Ce mi-a plăcut la Harry Potter
Fiind un mare fan al seriei de filme Harry Potter am văzut multe comentarii destul de dure la adresa acestui film. După cum se ştie, autoarea cărţilor a declarat la o emisiune că este satanistă iar în film e vorba despre vrăjitorie. Filmul a depăşit orice aşteptări făcând pe copii să citească cărţile Harry Potter şi fiind cel mai urmărit film pentru copii. Cei din partea Bisericii spun că filmul nu trebuie urmărit şi că face doar rău (într-un interviu Emma Watson, actriţa ce o interpretează pe Hermione, spunea că a primit câteva Biblii de la nişte oameni necunoscuţi din cauza acestui film) . Totuşi de ce e atât de urmărit? Ce are aşa special?
Să vedem subiectul cărţilor/filmelor. E vorba despre un copil, Harry Potter, ai cărui părinţi au fost ucişi de un mare vrăjitor pe nume Valdemort când aceştia l-au biruit pe respectivul. Copilul e cel ales iar acest vrăjitor fiind învins totuşi vrea să revină la viaţă şi să cucerească lumea. Harry Potter ca orice vrăjitor copil este recrutat la renumita şcoală de magie Hogwarts. Aici începe marea aventură. Se dezvoltă două subiecte principale: lupta împotriva lui Valdemort pe de o parte şi prietenia dintre Hermione Granger, Ronald Weasley şi Harry Potter pe de altă parte.
Poate sunt puţin răutăcios dar o astfel de poveste se face la Hollywood într-un singur film de cel mult 90 de minute. Poate şi aici apare motivul pentru care e aşa urmărit respectiva serie de filme. Dacă ne uităm la alte filme de familie/pentru copii vom fi dezamăgiţi. De obicei ele ţin cel mult 90 de minute, au un subiect slăbuţ şi prost făcut în comparaţie cu Harry Potter. Personajele din aceste filme nu au timp să se dezvolte deoarece se pun foarte multe elemente în foarte puţin timp. Părerea mea personală e că succesul seriei Harry Potter îl are faptul că se prezintă prietenia din nişte copii, o prietenie care se dezvoltă încet-încet. Partea de magie e doar de formă. Toţi ştim din copilărie toate poveştile cu vrăjitori şi balauri şi toate cele şi nimeni nu a făcut mare scandal de asta.
Vedem în zilele noastre că se împlinesc spusele Sfinţilor Părinţi: „când potecile dintre case vor dispărea vine sfârşitul”. Zilele astea trăim momente de mare singurătate. Relaţiile dintre oameni sunt superficiale. Relaţiile dintre vecini, dintre membrii aceleiaşi familiii sunt superficiale. Rar sunt cazurile când nu e aşa. Fiind invadaţi de lumea televizorului şi a internetului nu mai avem timp să formăm contacte reale şi puternice. Ne uităm şi la tinerii de azi. Au relaţii după relaţii, se despart uşor şi îşi caută alţi parteneri/partenere. Cu trecerea anilor ajung la faza în care trebuie să se căsătorească urgent iar neavând cu nimeni o relaţie mai adâncă şi nefiind obişnuiţi să formeze astfel de relaţii se ajunge ca cei doi să se înşele reciproc. Şi nu e nevoie să se înşele neapărat cu alţi parteneri ci pot să o facă prin televizor, muncă, prietenii de pe mess etc. Copiii cresc în astfel de medii şi se simt îngrozitor de singuri. Caută scăpare în păcate trupeşti (spunea cineva că acum masturbarea a ajuns să acapareze atât de multe persoane din cauză că se simte o singurătate imensă între oameni) sau în universuri plăcute lor, în televizor, internet etc şi se repetă situaţia ca într-un cerc vicios.
Şi într-o astfel de situaţie apare Harry Potter ce ne vorbeşte despre prietenia adevărată, despre momente grele care întăresc prietenia, despre primii fiori de dragoste, despre momentele mai frumoase şi mai dureroase din acea prietenie. Şi găsim în Harry Potter ceea ce noi nu avem şi ne place să dormim în acea minciună. Vedem acum că şi anime-urile ( desene japoneze ) ajung să aibă sute de episoade. Începe un anime şi nu se mai termină. De exemplu cele mai urmărite anime-uri au sute de episoade: One Piece ( peste 400 de episoade şi se mai fabrică + vreo 10 lungmetraje), Naruto ( vreo 400 de episoade şi se mai fabrică + vreo 4 lungmetraje ), DragonBall ( vreo 500 episoade + vreo 10 lungmetraje ), Pokemon ( vreo 1000 episoade şi se mai fabrică + vreo 10 lungmetraje ) etc. şi e timp să se dezvolte prietenia dintre personaje. Ajungem să creştem cu aceste minciuni şi încercăm să ne transpunem în lumile lor care sunt mai frumoase şi mai pline de sens decât a noastră.
Şi totuşi minciuna nu e Adevăr şi tot ce e în aceste lumi nu e nimic real. Oricât de tare am vrea nu se va schimba nimic şi tot ne vom trezi mai devreme sau mai târziu în lumea reală şi vai de ce va fi acolo. Trăim nişte momente foarte grele, momente în care preferăm minciuna, momente în care ştim că e minciună şi nu e real şi nici nu durează dar totuşi noi asta alegem. Iar în astfel de momente să apară prigoana şi sunt curios cine ar fugi prin munţi. Nici nu mai vrei mucenicie ci doar să îţi rozi osul în colţul tău de cameră.
Ce se poate face ca să se schimbe situaţia asta? În primul rând trebuie să înţelegem de ce lucrurile stau aşa. Nu sunt de vină ceilalţi că nu am prieteni, ci eu sunt de vină. Eu sunt cel mândru şi eu aştept dragoste fără să dăruiesc dragoste. Toţi cu care vorbeşti şi trăiesc aşa se plâng că nimeni nu îi iubeşte dar când le ceri să facă ceva nu vor nimic. Adică vor să primească dragoste fără să dăruiască nimic. Iar lucrurile stau invers: trebuie să dăm multă dragoste ca să primim ceva înapoi. E nevoie de ceea ce spune Psalmistul: „Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.” ( Psalmul 125, verset 6 ).”
Situaţia asta cel mai bine nu se rezolvă în tabere după modelul sectar sau altele de gen după părerea mea. De ce oare? Pentru că problemele noastre nu constau în faptul că nu întâlnim tineri de vârsta noastră cu care să vorbim ci lucrurile sunt mult mai adânci. Spunea la un moment dat păr. Constantin Necula: „Noi acum suntem împreună la conferinţă, spunem Aliluia etc. dar în sinea noastră suntem foarte singuri”. Nişte tabere nu ne vor scăpa singurătatea din sufletul nostru. Motivul e faptul că această singurătate singuri ne-am creat-o printr-o anumită mândrie. Cea mai bună soluţie eu cred că ar fi stabilirea la mănăstire ca frate/soră de mănăstire. Stând acolo ai parte de nişte lucruri foarte folositoare sufletului şi pe care nu le găseşti în alte părţi. Ce lucruri sunt acestea?
În primul rând acolo înveţi smerenie. Stând ca frate/soră de mănăstire trebuie să faci o ascultare. Prin ascultare călcăm peste voia noastră şi ne smereşte. Şi nu e doar atât. În ascultarea noastră se întâmplă să greşim şi să fim certaţi de ceilalţi ce iarăşi ne smereşte foarte tare. Altceva foarte folositor este şi participarea la sfintele slujbe. Participând la sfintele slujbe, adâncindu-ne cu atenţie acolo noi intrăm în adâncul nostru şi începem să ne vedem murdăria din suflet pe de o parte iar pe de altă parte să o şi curăţim. Prin sfintele slujbe ne umplem de har şi ni se vindecă rănile păcatelor. Altceva de mare ajutor în mănăstire este prezenţa duhovnicilor cărora le putem cere sfatul şi din gura cărora putem auzi cuvinte de folos. Oamenii nu înţeleg că în mănăstiri se petrec multe taine dumnezeieşti iar trăind acolo ne vom împărtăşi de acele taine şi ne vom umple de harul lui Dumnezeu.
Alegerea este a fiecăruia dintre noi despre ce vom face. Să nu uităm niciodată că trăim nişte momente foarte grele în care ni se bagă în minte şi în suflet un duh de adormire aşa încât atunci când va veni prigoană noi să nu fim în stare de veghe şi să fim dominaţi de aceştia. Pentru că prigoană va veni… Asta o vestesc cam toţi duhovnicii contemporani. Să nu uităm că ce e aici este trecător iar dincolo e veşnicia. E timpul să ne trezim, fraţilor…
(Sorin)
cin
septembrie 8, 2009 @ 10:50 am
Cand am citit titlul m-am revoltat oarecum in sinea mea…dar dupa ce am citit articolul m-am linistit iarasi…
Maria
septembrie 8, 2009 @ 11:20 am
Dar Harry Potter nu este genul clasic de poveste cu vrajitori. Cum ai spus si tu, acolo sunt relatii stranse de prietenie, oameni care lupta sa salveaze lumea vrajitorilor si poate chiar si a oamenilor de voldemort, nu? Si in final, tot binele invinge. nu inteleg … daca esti credincios, de ce sa respingi internetul, cartile sf? Daca am trai toti intr-o casa din tarana si ne-am ruga toata ziua, apoi am merge sa culegem flori? Ce viata ar fi asta? Nu spun ca daca stai toata ziua pe internet este un lucru bun. Am impresia ca Biserica te indeparteaza de tehnologie. Dar oricum, pentru adolescentii obsedati de messenger, filme si toate astea… e alta poveste. Dar eu, sincer, nu vad nimic rau in a citi aceste carti pentru a te relaxa nu ca sa inveti incantatii.
Iedidia
septembrie 8, 2009 @ 3:11 pm
Personal m-am uitat la aceste filme. insa consider ca aceste genuri de filme nu sunt bune pentru copii, ei sunt foarte influentati de catre ele.
jan
septembrie 8, 2009 @ 3:49 pm
Maria nu ai priceput, este vorba despre cum oamenii trăiesc relaţiile şi sentimentele de prietenie prin intermediul lui Henry Poter. Cît despre tehnologie şi „progres” uite ce zicea un studiu făcut prin anul 2001: „În plină eră a comunicaţiilor, mai mult de 50% din locuitorii SUA sunt singuri.”
Tiberiu
septembrie 8, 2009 @ 4:05 pm
E un articol foarte bun.Felicitari
Georgiana
septembrie 8, 2009 @ 5:42 pm
f interesant articolul
chiar trebuie sa ne trezim…
emanuela
septembrie 8, 2009 @ 6:39 pm
lumea s-a schimbat enorm dupa anii ’90. Si s-a schimbat in rau. Ma uit la cei care sunt copii azi. Nu imi doresc sa fiu in locul lor. Pur si simplu ei nu au libertatea de a alerga pe dealurile bunicilor in vacante, nu au posibilitatea de a se juca cu copiii din cartier, in timpul scolii. De ce s-a ajuns la asta? Pt ca inainte pe copii nu ii amenintau nici pedofilii, nici nebunii, nici vanzatorii de droguri, nici anturajul prost. Erau in siguranta. Oamenii nu reprezentau un pericol pt ei. Acum s-a gasit solutia pt ca acesti copii sa stea sub ochii parintilor; solutia este: internetul si televiziunea. Cu ele copiii sunt tinuti in casa, iar parintii isi imagineaza ca ii supravegheaza si raul nu ii poate atinge. De fapt, imi vine sa cred ca cei care sunt in siguranta sunt parintii. Cu cat copilul e mai aproape fizic, cu atat parintii sunt mai linistiti.
A cui e vina? A celor care nu pedepsesc raufacatorii. Cum sa-i pedepseasca? Prin munca grea si obligatorie, deoarece munca ii sperie pe neoameni.
emanuela
septembrie 8, 2009 @ 6:48 pm
De ce sa ne miram ca filmele de genul asta au succes? Noua, celor mari, ne aduc aminte de anii copilariei cand magia putea fi si intr-un banal bulgare de pamant. Da, aveam jocurile noastre si, daca voiam, puteam face un castel, ori o casa din cateva betisoare si puteam incepe jocul. Puteam crea o lume intreaga. Si era reala. Noi traiam pe viu povestile citite, ori cele inventate de noi, asa cum azi, cei ce se uita la TV traiesc filmele.
Prin comparatie, copii de azi adora filmele deoarece reprezinta singura magie pt ei. Ei pur si simplu nu stiu ce inseamna sa fii copil. Ei, intr-un fel, sunt deja oamnei mari.
catalin
septembrie 8, 2009 @ 6:59 pm
Intr-adevar interesant articolul. Pastrez insa rezerva asupra oportunitatii asocierii subiectului Harry Potter cu cele ziditoare de suflet. Poate era mai inspirat un alt exemplu. Caci ce are mamonna in comun cu Dumnezeu? Asa cum Domnul Hristos nu a acceptat propavaduirea de la demoni („Ce ai, tu, cu noi, Fiul lui Dumnezeu?”, nu vad de ce am aprecia niste (asa-zise) idei pozitive desprinse dintr-o creatie cu duh implicit anticrestin. Cu riscul sa-l supar pe autor si nu numai, l-as ruga cu dragoste sa se mai gandeasca la compatibilitatea statutului de crestin cu cel de mare fan al seriei de filme Harry Potter.Stim ca cel rau ia chip si de inger luminos. Sa ma iertati daca gresesc! Doamne ajuta-ne!
Sorin
septembrie 8, 2009 @ 7:14 pm
@admin: Nu m-am uitat foarte atent când am trimis articolul şi am uitat să fac atunci o completare. La aliniatul 7 la sfârşit apare: E nevoie de ceea ce spune Psalmistul: „Mergând…” iar între ghilimele trebuia să apară „Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.” ( Psalmul 125, verset 6 ). Vă rog să corectaţi. Mulţumesc anticipat!
Sorin
septembrie 8, 2009 @ 7:24 pm
@catalin: eu nu am priceput unde ai văzut tu în ce am scris că recomand Harry Potter şi că mi se pare ziditor de suflet. Iar la a doua parte din mesaj cu faptul că nu ţi se pare normal să fiu fan Harry Potter: asta e, sunt păcătos. N-am ce să spun ca să mă dezvinovăţesc. Îmi asum vina şi sunt foarte conştient că nu e ok filmul respectiv. Aici sunt mai multe de discutat. Oricum mesajul articolului a vrut să fie altul şi cred că nu l-ai înţeles.
P.S.: Sper că nu consideri că m-am supărat pentru ce ai spus.
D
septembrie 8, 2009 @ 8:18 pm
Sa ma iertati , dar spre deosebire de restul lumii, eu nu consider f.inspirat articolul. Concluziile din final se puteau spune f.bine si fara a pleca de la Harry Potter. De altfel nici nu prea vad legatura cu smerenia,prigoana si celelalte. Mi se par 2 parti separate.
catalin
septembrie 8, 2009 @ 9:36 pm
@Sorin: Sunt constient ca discutiile pe forum au limitarile lor tehnice in a reda ce gandim; nu am zis ca recomanzi Harry P si nici ca ti s-ar parea ziditor de suflet, am facut referire la pasiunea ta ptr H.Potter. Intentia articolului tau o fi buna, doar ca asocierea cred ca e nepotrivita in aceste vremuri pline de lucrari ale celui viclean si atinge si alte corzi sensibile dar neplacute( mie, de exemplu); oricum pacatosi suntem cu totii, dar daca te-as judeca as fi in greseala;am intentionat doar sa te fac atent din dragoste de frate. Mesajul articolului l-am inteles, sper ca esti constient de responsabilitatea ce ti-o asumi in fata Domnului cand scrii ceva de invatatura. Nu m-am suparat, sper ca nici tu, ar insemna ca suntem mandri.
alexandra
septembrie 9, 2009 @ 8:08 am
Nu poti sa slujesti lui Dumnezeu si lui mamona.
Acest lucru il spune Mantuitorul scurt si la obiect,nu exista alte variante.Este un articol pe site-ul sfaturiortodoxe despre fenomenul Herry Potter,poate ar fi bine sa-l citesti ca sa intelegi cum stau lucrurile.
Doamne ajuta
admin
septembrie 9, 2009 @ 8:48 am
@Alexandra, titlul induce un pic in eroare, in sensul ca nu este ceea ce vrea sa exprime articolul. Ne dam seama ca ar fi fost mai inspirat sa se aleaga alt titlu pentru a nu starni confuzii.
Mesajul articolului insa este unul destul de clar, zicem noi. Acela ca filmele gen „Harry Potter”, inclusiv jocurile de pe calculator gen Warcraft si altele, captiveaza tocmai prin ceea ce spune Sorin: dezvoltarea unei prietenii frumoase si presarate cu aventuri, in lupta impotriva „raului”. Tocmai senzatia aceasta de prietenie si de ajutorare, care lipseste in realitate destul de mult, atrage pe tineri in lumea aceasta falsa a virtualului. Si fiindca este un cadru complet artificiar, aceasta prietenie falsa duce la si mai mult rau in realitate. Acesta este marele pericol care trebuie sesizat.
Nu a dat girul nimeni la a incuraja vizionarea filmului Harry Potter, dovada fiind faptul ca am atentionat si noi despre acest pericol, cu ceva timp in urma:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/05/stapanul-inelelor-si-harry-potter-forme-ale-neo-paganismului-modern/
Maria
septembrie 9, 2009 @ 10:26 am
Nu stiu de ce am mai comentat, oricum tot ce o sa urmeze o sa fie: Lasati toate cartile astea, cititi Amintiri din Copilarie, de Ion Creanga si … fiti fericiti cu cat mai putine lucruri. Acum haideti sa ne legam de aceste carti (ce e diferit nu inseamna ca e gresit) si sa comentam cat de „nesanatoase” sunt. Si 3 commenturi nu o sa ajute copiii dependenti de „tehnologie” din lumea intreaga. 😐
Ana
septembrie 9, 2009 @ 11:24 am
Bun articol. Am citit copiilor cu emotie primul volum din HP si ne grabeam sa-l terminam pana sa apara filmul pe ecrane.
In timp ce citeam articolul acesta, treceam prin toate acele emotii de demult. Stiam insa ca apare vreo surpriza, vreo schimbare undeva pentru ca asta e un site al tinerilor si mintea bate departe:-).
Am zambit la inceputul articolul, dar mi-a fost ca un bumerang cand am inteles unde „se batea”.
Suntem singuri si mandria nu ne lasa sa ne cerem iertare de la eventuali prieteni, sa fim prieteni fara interese, sa avem o iubire AGAPE.
alexandra
septembrie 9, 2009 @ 4:04 pm
Am inteles ideea articolului,pentru mine e foarte clar, dar copii sunt copii…e vorba de efectul pe care il au aceste ecranizari in mintea si sufletul unui copil,atata tot.Doamne ajuta
D
septembrie 9, 2009 @ 8:05 pm
Numai prietenia nu se promoveaza prin H.P. Chiar nu intelegem ca asta este doar nada ?
jan
septembrie 9, 2009 @ 8:47 pm
Eu trebuia să fiu bătut bine ca să citesc o carte, acum derbedeii ăştia mici stau şi citest HP „de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni”… cam straniu, faptul ăsta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru părinţi.
Sau poate că doar eu sunt paranoic şi cărţile cu HP sunt ceva foarte normal, aşa cum fiecare generaţie are jocurile ei care pregătesc copii pentru viaţa de adult, poate că în viitor pokemonii şi Herry Poterii or să fie ceva foarte normal, iar cu cît au fost pokemoni sau Henry Poteri mai buni în copilărie, cu atît or să fie mai de succes ca adulţi în societatea viitorului. 🙁
harvester
noiembrie 29, 2009 @ 6:09 pm
vorbesti despre Adevar si minciuna, simt civigc etc. problema este ca le incorporezi intr-un context in care nu au ce cauta. Harry Potter nu pomeneste nici macar o data de adevar, ci doreste sa gaseasca dreptatea; daca simtim nevoia de a critica un sistem de referinta la care nu ne putem raporta si la care nu avem oricum acces, atunci e grav. Articolul tau nu mi-a trezit nici macar un sentiment, este la fel de plat si lipsit de repere ca oricare de acest gen, oricum sper ca ai inteles ca dimensiunea religioasa a existentei nu trebuie sa ne orbeasca simtul abstract.
Saurian
noiembrie 29, 2009 @ 9:16 pm
Dacă nu ţi-a trezit nimic de ce ai mai postat? Pentru că ţi-a trezit ceva dar nu vrei să recunoşti. Oricum după cum ai postat mi-e clar că nu ai înţeles absolut nimic.
D
noiembrie 29, 2009 @ 10:44 pm
cred ca a vrut sa ne lumineze ! 😉
Adriana
noiembrie 29, 2009 @ 11:28 pm
Si eu am citit basme cand eram mica. Prima carte am fost fortata sa incep sa o citesc, si cand am vazut ce interesante sunt basmele, am citit de bunavoie o gramada de alte basme… Si as mai citi si acum daca timpul mi-ar permite…
D
noiembrie 29, 2009 @ 11:36 pm
Ai impresia ca HP este basm ? Glumesti?
E curs de vrajitorie.
Adriana
noiembrie 29, 2009 @ 11:49 pm
Nu am auzit de copii care sa fi inceput sa faca vrajitorii in urma vizionarii filmului. Iar adultii care se tin de vrajitorii nu cred ca se inspira din HP, nici nu ar avea cum, caci HP este un basm, nu exista nici o tehnica de spiritism sau vrajitorie in el.
Iar articolul arata bine de ce oamenii, atat copii cat si adulti, iubesc acest film…
Adriana
noiembrie 29, 2009 @ 11:56 pm
Iti aduci aminte de filmul Arabela? Ai incercat sa faci si tu minuni cu un inel? Nu cred ca pentru atata lucru ai devenit vrajitor. Ai intors inelul, ai vazut ca nu se intampla nimic si cam atata tot. Cam asa si cu HP…
n
noiembrie 30, 2009 @ 12:06 am
si eu am citit multa literatura pentru copii,mai ales de aventuri:Copiii capitanului Grant(Jules Verne),Cei trei muschetari,Ciresarii etc.intr-adevar am considerat personajele lor ca fiind prietenii mei si au reprezentat modele pt. mine.mereu mi-am dorit sa am o gasca cu prieteni cu caracter,curajosi ,demni,cu baieti care respecta fetele si din pacate nu am avut…Ciresarii sunt 5 volume,5 aventuri in care niste prieteni dezleaga niste mistere,ca si in scooby-doo.au fost prietenii mei si am imprumutat din taria lor de caracter.am uitat ce s-a intamplat in aceste carti ,dar au ramas sentimentele.pacat ca azi copiii nu prea mai citesc,dezvoltarea limbajului e in stransa legatura cu dezvoltarea gandirii
jan
noiembrie 30, 2009 @ 12:23 am
Defapt HP e o formă modernă de închinare la idoli, documentare obligatorie despre religiile celtice şi scandinave(pre-saxone), găsiţi destule saituri de neo-nazişti care glorifică religiile străbunilor sau celor pe care îi cred a fi. Dar desigur HP e doar un basm, la fel şi existenţa neo-naziştilor e tot un basm.
Apropo nu există nici un copil care să facă vrăji după ce a citit o carte cu HP, dar nici în rai nu ajunge după ce a citit-o. Mai folositor pt el ar fi să se joace cu carbit sau să facă gornete cu bolduri în vîrf decît să citească asemenea gunoaie.
Şi Adriana acum mai în glumă mai în serios, ce urmăreşti şi ce intenţii ai ? de ce eşti contra Sfîntei Tradiţii ? faci parte din Masonerie ? cult protestant ? ioga ? cult papistaş ? ce părere are duhovnicul tău elen ? de cînd nu l-ai mai văzut pe el sau biserica ? crezi că mîntuire există şi în afara Bisericii ? închinarea la Sfintele Moaşte este idolatrie ? dar la icoane ?
Saurian
noiembrie 30, 2009 @ 7:25 am
@jan, D: cred că exageraţi cu acuzele la Harry Potter. Nu mi se pare mai periculos Harry Potter decât orice desene/film bine făcut ce vorbeşte despre prietenie. Apropo, am găsit pe net că faza cu autoarea cărţii e satanistă a fost doar o minciună ce a circulat pe net. Mai spunea cineva şi despre filmuleţul anti-evoluţionism că ar conţine nişte erori. Oare cum arată acum acei creştini care se băteau cu pumnul în piept că autoarea e satanistă? Oricum la ce am spus eu că face rău filmul n-are nici o legătură cu autoarea dacă e satanistă sau nu.
D
noiembrie 30, 2009 @ 12:20 pm
Saurian – daca e asa inofensiv, tu l-ai da copiilor tai spre vizionare ?
Adriana
noiembrie 30, 2009 @ 2:32 pm
Jan,
Cum adica sa „se joace cu carbit sau să facă gornete cu bolduri în vîrf”? Este destul de periculos un astfel de joc!! Si in nici un caz nu-i mantuieste pe copii, daca mantuirea era problema la HP!
Cat despre restul insultelor nu raspund, nu inteleg insa ce urmaresti tu cu ele. La fel si cu comparatia cu neo-nazistii, nu isi are deloc locul. Este trist si exagerat totodata sa se plece de la un basm in care se pune accent pe prietenie, si sa se ajunga la astfel de idei si suparari…
jan
noiembrie 30, 2009 @ 3:03 pm
Adriana nu am căutat să te jignesc, ci doar să aflu unele chestii precum a fost şi întrebarea despre sfinţi pe care o consider că a fost cu răutate, poate dacă întreba un copil sau cineva din afara ortodoxiei putea fi considerată curiozitate dar în cazul tău este altceva.
Întrebările de mai sus rămîn valabile şi te rog frumos să răspunzi cu DA sau NU.
Vlad
ianuarie 5, 2010 @ 10:09 pm
in primul si primul rand, nu este o autoare! este un autor J.K.Rowling, el scrie harry potter!
Vlad
ianuarie 5, 2010 @ 10:11 pm
si jan, pote tie nu-ti pace HP dar pt cei care le place(eu de ex) harry este ceva bun, si, in plus e doar o carte,un film cu ce omori lume daca citesti o carte?
ce i-ai facut lui Dumnezeu sa nu ajungi in rai pur si simplu citind o carte?
Vlad
ianuarie 5, 2010 @ 10:15 pm
cel putzin rowling e nume de barbat…:D scuze, dar nu are cum sa fie satanista,la sfarsit cap-de-mort sau sa zic asa pt celor care le e frica de nume cel-ce-nu-trebuie-numit sau stim-noi-cine este invins, se invinge singur intr-un fel sau altul, bagheta sa se intoarce impotriva lui, cititi cartea nr 7
Vlad
ianuarie 5, 2010 @ 10:19 pm
si jan, poate tie acele carti nu-ti placeau,acum sunt la moda insa ceva este rau,HP CREAZA DEPENDENTA!!!! CA-T MAI MULTI OAMENI SUNT CURIOSI SI CITESC O CARTE DE LA UN PRIETEN,II PLACE SI CUMPARA CARTI FILME SI ALTE CHESTII IN EXCES!
D
ianuarie 6, 2010 @ 3:35 pm
pot sa te intreb ce stii tu despre satanism si despre cum lucreaza el, ca sa fii asa sigur ca acea carte nu este satanista ?
Marie
aprilie 12, 2010 @ 3:55 pm
Salutare! M-am mirat sa gasesc un articol ca acesta pe site, deoarece de cat timp il citesc (nu dau comentarii, doar citesc articolele) nu am gasit vreunul mai „deschis”. Pentru ca oricum, aici daca este vorba de ceva putin mai mult decat o viata simpla intr-o manastire e pacat capital, si la fel si culcatul dupa ora zece, presupun.
Am citit cartile Harry Potter. Nu am stat sa citesc de cate ori apare cuvantul „mort” iar cuvantul „satanist” nu apare deloc. Multe site-uri spun ca e plin de aluzii satanice si alte ritualuri de magie neagra dar eu le-am citit acum un an si aveam 12 ani.
Nu m-am simtit indrumata sa ucid, sa fiu violenta…este vorba despre magie. Magia este ceva rau? Nu ma refer la vrajitorie. Magia prieteniei , solidaritatii, dreptatii, ambitiei.Nu vad de ce o serie de 7 carti care se termina cu morala „binele invinge raul” este atat de nepermisa. LA varsta mea, pe langa lecturile de la scoala de unde a devenit atat de putin palpitant sa citesc despre Nica si peripetiile lui prin pomii matusii…
Totusi, nu vreau sa vin ca adolescentul rebel si care se vrea a fi independent dar aceste carti nu te indeamna sa faci nimic rau, nu iti induce nimic… sau poate sunt eu un suflet prea pur si inocent?
Uneori, e o mica evadare din realitate. Eu una chiar nu pot sa fiu exact cum scrie pe site-ul asta, nu pot sa traiesc numai in rugaciune si smerenie, tot timpul cu capul plecat ca sa nu cumva sa fac ceva necurat cu privirea.
Unele lucruri sunt prea vechi pentru a fi respectate inca de cei mai tineri iar cand vad tot ce e in jurul meu, deja ar trebui sa va dati seama, cu totii, toti aparatorii smereniei si rusinii ca lumea asta se autodistruge. Deja a trecut prea mult timp pentru a se mai poate face ceva. Internet, droguri, violenta, crime. Toate astea sunt mult prea avansate… si chiar daca noi (poate nu si eu) ne straduim sa fim altfel si sa ii invatam si pe altii… suntem un procent minuscul.
Scuzati-mi tupeul … sau ca am vorbit intr-un fel sau altul (sigur e ceva necurat in postarea asta) DAR…toate invataturile astea ma sufoca.
admin
aprilie 12, 2010 @ 4:24 pm
@Marie, nu te intrista!
Ai luat lucrurile poate prea ad-literam. Nu a spus nimeni pe site-ul acesta sa stam tot timpul cu capul plecat, ca sa nu facem ceva necurat cu privirea. Bucura-te de viata Maria, asa frumos cum ne invata Mantuitorul. Ortodoxia inseamna bucurie alaturi de toti oamenii.
Bucura-te de sanatate, de tinerete, de parinti, bunici, si prieteni.
Bucura-te de natura si de tot ceea ce este bun in lumea aceasta. Fii recunoscatoare Lui Dumnezeu pentru toate acestea.
Ortodoxia nu inseamna sa stam toata ziua in genunchi, si cu capul plecat, ca mai apoi cand ne ridicam sa-i judecam pe toti cei care ne ies in cale.
Cred ca cele spuse de tine suna mai mult a deznadejde si a repulsie fata de raul care ne inconjoara. Dar raul care ne inconjoara nu trebuie sa ne orbeasca. Sunt atatea lucruri frumoase despre care putem vorbi si de care ne putem bucura.
Mi-aduc aminte de o intamplare cu talc: Cineva se plimba printr-o pajiste, gandindu-se cu dor la Dumnezeu. Si de-atata dor a intrebat un copacel ce i-a iesit in cale: „Copacelule spune-mi te rog ceva despre Dumnezeu”…iar copacelul cum auzi, inflori pe loc!
Marie, este primavara. Primavara vorbeste despre cat de minunat este Dumnezeul nostru. Primavara ne invata despre cat de minunati pot fi oamenii atunci cand infloreste bunatatea in ei.
Hai sa nu ne mai lasam orbiti de rau.
Saurian
aprilie 12, 2010 @ 6:47 pm
Marie, cred ca şi admin că ai luat prea ad-literam din ceea ce se spune in Ortodoxia. Vrei să vezi ce e Ortodoxia? Unte la conferinţa asta cu un părinte altfel decât preoţii cu care am fost învăţaţi în cărţi: http://video.google.com/videoplay?docid=-485191552135659857#
dalila
aprilie 13, 2010 @ 1:16 pm
imi place stilul Parintelui de mai sus… ms!
Ana
aprilie 13, 2010 @ 1:45 pm
Admin, frumoasa pilda. E ca si cum i-ai fi spus Mariei: Marie, infloreste:-)
Doamne ajuta. Sa ne bucuram de primavara, de ce ne-a dat Dumnezeu.
Dimineata mergeam cu feciorul pe drum si am trecut printr-o padure. Imi spune: asculta mama. Dintr-o parte si alta a drumului, pasarelele se intreceau in ciripit care mai de care mai melodioasa.
Si pentru ca in perioada asta ne mai confruntam si cu evolutionismul, ii spun: putem noi in clipa asta sa spunem ca tot ritmul asta frumos al naturii, pasarile astea, iarba, tot ce simtim si vedem acum, merge dupa ritmul lui big bang??
Cred ca oamenii traiesc prea mult printre betoane.
Autoarea lui Harry Potter pleca la plimbare cu copilasul si in timp ce el dormea in sport, fiind intr-o cafenea inventa povesti pline de magie pentru ametirea sufletelor nevinovate. O mama cu un copilas intr-o cafenea….
Uitati-va la literatura scrisa la tara si vedeti cum tremura codrul, susura izvorul. Nimic magie, ci numai creatia lui Dumnezeu. Totul e plin de viata.
Am citit Harry Potter, am vazut filmul. Slava Domnului ca m-am trezit la timp si am avut timp sa le arat copiilor partea demonica a lui.
Marie
aprilie 13, 2010 @ 5:25 pm
Multumesc, sunt foarte buni cu totii
Si eu inca mai am timp sa imi dau seama de toate lucrurile astea. Multi ani de acum incolo.
🙂
Marie
aprilie 13, 2010 @ 5:25 pm
sunteti*
Daniela
noiembrie 27, 2010 @ 4:35 pm
Foarte frumos articolul, mai ales ultima parte. Titlul cred ca induce un pic in eroare. Prima parte din H.P. mi-a placut foarte mult. Apoi, cu fiecare noua parte realizata mi se paraea ca devine din ce in ce mai macabru, mai negru, mai terifiant. Pe langa faptul ca pune atata accent pe ideea de vrajitorie – care va fi altfel perceputa de un copil decat de un adult, are si nepermis de multe scene infricosatoare, capabile sa strecoare frica si nelinistea in subconstientul copiilor, punandu-si amprenta pe personalitatea lor aflata in plina formare. Dupa vizionarea trailerului ultimului film (care trebuie sa apara in curand si care va fi de data aceasta si 3D) mi-am spus ca nu voi merge, pt ca ceea ce a inceput prin a fi un film pt copii s-a transformat in film de groaza. Cei care au cateva cunostinte de psihologia copilului, cei care isi amintesc ce amprenta pot lasa unele lucruri asupra unui suflet de copil si cei care si-au dat seama ca filmele 3D au puterea de a patrunde cu si mai mare usurinta in subconstientul uman, vor fi de acord cu mine: Harry Potter nu este un film potrivit pentru copii. Spunea cineva ca scriitoarea s-ar fi declarat satanista. Daca este asa ma incape vreun semn de intrebare?
Doamne-ajuta!