Ce-mi aduce în plus o viaţă cu Dumnezeu
De ce o viata cu Domnul? De ce o viata crestina? Ce-mi aduce in plus o astfel de viata? De ce nu e buna viata pe care o am? Sunt niste intrebari pe care si le poate pune oricare dintre noi, traim intr-o lume moderna o lume tehnologizata si profund secularizata, ne-am obisnuit sa criticam tot ce misca, insa fara sa aducem solutii! Incercam sa ne revoltam pe tot si pe toate intretinandu-ne atitudinea cu tot felul de nimicuri de prin ziare, televiziune si colturi de forumuri, caci este la moda sa apari si sa critici, este la moda sa darami, nu sa zidesti, este la moda sa acuzi si nu sa ierti, toate aceste lucruri din pricina lipsei lui Dumnezeu din vietile noastre. Si-atunci…
Ce-ti aduce Dumnezeu? S-ar putea pune intrebarea?
Dumnezeu iti aduce dragoste in loc de ura, iertare in loc de razbunare, ascultare in loc de critica, liniste in loc de framantare, siguranta in loc de nesiguranta, speranta in loc de deznadejde, harnicie in loc de lene, si tot binele in loc de rau. Cautam tot timpul ceva nou, ceva care sa ne satisfaca setea noastra de experimentare, ne place sa privim ceea ce avem ca pe ceva invechit sau nefolositor.
Iubitii mei, avem un Hristos, un Hristos care se deosebeste de toti ceilalti pentru ca insusi El ne-a rascumparat, chiar daca noi nu ne-am mai cunoscut Tatal, El a venit si ni l-a facut cunoscut, chiar daca noi l-am rastignit, El ne-a iubit si ne-a pregatit un loc in Inparatia Cerurilor , un loc pe care noi il respingem si azi, o jertfa pe care noi o desconsideram si azi, o dragoste la care noi nu luam aminte, pentru ca ne place lumea in care traim, ne place sa fim consumisti, ne place sa fim roboti care produc si consuma, ne place sa credem ca suntem doar niste umbre trecatoare pe acest pamant, dar Dumnezeu vrea mai mult de la noi! El vrea sa fie mandru de fii Sai, vrea sa ne facem demni de chipul pe care-l purtam in noi si de suflarea data noua de El.
Ce-mi aduce lumea de azi? Ce ma face sa ma lipsesc de Dumnezeu? Imi place sa cred ca Dumnezeu e o poveste frumoasa si atat? Greu de crezut, pentru ca fiecare om oricat de ateu s-ar considera, are in anumite perioade din viata, tendinta de a cadea pe genunchi si a striga “Doamne ajuta-ma”. Sentimentul religios exista in fiecare din noi si conteaza doar cum il intretinem, caci nimic nu e la voia intamplarii. Totul are un rost si un scop, iar atata timp cat stim ca ceea ce-ti ofera lumea de azi nu-ti aduce pace, nu-ti aduce fericire, ci te conduce la aceeasi plictiseala si rutina, cand te saturi de bani, de femei, de masini, si de droguri ajungi sa spui “o viata de nimic” pentru ca asa si este dintr-o perspectiva pur profana. Al exclude pe Dumnezeu din viata noastra inseamna a exclude sensul vietii si a ne cobora la un nivel de primate.
O viata crestina iti ofera siguranta grijii lui Dumnezeu si nadejdea invierii si a vietii cele vesnice, ceea ce pentru unii pare o fabulatie, insa pentru cei care realizeaza ca suntem cu mult mai mult decat niste animale coborate din copaci, este drumul normal al vietii spre Viata. Amin!
(Dani)
Veronica
februarie 6, 2010 @ 7:21 pm
Ce minunat ar fi daca am gandi ca tine, Dani draga! Dumnezeu sa-ti dea sanatate! Cum spunea Sfanul foarte drag mie” Serafim de Sarov” ca scopul vietii noastre este de a dobandi Duhul Sfant. Doamne ajuta-ne pe noi ,pe toti sa-L dobandim. Adica ne-am dobandi viata vesnica. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin!
Ioan
februarie 7, 2010 @ 12:17 pm
NOSTALGII
Purtam cu totii nostalgii,
nu stim ce fel
si le purtam poveri,
ce nu ne lasa impacati
cu noi, cu semenii,
cu Dumnezeu.
Si nici nu stim
ca le purtam.
Am fost aruncata
in singuratate grea,
dupa voia mea.
Dar Domnul m-a prins
din zborul in necunoscut,
in palma Sa.
Am fost aruncata in timp,
in tineretea-mi,
de care nu-mi este dor,
si nici nu stiu
cand am pierdut-o.
Poate nici n-am pierdut-o.
Ce am pierdut,
de imi sunt
atat de straina uneori,
si ma apar agresiv
si de cei ce cu dragoste
ma-ntampina
cu binecuvantari?
M-a salbaticit singuratatea,
pe care-am cautat-o atata ?
Port doruri de oameni.,
pe chipurile carora
acum tarziu mi-a fost dat
sa vad frumusetea
ce Domnu-a dat tuturora ?
Da, port nostalgii
Poveri pe care le duc cuminte
Inainte
Fara sa stiu ce duc.
Am pierdut candoarea tineretii ?
Aceasta sa-mi fie greaua povara?
Si totusi,
nu stiu cand am pierdut-o
nici pe aceasta.
Si-atuncea, ce-am pierdut?
Ce-am pierdut,
de port atatea nostalgii?
I-am pierdut pe-acei
ce au trecut prin viata mea
si pe acei ce n-au trecut,
si nu se mai intorc.
Buni sau rai,
nu se mai intorc.
Ochiul imi este murdar.
Domnu-a dat tuturor,
atata frumusete,
pe care
n-am vazut-o.
I-am pierdut si mi-e dor.
Nu va apropiati !
Nu va apropiati,
ca mi-e dor,
si ma doare,
si, mai multe rani imi dati.
Nu va apropiati !
Lasati-L pe Domnul
sa vina la mine,
ca vreau sa ne-mpacam.
Nu va apropiati !
Ludmila Doina