Cearta în Sfânta Scriptură

Mai jos am ales câteva pasaje din Sfânta Scriptură care vorbesc despre cearta dintre oameni, despre neînţelegerea lor. Termenul mai apare şi cu sensul de certarea a oamenilor de Dumnezeu pentru păcatele lor dar şi pentru certarea celui ce te-a supărat cu blândeţe. Versetele alese se concentrează în principal pe problema conflictelor între oameni.

Proverbe 10:10  Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.

Proverbe 10:12  Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.

Proverbe 13:10  Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.

Proverbe 16:28  Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni.

Proverbe 18:6  Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!

Proverbe 20:3  Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă.

Proverbe 26:17  Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.

Proverbe 28:23  Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât cel care-l linguşeşte.

Proverbe 29:9  Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

Rom 1:27-29  Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori… 

Rom 2:7-10  Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;  dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

Rom 13:13-14  Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.

1Co 3:3  Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?

Flp 1:15  Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă.

Flp 2:2-3  Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.

1Ti 6:4  Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene.

2Ti 2:22-25  Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului.

Evrei 12:6  Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”.