Ce simplu eram odinioara…

…si ce frumos gandeam, si ce frumos vorbeam, si ce frumos vedeam toate lucrurile; ce frumos pretuiam fiece clipa din viata mea…ce frumos ma distram, ce frumosi imi erau toti prietenii…

Acum, nu mai am nimic din toate acestea ! Nu le mai fac, nu le mai vad in viata mea, dar mi-e asa un dor de ele…

Ne adunam 10 prieteni, cat ai clipi din ochi. Ne intelegeam din priviri, niciunul nu aveam bani, toti aveam teme, teze de dat, examene de sustinut, dar ne bucuram extrem de mult de o simplitate si de o curatie de care, acum, imi aduc aminte, cu o mare ciuda, ca nu o mai am…

Nu ne trebuiau multe ca sa ne distram. Mergeam la gratar cu ce putea lua fiecare din casa fara sa ne vada mama. Ne dadeam intalnire pentru a merge la bazin sambata, mergeam cu tramvaiul fara bilet, luam suc de la dozator la noi, rugam pe unul dintre noi sa faca niste floricele din porumbul adus de la tara…si nu ne certam niciodata…ce frumos mai era.

Stateam seara la scara pana tarziu si discutam cu totii despre reclamele de la tv, despre masini, despre petreceri si puneam la cale plecari haiducesti la munte. Vorbeam apoi acasa cu parintii, promiteam ca vom invata serios pentru teze daca ne vor da voie sa plecam cu cortul…ce distractie mai era pe capul nostru…totul era la picioarele noastre, tot muntele, tot campul, nu ne era teama ca ne va inunda cortul, ca va veni ursul, ca nu vom avea ce manca, ca ne va fi frig, ca vor fi tantari…ne placea sa fim uniti, aveam prieteni, aveam visuri mici, le implineam usor si ne bucuram mult de ele. Toti eram atat de simpli…

 

Astazi totul se raporteaza la bani !

Ei ne-au departat pe unii de altii…lipsa lor sau din contra, numarul lor prea mare. Vrem sa lucram cat mai mult ca sa avem cat mai mult. Ne dorim sa castigam mai mult decat oricare altcineva dintre apropiati.

Nu mai putem vorbi despre prieteni. Totul se raporteaza la lichiditati, la marca masinii, la investitiile in locuinta. A disparut tot “neasteptatul”, totul trebuie calculat cu atentie. Cu ce masina mergem la mare? …Or sa ne rada toti. Unde vor vrea sa mancam? Noi nu ne permitem restaurantele unde merg ei, mai bine nu mergem, ca vor rade de noi. Cu ce ne imbracam? O sa ne simtim prost, stii cum sunt aia, isi iau ce au mai frumos din sifonier… de unde oare sa imprumutam bani?

Nu mai este libertate in trairile frumoase ale vietii nostre. Nu mai e nimic curat si natural.

Eu asa simt.

Tu ce crezi?

(Codrut Mirica)

(Visited 11 times, 1 visits today)