Ce frumos e la liturghie în fiecare zi!
La manastiri Sfanta Liturghie se savarseste in fiecare zi a anului, in afara de zilele aliturgice mentionate in calendar. Este o mare bucurie duminica sa participi la Sf. Liturghie. Si daca am putea merge si in timpul saptamanii ar fi cu adevarat minunat.
Tin minte ca acum vre-o 5 ani, cand am inceput sa merg si eu duminica, la fel ca tot crestinul ortodox la biserica, cand ma intorceam acasa imi ziceam “De-abia astept duminica viitoare… uite, nici bine n-am plecat si parca iarasi as vrea”. Parca mi se facea un fel de dor. Pe atunci, fiind la inceput, am ales sa merg duminica pentru Sf.Liturghie la mitropolie. Nu ma gandeam sa merg la biserica de parohie pentru ca gandeam ca daca voi merge acolo multe batrane se vor uita cam lung la mine. La mitropolie nu avea cum sa bage de seama nimeni ca sunt noua pe acolo, deoarece aici vin oameni din toate zonele orasului.
Si intr-o zi am descoperit ca aici la mitropolie se face Sf.Liturghie in fiecare zi. Si eu care eram cumva insetata, mi-am dorit sa vin si eu cat mai des. Citisem de prin carti cate lucruri minunate se petrec in timpul Sfintei Liturghii. Citisem in “Viata si Invataturile Sfantului Ierarh Nifon” cum in timpul Sf. Liturghii sunt de fata Sfintii si Ingerii, cum la Apostol se arata Sf.Pavel si-l indruma pe citet iar la Evanghelie, fiecare cuvant ce iese din gura preotului este ca o flacara. Dar cel mai mult ma cutremura ceea ce citisem despre momentul epiclezei (cand painea si vinul se transforma in Trupul și Sangele Domnului).
Si cand eram la Sf. Liturghie ma gandeam ca in acele momente este acolo pe masa Sf.Altar insusi Mantuitorul si era cu totul uimitor sa stiu ca El e chiar atat de aproape de mine. Ma bucuram ca am sansa sa ma intalnesc in fiecare zi cu El. Ma bucuram ca am sansa sa fiu in fiecare zi cu Sfintii, Heruvimii si Serafimii laolalta . Plecam de acolo cu o liniste multa. Cand paseam afara din biserica parca iesiam dintr-o lumea sfanta si reveneam la lumea asta. Si tot mergand atat de des la Sf.Liturghie mi-am dat seama ca nici o zi nu as vrea sa mai lipsesc. Iar atunci cand lipseam simteam ca ziua aceea era altfel…era fara intalnirea aceea tainica din monetul epiclezei.
Si Dumnezeu mi-a facut un dar…MARE. Tocmai se terminase de construit biserica cu hramul “Sf.Nectarie” care se vede de la mine de la geam. Si s-a facut slujba de sfintire a altarului si s-au adus particele din moastele Sf.Nectarie. Iar parintii de la aceasta biserica au hotarat sa faca timp de 40 de zile Sf.Liturghie (banuiesc ca in semn de multumire catre Sfantul). Si nu stiu ce i-au facut sa se razgandeasca….caci acele 40 de zile sau facut ani. Iar eu m-am bucurat asa de mult… caci aveam unde sa merg la Sf.Liturghie zilnic (si pentru ca aici incepe si mai de dimineata si e si biserica foarte aproape de mine).
Cat as vrea sa spun cat de minunat este sa participi la Sf.Liturghie aproape zilnic (chiar daca nu te impartasesti de fiecare data) dar nu pot…doar daca vii si vezi poti intelege aceasta….taina.
Iti multumesc Doamne, pentru acest dar minunat….ca ma ajuti sa ma intalnesc cu Tine atat de des in Sf.Liturghie…
(Nicoleta)
andreea c
septembrie 24, 2009 @ 11:22 am
…mi-am schimbat de vreo 4 ori in 3 ani gazda in Iasi, si toate le-am nimerit, dintr-un oras intreg, aproape de Catedreala Sf.Nectarie si Biserica Sf.Vineri… mai aflasem ca la Sf.Nectarie se facea Sf.Liutrghie zilnic, lucru care iarasi m-a bucurat enorm si imi doream mult sa pot izbuti cel putin de 3 ori pe saptamana sa fiu prezenta la Liturghie acolo…nu prea am reusit si pe urma nu m-am mai straduit foarte mult sa incerc.. dar tot a ramas ca un dor nestins, pentru bucuria din timpul liceului la una din bisericile la care ma duceam… nu numai ca era neobositor( cum mi se parea inainte) dar s-au schimbat multe lucruri, reusisem cel putin sa inteleg destule lucruri, ca sa pot recapata un strop din odihna…si cu toate ca facultatea imi suprasolicita timpul pentru studiu, am realizat ca era destul si pentru o Liturghie zilnica, iar cel pe care m-am gandit sa’l dau in locul ei a fost risipit far sa inteleg ceva din el..poate parea stupid cu asa un entuziasm pe cap, cand nici macar nu m’am straduit in ultimii 2 ani sa implinesc 40% din ce mi’am propus…dar nu pot sa’mi explic, astept cu nerabdare sa apara timpul acela in care sa ma tin cu adevarat de cuvant…cand in primul an auzisem un Parinte: „Sa fim numai prezenti la Sf.Liturghie, chiar si obligatoriu, si va avea grija Dumnezeu ca prin puterea ei, sa absorbim inevitabil, ca un burete, Harul transmis prin aceasta Sf.Slujba, si astfel ne va schimba de la sine!” m’a lamurit total cum s-ar putea incheia odata cu toate deznadejdile de nereusita…cu Sf.Liturghie pot spune dupa terminarea ei, cum mintea constientiza faptul ca o inima bate in acelasi trup si mai presus de toate ca ma simteam cu adevarat ca exist, traiesc sub ochii unui Mare Dumnezeu…
MunteanUK
septembrie 24, 2009 @ 1:48 pm
cred ca viata noastra s-ar schimba cu totul in bine daca ne-am propune ca o sapt, o luna, 2-3 zile consecutiv in fiecare sapt… sa mergem la Sf Liturghie!
cand ma ajuta Domnul de ma dezrobesc de ‘pretexte’ si lene, si merg la Sf Liturghie si in timpul sapt, parca respectiva zi e mai plina, mai cu spor in toate!
Dan2
septembrie 24, 2009 @ 6:33 pm
Ca si viitor teolog sunt nevoit sa merg in fiecare miercuri si vineri , pana incep cursurile . E gresit sunt ,,sunt nevoit” merg din placere , dragoste pentru Hristos . Cum scrie in articol, se termina Sf.Liturghie incep orele si parca imi e dor din nou . Mai ales in momentul epiclezei , simt ceva f frumos , o dragoste f mare pentru Hristos. Deabia astept sa merg maine dimineata.
D
septembrie 24, 2009 @ 6:46 pm
„parintii de la aceasta biserica au hotarat sa faca timp de 40 de zile Sf.Liturghie (banuiesc ca in semn de multumire catre Sfantul). „
Din cate stiu eu in fiecare biserica, dupa ce este sfintita, se fac 40 de Sfinte Liturghii.
stefania
septembrie 27, 2009 @ 11:50 pm
Mi aduc aminte de anii de liceu unde ma invoiam ca sa ma duc la biserica cand era sarbatoare,de problemele ce le aveam in familie ,fugeam la sfanta liturghie, nu ma duceam silita ,de mica am crescut sa zic prin biserici si inainte de a pleca din tara am vrut sa ma duc la maici ,acum sunt ratacita si mi pare rau ca am ales aceasta viata,simteam o pace si ca cineva ma asculta si plangeam si parintele ma incuraja,acum toate imi lipsesc fiidca sunt departe si ma straduiesc sa mi fac posibilitate ca in fiecare an sa pot ajunge de pasti,sunt sarbatorile mele preferate,cand se canta prohodul domnului il simt atat de aproape pe Dumnezeu,cred ca e singura data in an cand simt ca ma asculta si nu ma simt singura.La sfanta slujba cantarea ,pe Tine te laudam,pe tine te binecuvantam,Tie iti multumim si aici cand zice Tie iti multumim ma atinge in suflet ,fiindca de unde am plecat si unde am ajuns e bine si multumesc Domnului pt toate.
Viorel
septembrie 28, 2009 @ 12:20 am
@Stefania
Calea inapoi catre maici s-a inchis?
daniela
decembrie 16, 2009 @ 12:07 pm
bucuria participarii la Sfanta Liturghie este de nedescris prin cuvinte…se traieste…felicitari autoarei