Foarte frumos filmuletul… de multe ori ne dorim sa fim televizorul sa poata sta familia in jurul nostru urmarindu-ne cu atentie. Dar nu am putea vorbi si nici nu am putea avea sentimente…asa ca daca am fi televizor ne-am bucura pentru fericirea celor ce ne privesc.
Exista si sub forma unei prezentari ppt acest clip . Pe mine m-a impresionat mult o prezentare care spune asa: Paul Brand era un doctor chirurg care lucra la o leprozerie din India. De Crăciun a fost invitat să le vorbească bolnavilor cu care lucra. El a acceptat cu puţină teamă. Le-a vorbit despre mâinile lui Hristos. Mai întâi ca bebeluş cu mânuţe micuţe Apoi ca şi copil ţinând un creion despre Hristos tâmplarul cu mâini aspre, cu unghii crăpate şi lovite de la munca în atelierul de tâmplărie. Despre mâinile lui Hristos vindecătorul atingând leproşii, orbii şi bolnavii ca să-i vindece. Apoi Paul le-a vorbit despre mâinile lui Hristos crucificat. Ele ne amintesc de ceea ce Hristos a vrut să îndure. Murind astfel, El s-a identificat cu toţi cei ce sunt deformaţi şi infirmi în lumea întreagă. A experimentat aceiaşi sărăcie ca şi ei. Leproşii au făcut linişte deplină rămânând fiecare cu gândurile sale. Paul le-a vorbit despre mâinile lui Hristos Înviat. Hristos i-a invitat pe apostoli să-i privească mâinile, iar pe Toma să-i pipăie rănile lăsate de cuie. Iisus a vrut să păstreze aceste răni şi după înviere pentru a putea duce cu El la Tatăl amintirea veşnică a suferinţelor celor de pe pământ. A păstrat în mâinile lui aceste urme de răni pentru a continua să înţeleagă nevoile celor ce suferă. Vrea să fie mereu una cu noi. După ce a terminat de vorbit, Paul, i-a invitat pe leproşi să ridice mâinile. Curând mâinile tuturor erau ridicate palmă în palmă, cioate, degete lipsă şi pline de cicatrice. Nimeni nu încerca să le ascundă, erau ridicate mai sus ca niciodată. Erau ridicate aproape cu mândrie. Chiar şi cioatele au căpătat o oarecare demnitate. El ne ţine pe fiecare dintre noi în mâinile sale.
Maria
iunie 23, 2009 @ 2:40 pm
Foarte frumos filmuletul… de multe ori ne dorim sa fim televizorul sa poata sta familia in jurul nostru urmarindu-ne cu atentie. Dar nu am putea vorbi si nici nu am putea avea sentimente…asa ca daca am fi televizor ne-am bucura pentru fericirea celor ce ne privesc.
MONICA
iunie 24, 2009 @ 9:42 pm
Exista si sub forma unei prezentari ppt acest clip .
Pe mine m-a impresionat mult o prezentare care spune asa:
Paul Brand era un doctor chirurg care lucra la o leprozerie din India.
De Crăciun a fost invitat să le vorbească bolnavilor cu care lucra. El a acceptat cu puţină teamă.
Le-a vorbit despre mâinile lui Hristos.
Mai întâi ca bebeluş cu mânuţe micuţe
Apoi ca şi copil ţinând un creion despre Hristos tâmplarul cu mâini aspre, cu unghii crăpate şi lovite de la munca în atelierul de tâmplărie.
Despre mâinile lui Hristos vindecătorul atingând leproşii, orbii şi bolnavii ca să-i vindece.
Apoi Paul le-a vorbit despre mâinile lui Hristos crucificat.
Ele ne amintesc de ceea ce Hristos a vrut să îndure.
Murind astfel, El s-a identificat cu toţi cei ce sunt deformaţi şi infirmi în lumea întreagă. A experimentat aceiaşi sărăcie ca şi ei.
Leproşii au făcut linişte deplină rămânând fiecare cu gândurile sale.
Paul le-a vorbit despre mâinile lui Hristos Înviat. Hristos i-a invitat pe apostoli să-i privească mâinile, iar pe Toma să-i pipăie rănile lăsate de cuie.
Iisus a vrut să păstreze aceste răni şi după înviere pentru a putea duce cu El la Tatăl amintirea veşnică a suferinţelor celor de pe pământ.
A păstrat în mâinile lui aceste urme de răni pentru a continua să înţeleagă nevoile celor ce suferă. Vrea să fie mereu una cu noi.
După ce a terminat de vorbit, Paul, i-a invitat pe leproşi să ridice mâinile.
Curând mâinile tuturor erau ridicate palmă în palmă, cioate, degete lipsă şi pline de cicatrice.
Nimeni nu încerca să le ascundă, erau ridicate mai sus ca niciodată.
Erau ridicate aproape cu mândrie. Chiar şi cioatele au căpătat o oarecare demnitate.
El ne ţine pe fiecare dintre noi în mâinile sale.
Nu este ortodoxa ,insa m-a impresionat mesajul .