ar fi fost mai simple, dar trebuia să-mi conving și soția de acest lucru.
N-a fost greu să ne despărțim de televizor pentru că n-am realizat acest lucru deodată, brusc, ci a venit de la sine.
În primii doi ani de căsătorie mergeam amândoi la servici și eram mai tot timpul plecați. Când ajungeam acasă mai ieșeam la plimbare, eu mai lucram la calculator sau citeam câte ceva, pe atunci fiind student la Facultatea de Teologie din București. Ne mai uitam și la televizor, dar mai rar. Nu simțeam nevoia, deși amândoi veneam din două familii în care televizorul era mai tot timpul deschis.
Am încercat întotdeauna să căutăm să ne bucurăm de timpul liber alături de prieteni sau pe afară și mai puțin la televizor.
De când ne-am căsătorit am stabilit să nu punem televizor în dormitorul nostru pentru că mereu vom fi ispitiți să-l deschidem și să lâncezim în fața lui. Am avut un singur televizor pe care l-am așezat în sufragerie.
A venit primul nostru copilaș, Sofia, și timpul nostru liber îl dedicam în mare parte ei. Televizorul pierduse și mai mult teren în mințile noastre. Mai deschideam uneori pe la știri sau în weekend.
Ne-am mutat la Galați și aici țin minte că mă uitam eu mai des pe la talk-showurile politice fiind în preajma alegerilor prezidențiale. Mă uitam și pe la meciurile din Champions League.
A apărut în viața noastră și Ilinca, a doua noastră fetiță, și am devenit și mai ocupați.
Totuși Sofia crescând am lăsat-o să privească la desenele animate pe Minimax, considerându-le mai puțin nocive decât filmele animate de pe Cartoon Network sau de pe alte posturi, care promovau foarte puternic violența și limbajul trivial.
Cu timpul am ajuns să nu ne mai uităm deloc la televizor, eu având multe de făcut cu site-urile și cu Asociația, iar Iulia având mai tot timpul grijă de fetițe. Astfel că în ultimii doi ani mare parte din timpul în care televizorul a fost deschis era puțin dimineața la desene animate.
Ne mai uitam și noi la câte o emisiune, dar mai rar.
Totuși nu eram mulțumit că fetele se uitau câte o oră-două la desene, chiar dacă filmele păreu destul de nevinovate, fără să promoveze lucruri rele. Le lăsam la desene când aveam nevoie de puțin timp liber prin casă pentru curățenie sau alte activități, în care ele să nu-și bage năsucul și mai tare să ne încurce.
De la o vreme începusem să observăm în comportamentul Sofiei atitudini pe care le prelua din desenele animate: gesturi și cuvinte care nu ne plăceau. Unele desene promovau competiția, care să fie primul, cine să fie mai bun, altele aveau copilași alintați și egoiști care nu împărțeau cu alții lucrurile lor, și simțeam cum Sofia rezonează cu ele și se comportă ca atare prin casă. Prin urmare am început să limităm timpul în care le lăsam la desene.
Tabăra de la Mănăstirea Putna de vara aceasta a schimbat ceva în noi și am prins curaj să renunțăm a ne uita la televizor definitiv. În tabără eu cu fetele am stat cazați la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde părintele Atanasie ne-a primit cu drag și ne-a invitat să participăm la programul mănăstirii. Așa se face că fetele timp de 4 zile au mers regulat la slujbe și la masă în trapeza mănăstirii Eu eram ocupat cu organizarea. În restul timpului se jucau în aerul curat de munte, și dormeau. Au găsit acolo și alte fetițe și intraseră într-un program zilnic care, simțeam eu, că le aducea folos duhovnicesc.
Bucuria pe care am simțit-o la slujbe și în momentele în care am discutat că părinții monahi de acolo, m-au ajutat să înțeleg că trebuie să începem a duce o viață mai curată, mai sfânta, și să lepădăm cele lumești mai mult.
Tabăra de la Putna m-a alimentat duhovnicește foarte mult și mi-a adus aminte că starea aceasta sufletească pe care o avem noi la oraș, chiar dacă suntem apropiați de Biserică, este o umbră a adevăratei lumini dumnezeiești pe care trebuie s-o simțim în suflete atunci când ne apropiem de Dumnezeu.
Ne-am întors acasă și am hotărât să nu mai deschidem televizorul deloc. L-am scos din priză și acolo l-am lăsat. Fetele de câteva săptămâni nu se mai uită la desene și nici nu-și mai aduc aminte de televizor.
Suntem mai liniștiți. Nu mai știm ce se îmtâmplă prin țară, dar nici nu ne interesează.
Nu mai suntem tulburați. Nu mai percepem normalitatea după reperele de la televizor.
Nu mai simt nevoia să mă uit la meciuri. M-am săturat de talk-showuri și de scena politică. Nu mai sunt emisiuni care să mă atragă să mă uit.
Fetițele își caută de joacă prin casă în tot felul și ieșim în parc sau pe afară în fiecare zi.
Dacă l-am fi scos din casă poate ar fi existat o frustrare în mintea nostră că nu mai avem televizor și că am fi putut să vedem cutare și cutare lucru. Acum îl avem tot timpul, putem să-l deschidem când vrem, dar nu ne mai atrage.
Nu-mi vine să cred că am reușit acest lucru!
Cel mai bucuros sunt pentru fetițele noastre care ar fi putut învață multe prostii. De la o vreme Sofia, crescând, simțea nevoia să se uite și la altceva, nu numai la desene animate, și învățase să schimbe posturile singură. Uneori ajungea pe canale care promovau tot felul de mizerii morale și prostii. Un alt lucru nociv pentru fete au fost reclamele difuzate între desenele animate. Unele din ele se adresau copiiilor impulsionându-i să-și dorească tot felul de dulciuri nesănătoase, iar altele se adresau mamelor: machiaje, aparate de epilat, creme, etc. în toate apărând femei îmbracate sumar și provocator. În plus de asta pe postul Disney Channel pe care se difuzează faimoasele desene cu Mickey Mouse se transmit și unele seriale cu tineri americani, până-n 14-15 ani, care știți foarte bine ce vorbesc și ce fac.
Televizorul este din punctul meu de vedere sursa numărul unu de infecție morală în casă. Copiii lăsați în fața televizorului vor fi infectați sigur cu atitudini și comportamente care își vor arăta „roadele” lor nu peste mult timp.
Înainte mi se părea că ești așa ciudat să nu ai televizor și să nu te uiți deloc. Astăzi văd lucrurile total invers.
Sergiu Moroianu, unul dintre cei mai buni matematicieni ai României, care a studiat la MIT spunea:
„La noi acasă nu există televizor. Cred că a renunţa la televizor este una dintre condiţiile necesare, nu şi suficiente, pentru o viaţă plăcută Domnului pe acest pământ. Sper că nu dezamăgesc, dar nu doresc să apar la televizor. Mi-am format o atitudine de viaţă în refuzul televizunii, ca mijloc de influenţare. Cred că uitatul la televizor este nociv, indiferent de conţinut. (…) Părinţii mei nu au fost membri PCR, am avut o copilărie săracă material, dar o calitate a vieţii pe care nu o mai pot oferi azi copiilor mei. Era o ţară onestă, care muncea şi îşi plătea datoriile. Punctul cel mai criticabil a fost, probabil, restrângerea libertăţilor individuale. Poate părea paradoxal, dar cel mai atrăgător aspect pentru mine a fost absenţa televiziunii ca un centru al vieţii oamenilor. Când sunt primit în vizită cu aparatul TV aprins – nu mi s-a întâmplat decât la noi în ţară, niciodată în străinătate – îmi amintesc, cu nostalgie, de Epoca de Aur. Dar sunt convins că România de azi poate să se ridice din nou măcar la nivelul acelor timpuri.”
(Claudiu Balan)
Neicu Mihai-Ionut
septembrie 20, 2012 @ 10:19 am
Foarte frumos articolul . Referitor la televizor va pot spune ca si eu incerc si cred ca voi si reusi pana la urma indepartarea de televizor.
Cand ma uit la televizor privesc la Trinitas Tv si la TVR Cultural.
Pe Trinitas Tv urmaresc zilnic Sfanta Liturghie si Vecernia inafara de cele din zile de Duminici si sarbatori la care care particip in biserica
Pe internet caut doar lucruri legate de spiriritualitate ortodoxa , ascult predicile calugarilor de la Putna din Duminici si sarbatori si ale Ierarhului pe care eu si cred ca multi dintre noi il considera un mare om de cultura care a fost IPS Bartolomeu Valeriu Anania.
Cultura nu se promoveaza doar prin televizor si internet
Felicitari domnule Claudiu pt initiativa si reusita dvs
Dan Tudorache
septembrie 20, 2012 @ 10:40 am
Eu cochetez cu televizorul din când în când, defapt atunci când ne permite cel mic că de când s-a născut ne-a confiscat aproape tot timpul. Emisiunile la care mă mai uit sunt cele de pe Discovery, National geographics si Animal Planet. Desigur, le filtrez de teoria evolutiei ca să pot rămâne cu ceva de folos.
Dar ideea pe care vreau să o evidențiez e alta. E foarte bine fără televizor. Or fi și lucruri bune de găsit, dar sunt foarte puține în comparație cu grosul informației așa că îți trebuie o voință de fier ca să nu te lași ispitit, și să apeși pe butoanele care trebuie. De obicei, te mânjești de mizerii, fie și în trecere de canale. Eu am pățit de multe ori.
Apoi, am sesizat că, cel puțin în sânul familiei (incluzând aici și părinții, unchii, etc.) de fiecare dată când se face o vizită, musafirii sunt întâmpinați cu televizorul deschis. Mai mult decât atât, televizorul stă deschis chiar dacă sunt momente bune în care nimeni nu se uită la el. Deci, iată cum televizorul a devenit majoreta casei, întreținătorul atmosferei, dirijorul vizitelor. Așa că de ceva timp eu sunt atent ca televizorul să nu fie deschis mai ales când cineva ne face vreo vizită. Dacă prietenii sau rudele îmi calcă pragul casei, atunci eu consider că nu am nevoie de ”adjuvanți” ca să mă pot bucura de prezența lor.
shtugher
septembrie 20, 2012 @ 10:44 am
Sunt la munca in stainatate , lucrez la un hotel unde sunt si cazat , in camera nu am tv , de 4 luni nu m am mai uitat la tv de cand am ajuns aici , va spun ca ma simt foarte bine , ma simt oarecum dezintoxicat , foarte frumos si plin de adevar articolul , felicitari
Badea Patricia
septembrie 20, 2012 @ 11:00 am
Si eu am reusit de vreun an incoace sa nu ma mai uit la tv. Sunt atatea lucruri de prost gust incat chiar nu merita. Foarte rar se mai intampla sa ma mai uit la vreo emisiune sau la vreun meci de tenis. Eu nu l-am scos din priza, dar i-am oprit beculetul rosu asa ca daca vreau sa-l deschid trebuie sa-l pornesc eu si parca mi-e lene :)) Cred ca asta e o lene permisa :)) Dar la mine in casa exista 3 televizoare din pacate pentru ca parintii mei vor sa se uite fiecare la altceva. Mi-ar placea sa ramanem doar cu unul..dar si ala sa stea inchis.
viziteuC
septembrie 20, 2012 @ 11:20 am
Si eu am renuntat la TV fara sa imi dau seama,pur si simplu imi ocup timpul cu invatatul.Mergand in vizita la prieteni ei mi-au spus cat de important este televizorul pentru ei ,si am avut o oarecare ispita sa cred ca nu sunt normala ca nu ma uit la TV, dar fiecare isi face obiceiurile lui bune sau rele.
Oana Cristina
septembrie 20, 2012 @ 12:00 pm
Eu cred ca acum calculatorul straneste mai mult interes. Eu nu ma uit la TV, insa petrec mult timp pe calculator (deoarece si lucrez) si cred ca internetul, facebook-ul sunt „boli” mult mai grele….Observ astazi ca fara facebook nu esti cunoscut, toata lumea este conectata pe facebook…
imi amintesc si acum de prima mea reactie cand am uitilizat calculatorul la 14 ani, am simtit ca ma indepartasem de Dumnezeu si intrasem intr-o lume virtuala departe de adevar…apoi la 21 de ani cand am intrat pe facebook acelai sentiment l-am avut…am incercat apoi sa-mi inchid contul iar acum intru zilnic pe facebook…mai putina rugaciune, mai multa oboseala, fapte buna= zero.
Nu e de gluma cu astfel de lucruri….Dumnezeu sa ne ajute!
Claudiu Balan
septembrie 20, 2012 @ 12:08 pm
Doamne ajută, Oana!
Când scriam articolul mă gândeam la ce spuneai tu, că astăzi calculatorul și internetul sunt mai ispititoare pentru tineri decât Televizorul.
E boală grea și cu netul astă, mai ales că lucrăm zilnic la servici și suntem nevoiți să stăm în fața lui,
Costin Matei
septembrie 20, 2012 @ 3:08 pm
Si eu am fost dependent de tv, si am reusit sa renunt la el, inlocuindu-l cu calculatorul. Eram mandru de realizarea mea dar de fapt, nu reusesim decat sa-mi inlocuiesc un viciu cu un altul. Facebook-ul e o problema reala, pentru ca sunt multi oameni care il folosesc intr-un mod obsesiv. M-am numarat si eu printre ei, am incercat de multe ori sa imi schimb parola cu una lunga si fara sens, pe care o pastram ascunsa, dar nu ma ajuta cu nimic pentru ca in final o tot foloseam pana o invatam pe de rost :). Acum am reusit sa reduc la minimum timpul petrecut pe FB (intru doar ca sa imi verific mesajele). E nevoie de multa motivatie si mai ales de rugaciune ca sa poti sa reduci macar timpul petrecut la calculator. Kierkegaard zicea ca opusul pacatului nu e virtutea, ci libertatea. Asa ca, sa ne rugam sa ne invingem obiceiurile proaste (pentru ca statul pe net se transofrma incet-incet un tipar al activitatii noastre zilnice) si sa cautam sa fim liberi!
Doamne ajuta!
Ana
septembrie 20, 2012 @ 4:49 pm
Poate ai sa scrii [b]Claudiu[/b] si un articol despre dependenta de calculator sau poate chiar faci o campanie. Noi am scos tv-ul din sufragerie de cativa ani si astfel sufrageria a devenit loc de lectura, de jocuri si de masa in familie. Multa liniste am avut in casa si copiii s-au putut concentra la studii.
Insa asa cum spunea mai devreme [b]Costin[/b], si noi am inlocuit un viciu cu altul. Calculatorul a intrat in viata noastra si putin cate putin toata familia a devenit dependenta de el, fara sa ne-o constientizam.
Dependenta mi-am vazut-o mai ales intr-o zi cand am vrut sa tin post negru. Nu mi-a fost greu. Insa cand am decis ca nu am sa deschid calculatorul si nu am sa stau pe internet, m-am izbit de o greutate mare.
Vorbind cu un parinte despre asta mi-a spus ca postul nu este numai cel de alimente ci si de tot ce are ecran(tv, calculator), de muzica ascultata la casti, si de vorbit. Adevarat
Doamne ajuta
Ghiorghita Lidia
septembrie 21, 2012 @ 9:57 am
Doamne ajuta!
Sa stiti ca si eu am renuntat de mai bine de un an de zile de televizor de care eram dependenta pot spune! Faptul ca sunt studenta si a trebuit sa plec de acasa pentru a merge in oras m-a facut sa numai ma uit la televizor.Cand ajungeam acasa in loc sa ma uit la televizor faceam orice alt lucru, nu il mai gaseam interesant.
alexandra
septembrie 21, 2012 @ 10:26 am
Doamne ajuta tuturor!
foarte bun articolul asta!intr-un timp ma uitam tot timpul la TV,pt ca nu aveam ce face dar nici nu-mi cautam o activitate.eram constienta ca ma uit la niste mizerii,imi era scarba la ce priveam.dar cu timpul am renuntat la el.
si cum nu mai acceptam eu sa ma uit la el,mi se mai repeta ca sunt ”pocaita”.
Ana
septembrie 21, 2012 @ 10:54 am
Alexandra,
[quote]cum nu mai acceptam eu sa ma uit la el,mi se mai repeta ca sunt ”pocaita”.[/quote]
Numai ca ei habar nu au ce inseamna pocait. Cu adevarat noi ar trebui sa ne pocaim. Din nefericire termenul pocait este asociat cu sectant:(. Asta sunt sechelele ateismului comunism.
alexandra
septembrie 21, 2012 @ 12:00 pm
chiar a fost un articol cu privire la termenul de pocait,ce este pocainta.foarte bine explicat.
dar noi ortodocsii cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu,incet incet renuntam la pacat,ni se lumineaaza mintea si nu il mai acceptam.persoanele din jur vazand ca nu mai acceptam acest lucru,vin impotriva noastra cu ispite si vorbe de ocara.
mie asa mi s-a intamplat,si stiu ca nu sunt singura.
si cu referire la ”pocaitii” sectantii,la ei s-a impus acest mod de traire,fara aia fara aia si aia.
Ana
septembrie 21, 2012 @ 12:56 pm
Alexandra
[quote]cu referire la ”pocaitii” sectantii,la ei s-a impus acest mod de traire,fara aia fara aia si aia.[/quote]
Probabil asta este cauza ptr care li se spune pocaiti. La ei e vorba de impunere, insa la noi de libertate.
[quote]persoanele din jur vazand ca nu mai acceptam acest lucru,vin impotriva noastra cu ispite si vorbe de ocara.[/quote]
Asa este. Mai mult orice gest normal facut de un ortodox, e categorisit ca fiind sectant. M-a uimit faptul ca odata facandu-mi cruce la masa am fost intrebata de un ortodox ce credinta am. In afara de noi numai catolicii si luteranii isi mai fac cruce, insa crucea lor difera mult de a noastra
Mergem mai departe cu pocainta noastra. Avem drum lung:)
Georgian Mihai
septembrie 21, 2012 @ 5:47 pm
Frumos articolul, si felicitari pentru reusita. Ce este curios, multi dintre noi care am reusit sa renuntam la TV, am facut-o din propie initiativa, eu personal am renuntat pt ca ma saturasem de „comedia”de la tv de pe absolut toate posturile. Si sa stiti ca tot afli informatii, cel putin cele care te intereseaza, poate intr-un cerc mai retrans. Probabil ca daca mi-ar fi impus cineva sa ma las de TV as fi facut contrariul dar asa am reusit singur.
daniel
septembrie 21, 2012 @ 7:41 pm
Asa este, la televizor sunt prea multe elemente nocive care ii afecteaza pe copii, pe cei cu o personalitate mai mica si pe cei cu educatie/cultura precara. Eu sunt adult si nu ma ascund sub pat, am telecomanda si pot selecta emisiunile utile mie sau familiei mele. Televizorul este o sursa importanta de cunoastere, sfatul meu este sa nu renuntati la el pentru ca va veti izola de societate. Iar aceasta izolare este nociva in primul rand pentru copii, ei nu vor intelege de ce sunt marginalizati de restul copiilor si vor suferi.
monica chiselita
septembrie 21, 2012 @ 7:52 pm
De cativa ani buni eu si sotul meu ne uitam foarte rar la televizor. Si atunci nu mai mult de o jumatate de ora. Nu am facut eforturi, pur si simplu nu am mai simtit nevoia sa-l deschide. Insa petrecem destul de mult timp in fata calculatorului, pe internet. Dependenta aceasta de net (mai ales de site-urile de socializare) este foarte nociva.
Claudiu Balan
septembrie 21, 2012 @ 8:02 pm
Daniel, care sunt argumentele tale atunci când spui că o persoană care nu se uită la televizor se izolează de societate? sau un copil va fi marginalizat în grupul său?
Ți se pare că TV-ul formează caractere? Ți se pare că televizorul educă?
Eu văd doar cum televizorul manipulează (am lucrat în presă și în televiziune, și știu ce zic), văd cum ne minte, cum ne păcălește să cumpărăm, și să primim așa zisele „sfaturi” ca pe o grijă față de noi.
Televizorul este instrumentul cel mai eficient de educare / manipulare a maselor de oameni.
Copiii care nu se uită la televizor vor fi normali, veseli, curați, nepătați de toate mizeriile.
marcel
septembrie 22, 2012 @ 11:57 am
Daniel eu zic sa citesti din cartile lui Virgiliu Gheorghe sau sa asculti conferintele lui, asa o sa-ti dai seama cat este de nociv TV, internetul etc, uite cateva aici
http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane/
http://www.librariasophia.ro/carti-Efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane-Gheorghe-Virgiliu–so-439.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Revrajirea-lumii-sau-de-ce-nu-mai-vrem-sa-ne-desprindem-de-televizor-Gheorghe-Virgiliu–so-1289.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Efectele-micului-ecran-asupra-mintii-copilului-Gheorghe-Virgiliu–so-1978.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii–Fata-nevazuta-a-tele-viziunii-Gheorghe-Virgiliu–so-2508.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Pornografia-maladia-secolului-XXI-Gheorghe-Virgiliu–so-6285.html
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/formatarea-si-programarea-creierului-uman-prin-tel
http://despre-televizor.blogspot.ro/
http://www.ortodoxmedia.com/autor/62/Virgiliu-Gheorghe
Daniel
septembrie 25, 2012 @ 11:05 am
Intr-adevar ce a spus Daniel trebuie analizat putin. Ce incearca el sa spuna este ca ceilalti sunt un etalon, un model pe care trebuie sa-l urmam si noi si copiii nostri.
Nu pot fi de acord cu aceasta, si Domnul Hristos ca spus ca noi, crestinii, nu suntem din lume. De aceea, trebuie sa filtram tot ce e nociv in jurul nostru, iar televizorul este cel mai nociv obiect din casa unui crestin.
Doar stiti ca a fost si o proorocie ca in zilele noastre icoanele vor fi inlocuite cu o cutie care va avea antenele pe casa – televizorul, obiect de manipulare.
Este televizorul pacat? Definind pacatul ca „orice lucru care te indeparteaza de Dumnezeu”, putem afirma hotarati ca „da, privitul la televizor este pacat”.
Doamne ajuta!
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 11:28 am
Dany, nu este ok să diabolizăm televizorul ca și cum ar fi păcat un obiect. Altfel ajungem ca protestanții. Televizorul este un obiect de transmisie a unor mesaje audio-vizuale. Problema rezidă în mesajele respective, dacă ele sunt de folos sufletesc sau nu. Unele emisiuni/filme/reportaje/documentare sunt de folos, iar altele nu. Depinde de noi să le discernem. Ți se pare un păcat să te uiți la tv, la o emisiune de cultură, la un documentar istoric, medical, etc? Pe alții îi folosește sufletește să se uite la astfel de lucruri. Pe mine mă folosește să mă uit la ”how it’s made” spre exemplu. Pe un bătrân bolnav îl folosește să se uite la tv-trinitas spre exemplu, dacă nu poate merge la Sfânta Liturghie. Și exemplele pot continua în multe direcții.
Dacă printr-un robinet curge uneori apă curată iar alte ori apă murdară, atunci e dăunător robinetul sau apa murdară care curge prin robinet? Desigur că apa murdară, nu robinetul, și drept urmare folosești robinetul doar atunci când curge apă curată. La fel, și în cazul televizorului, informația care curge prin el poate fi limpede sau murdară. Dar avem conștiință prin care să filtrăm/ să alegem ce consumăm.
Ideea articolului nu este de a scoate televizorul drept un rău, ci de a arăta că sunt și multe ispite la acest televizor dar că putem găsi alternative mai frumoase decât televizorul.
Daniel
septembrie 25, 2012 @ 12:01 pm
Din spusele mai multor Sfinti Parinti ar cam trebui sa diabolizam acest obiect.
Este clar ca el a fost inventat cu scopul de a manipula, controla, influenta.
Acest obiect nu face decat sa ne piarda timpul, timp pentru care vom da raspuns inaintea lui Dumnezeu.
Acceptarea lui pentru ca mai exista si emisiuni bune este discutabila, am putea da exemplu vaccinurile. Pentru ca au si „parti bune” ar trebui sa le acceptam, desi stim ca acestea sunt un rau, la fel ca si televizorul.
Am mai putea adauga sfatul apostolului „Rugati-va neincetat” si „Nu poti sluji la doi domni, si lui Dumnezeu si lui Mamona” ca sa ne dam seama de utilitatea acestui obiect.
Ana
septembrie 25, 2012 @ 12:07 pm
Dan[quote]Dacă printr-un robinet curge uneori apă curată iar alte ori apă murdară, atunci e dăunător robinetul sau apa murdară care curge prin robinet? [/quote]
Se pare ca in vremurile noastre nu se mai pot turna robinete din materiale rezistente la rugina:)
In urma cu o luna am auzit de la niste parinti calugari istoria unui parinte care urmarea doar stirile la tv. Intr-o zi ia aparut pe ecran unul cu cornite si parintele a luat tv-ul si l-a aruncat pe geam. Poate stii intamplarea ptr ca este de la o manastire unde tu ai fost.
Inteleg ideea ta insa inteleg foarte bine ce spune si Dany. Cu adevarat tv-ul este o portita spre rau.
Sorin
septembrie 25, 2012 @ 12:14 pm
[quote name=”Ana”]In urma cu o luna am auzit de la niste parinti calugari istoria unui parinte care urmarea doar stirile la tv. Intr-o zi ia aparut pe ecran unul cu cornite si parintele a luat tv-ul si l-a aruncat pe geam. Poate stii intamplarea ptr ca este de la o manastire unde tu ai fost. [/quote]
Ca o paranteză, citisem și eu într-o carte duhovnicească despre o întâmplare cu televizorul. Era o familie credincioasă și copilul ( care avea vreo 4 anișori cred ) îi plăcea să se joace tămâind prin casă. La un moment dat părinții văd pe copil că singurul loc în care nu tămâiază era acolo unde se afla televizorul. Deci îl întreabă de ce nu tămâiază acolo la care copilul răspunde că pe televizor e un nene cu coarne. De atunci părinții au aruncat televizorul.
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 12:26 pm
Dany, cu părere de rău, nu pot fi de acord cu nici una din părerile tale.
În primul rând, pentru că ai invocat pe Sfinții Părinți, dă-mi te rog exemplul unui singur Sfânt Părinte care să fi condamnat privitul la televizor, cu eticheta ”păcat”. Până să vii cu un astfel de exemplu (eu mă îndoiesc că ai să găsești vreunul), am să-ți dau câteva exemple care să arate că privitul la televizor nu este un rău în sine ci depinde de ceea ce privești și cum te folosești:
a) Patriarhia Română are un trust media care se numește Trinitas TV. Dacă ierarhia/sinodul BIsericii Ortodoxe Române ar fi considerat privitul la tv drept păcat atunci de a făcut un trust media care să contribuie la privitul la televizor? Pentru manipulare? Sau pentru educare/folos sufletesc? (bine, ateii consideră că pentru manipulare dar asta e altă discuție)
b) Mari duhovnici, dintre care unii este foarte posibil să ajungă în sinaxare, s-au lăsat filmați pentru a da cuvinte de folos prin intermediul televizorului: Pr. Ilie Cleopa, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Pr. Sofian Boghiu… și lista e foarte lungă. Ce s-a întâmplat cu toți aceștia? Au ”rătăcit” de la cale?
c) Preoți care apar la TV în diferite emisiuni pentru a lua atitudine în diferite dezbateri/probleme.
Crezi că toți aceștia au păcătuit pentru că au întreținut uitatul la TV ca să nu mai spun că ei înșiși s-au uitat la televizor. Desigur, cu dreaptă măsură, pentru folos sufletesc.
Paralela cu vaccinurile este ea însăși greșită din două motive:
a) în cazul televizorului ai libertatea/posibilitatea de a alege emisiunile cele bune de cele rele, pe când în cazul vaccinurilor nu poți alege între compușii cu efecte benefice de cei cu efecte secundare. Vaccinurile vin ca un tot unitar, pe care nu-l poți lua pe părți iar televizorul da, poți alege ce este de folos.
b) Însăși condamnarea vaccinurilor în bloc, ca fiind rele este o vedere protestantă, neduhovnicească. Problema vaccinurilor nu este dacă sunt rele sau nu, ci faptul că se duce o politică agresivă de vaccinare.
Eu pot să-ți dau câteva exemple de vaccinuri care au servit enorm de mult omenirii, ca să-ți arăt că etichetarea generalistă a vaccinurilor drept ”rele”, este una greșită:
a) vaccinul antitetanos
b) vaccinul împotriva rabiei
c) vaccinul împotriva febrei tifoide
d) vaccinul împotriva tuberculozei
În final, aș avea rugămintea să nu continuăm subiectul vaccinurilor pentru că și-așa este unul foarte controversat și implică multe nuanțe în discuție, așa că cel mai bine este să rămânem la chestiunea ”TV”.
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 12:33 pm
Ana, și calculatorul cu internet (și aproape toate au internet) poate fi o portiță spre rău. Din trei click-uri se poate ajunge pe cele mai abjecte site-uri posibile. În acest caz ce facem? Și calculatorul este un rău? De ce nu ne-am debarasa de calculator ca și de televizor, tot pe același considerent?
Televizorul, ca și calculatorul, ca și cuțitul de bucătărie, este o unealtă. Depinde cum îl folosești. Dacă într-un sat de tâlhari majoritatea folosesc cuțitul pentru a-l pune la beregata oamenilor buni de tâlhărit, asta înseamnă că cuțitul este un obiect rău? Nicidecum, ci felul în care l-ai folos. La fel și TV-ul.
Eu zic să păstrăm calea de mijloc și să nu diabolizăm obiectele. Cine nu se uită la televizor, foarte bine, bravo lui. Dar să nu judece pe cine se uită la vreo emisiune de folos.
PS: mă bucur că ai revenit cu prezența la rubrica comentarii 🙂
Saurian, rog să nu intri și tu în același registru ca și Dany. Articolul de față nu este ca să arate că privitul la tv este un rău în sine ci că televizorul aduce și ispite (la fel ca și calculatorul, telefonul mobil, etc) și că există alternative mai constructive decât privitul la TV. Asta nu înseamnă că televizorul nu poate aduce un folos dacă știi să-l folosești.
Daniel
septembrie 25, 2012 @ 12:57 pm
Ai argumentat detaliat Dan. Am exagerat eu cu interpretarea sau nu am reusit sa imi exprim cum trebuie gandurile. Imi cer iertare daca am smintit pe cineva.
In ambele exemple nu acele lucruri sunt pacatoase, ci gresita lor intrebuintare.
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 1:18 pm
Bine, Dany, atunci eu nu pot decât să mă bucur că am reușit să ajungem la o concluzie comună, mai ales că de obicei nu prea am succes la convins partenerii de dialog 🙂
Cu toată discuția de până acum, sper să nu fiu înțeles greșit că aș fi un mare adept al privitului la TV. Toate se fac cu măsură. Însă dacă pe tine te folosește sufletește mai mult să nu te uiți la tv, atunci nicio problemă, nu te uita ca să ai câștig sufletesc din asta. Dar lipsa privitului la tv să nu fie motivată de frică, ci ca un lucru firesc, în sensul că ai alceva mai bun de făcut. Și eu sunt de acord că dacă omul/tânărul se angajează puternic în asceză, dacă studiază asiduu/ dacă se implică constant în diverse proiecte profesionale, atunci tv-ul poate deveni mai mult o pierdere de timp. Însă fiecare avem conștiință, pe care s-o întrebăm dacă e cazul sau nu să deshidem tv-ul și când e cazul să-l oprim.
Sandra
septembrie 25, 2012 @ 2:46 pm
Imi cer scuze ca ce voi scrie nu are nimic legatura cu subiectul articolului, dar citind diverse comentarii , atat aici cat si in alte articole , nu m-am putut abtine sa zic urmatorul lucru:
Unele asa zise-referiri la Invataturile Parintilor, sau „reguli” in Ortodoxie mi se par atat de patetice, prea apasat-pioase, prea voit didactice si moralizatoare, ori Ortodoxia nu e nici didactica si nici moralizatoare. Oastea Domnului e. Neoprotestantismul si pietismul Romano-Catolic sunt. In Ortodoxie, Icoana ortodoxa, invatatura Bisericii, tot ce tine de Ortodoxie de fapt, cred ca e nevoie de mai multa nuantare, de mai multa … poezie. Nu de „poezie”, de dantelarie, de gingasie, de mai multa lejeritate, sa zic asa, desi nu e cel mai potrivit cuvant. Nu stiu daca ma fac inteleasa, dar ma doare capul de atitudinea asta apasat-pioasa, didactica, care este fals-„invatata” ca provenind din duhul ortodox si as incuraja intens scrierea unui articol pe acest subiect.
Doamne ajuta
Ana
septembrie 25, 2012 @ 3:47 pm
Doamne ajuta Dan, bine te-am/v-am regasit:). Albinuta a mai venit pe aici?
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 5:47 pm
Da Ana, Albinuța este prezentă mereu numai că în ultimul timp a avut probleme cu logarea pentru comentarii. Problema tehnică a rămas în grija lui Claudiu dar nu știu ce s-a mai întâmplat pentru că nu am mai urmărit mail-urile. Dacă ești curioasă, pot să aflu.
Ana
septembrie 25, 2012 @ 7:19 pm
Da Dan, vreau sa stiu de Albinuta. Doamne ajuta
Dan Tudorache
septembrie 26, 2012 @ 7:16 am
Din păcate Albinuța nu are posibilitatea de a se loga pentru a lăsa comentarii. S-a încercat și cu alt nume de utilizator și parolă iar rezultatul este același. Încă nu știm dacă problemele sunt doar de la calculatorul Albinuței sau are și sistemul de înregistrare vreo vină. Oricum, zilele acestea facem un upgrade tehnic esențial care sperăm să înlăture aceste probleme.