Ce nerecunoscători suntem!

Sa ne inchipuim urmatorul scenariu: un om anume , un bogat , este binefacatorul altuia care este nu doar sarac ci si grav bolnav. Binefacatorul are grija sa ii imbunatateasca starea materiala, face rost si de cel mai bun doctor ca sa-l vindece . Binefacatorul nu-i cere nimic in schimbul bunatatii, doar cinste si prietenie din partea sa. Sa zicem apoi ca binefacatorul are parte de o surpriza neplacuta. Cel ce a primit bunatatea sa i se intoarce impotriva plin de ura si de nerecunostinta. Ciudat nu?

Sa vedem, o persoana pe care cineva a gazduit-o vreme indelungata a tratat-o cu blandete si a iubit-o ca nimeni altul. Cand aceasta persoana se imbolnaveste si este in primejdie sa moara, i se face o transfuzie chiar din sangele prietenului sau si astfel este salvata , iar cel ce a primit atatea in loc sa-i multumeasca binefacatorului sau, se intoarce si-l blestema , il vorbeste de rau si il scuipa la plecare in fata.

O astfel de nerecunostinta este mai presus de intelegerea unui om civilizat si intrebarea „este cineva asemenea acestui om nerecunoscator si groaznic?” Din nefericire exista astfel de oameni – noi suntem.

Stim ca Dumnezeu din dragostea ce ne-o poarta ne-a plasmuit dandu-ne suflare de viata si ca din dragoste pt fiecare dintre noi, S-a intrupat. Cel ce este Imparatul intregului cosmos, Cel ce ar fi putut alege sa Se nasca ca un crai bogat intru-una din marile cetati ale lumii, S-a nascut in schimb intr-o iesle umila, intr-un staul de animale. A dus o viata saraca, smerita, intr-un orasel prafuit dintr-o regiune putin stiuta a unei tari inrobite. A propovaduit mesajul mantuirii celei vesnice si pt asta a fost batjocorit, batut, umilit si rastignit. Sf Pavel scrie in Epistola catre Romani ca „Ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Lui” si asa si este.

Totusi in mare masura crestinismul din zilele noastre raspunde la toate acestea prin necredinta, Tindem in schimb sa aratam credinta fata de bani, lux, distractie, spectacole, lucruri materiale, haine si cosmetice ca sa aratam bine, succes in afaceri, prestigiu personal si alte lucruri trecatoare. Raspandim barfe si rautati despre cei pe care-i dispretuim. Cautam sa ne razbunam pe potrivnicii nostri. Si totusi in cel mai bun caz, crestinul obisnuit slujeste lui Dumnezeu si celor ale Sale doar cu gura insa nu ia lucrurile indeajuns de serios incat sa-si schimbe vizibil felul de viata. E adevarat, purtam la gat cruci, poate avem in casa cateva icoane , insa stilul nostru de viata nu difera cu mult de cel al vecinilor nostri ne-ortodocsi.

Urmarim la televizor scene care i-ar fi facut pe parintii si bunicii nostrii sa roseasca de rusine si radem la glume murdare si hulitoare, intr-un cuvant suntem necredinciosi. Atat de necredinciosi suntem incat daca am putea intelege cat de mare este viclenia noastra am cadea in prapastia deznadejdii

Totusi in pofida clatinarilor a indoielilor a sovaielilor si chiar a tradarii noastre, Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste mai mare decat intregul univers. Dragostea Sa nu se schimba nu creste si nu scade ca un barometru asa cum face dragostea omeneasca, nu depinde in nici un fel de raspunsul nostru. E o dragoste netarmurita ca si cum tot noianul apelor lumii s-ar preface in dragoste dumnezeiasca si apoi s-ar atinti asupra fiecaruia dintre noi Si lucru si m-ai important, acea dragoste netarmuita este mantuirea noastra.

Daca Dumnezeu nu ar fi dragoste, daca iubirea Sa ar fi asemenea unui barometru daca iubirea Sa ar depinde de raspunsul nostru hotarat, El ar fi parasit omenirea de multa vreme ca pe ceva nefolositor. Dumnezeu ii iubeste si pe credinciosi si pe necredinciosi , ii iubeste pe prietenii Sai ca si pe vrasmasii Sai.

Sf Apostol Pavel scrie ca „Hristos pentru cei necinstitori a murit (Romani 5;6). Ce adevar uimitor este acesta, a muri nu pentru prieteni ci pentru dusmani o multime de barbati si femei au murit pentru familiile lor pentru alti oameni pe care-i iubeau pentru patria lor – a muri astfel este un lucru nobil si binecuvantat „mai mare dragoste nu este decat sa-si dea cineva viata pt prietenii sai” a spus Mantuitorul, prin aceasta Iisus a preamarit jertfa de sine a omului, culmea dragostei omenesti acea scanteie de dumnezeire din fiinta aceasta cazuta. Dragostea dumnezeiasca este totusi mult mai mare, oamenii nu isi dau viata pentru vrasmasii lor, insa Dumnezeu o face este un lucru neintalnit la oamenii dinainte de Hristos si in intreaga istorie a omenirii.

Sa cugetam la acesta cuvinte ale Sf Ioan Gura de Aur „Caci nu ne va mantui pe noi nimeni altul ci doar Cel ce intr-atat ne-a iubit pe cand eram pacatosi incat pe Sine s-a dat pentru noi” N-a fost nevoie ca Hristos Dumnezeu sa se jertfeasca pt cativa drepti ci pt multimea pacatosilor, lucru pe care l-a facut de bunavoie din dragostea Sa cea nefatarnica jertfindu-se pe sine pentru vrasmasii Sai, adica pentru noi cei pacatosi El a deschis calea pentru ca vrasmasii sa-i devina prieteni dupa cum zice Ap Pavel: „Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui (Romani 5;10). Moartea si stricaciunea erau semnele instrainarii de Dumnezeu a omenirii, iar Hristos prin moartea Sa a sters acest semn „cu moartea pe moarte calcand”.

Hristos a deschis calea, insa trebuie sa alergam sa o urmam, caci prietenia cu Dumnezeu nu vine de la sine,  e nevoie din partea noastra de un efort relativ mic de a ne indrepta catre El si a-I urma calea. Trebuie sa pazim poruncile lui Dumnezeu, cele 10 din Vechiul Legamant si cele doua ale Noului Legamant care ne poruncesc sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Trebuie sa fim smeriti precum Hristos, sa fim darnici cu cei in nevoie. Trebuie sa intrebuintam toate darurile primite de la Dumnezeu la potentialul lor maxim, spre Slava Sa Acestea sunt in esenta cele ce ni se cer pentru a devni prieteni a lui Dumnezeu.

Sf Ioan Gura de Aur ne sfatuieste : „Sa ne asemanam asadar puterilor celor de sus si sa dorim nu doar a sta langa Scaun ci a-L vedea pe Cel ce sade pe Scaun salasluindu-Se intru noi, El ne-a iubit atunci cand noi L-am urat si necontenit ne iubeste, asa cum ne-a iubit Dansul asa sa-l iubim si noi caci El este Prietenul nostru” Predica preluata din cartea „De la Apostol citire, Predici la Apostol in duminicile de peste an” scrisa de parintele James Thornton