Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică!
Ieri am fost iar la cursul de Noul Testament al Părintelui Constantin Coman şi a fost o adevărată încântare să stăm toţi să discutăm. Dacă în facultatea asta m-aş fi dus doar la cursurile lui tot aş fi fost extraordinar de câştigat. Are un mare dar de la Dumnezeu, prezintă lucrurile mereu altfel, nicodată ca-n manual, ci întotdeauna atrăgător.
Ieri am discutat o problema foarte interesantă: viaţa veşnică aşa cum o găsim prezentată în Evanghelia după Ioan.
Mai întâi de toate pentru a ne stârni interesul pentru această temă părintele ne-a spus că manualele de dogmatică de până acum prezinta viaţa veşnică pe lângă discursul evanghelic, pe lângă ceea ce spune Domnul Hristos despre viaţa veşnică. În primul rând ne spune că-n toate manualele de dogmatică se-ncepe mai întâi cu Revelaţia naturală, apoi atributele dumnezeieşti, lumea creată, şi aşa mai departe, iar la sfârşit, ultimul capitol al dogmaticii ortodoxe este viaţa veşnică.
Acesta este primul indiciu de cum este văzută viaţa veşnică la nivel conceptual: viaţa veşnică începe după moarte, la sfârşitul vieţii. Tocmai aici este marea greşeală sau omisiune a acestor manuale de dogmatică.
În Evanghelia după Ioan viaţa veşnică este prezentată de Domnul Hristos ca fiind accesibilă ACUM, în acest moment. Omul poate gusta şi trăi viaţa veşnică chiar de acum, împărtăşindu-se de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e infinit şi în afara timpului, iar noi ne hrănim cu trupul şi sângele lui atunci oare nu ne-mpărtăşim şi de veşnicia Lui, nu trăim şi noi împreună cu El viaţa în afara timpului?
Iată câteva pasaje din Evanghelie în care vedem cum Domnul Hristos vorbeşte mereu la prezent de dobândirea vieţii veşnice:
(Ioan 3:36) Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
(Ioan 5:24) Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
(Ioan 5:39) Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
(Ioan 6:47) Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
(Ioan 6:54) Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
(Ioan 12:50) Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc.
Putem trăi viaţa veşnică încă de acum, nu trebuie să aşteptăm moartea. Aceasta este marea taină a Ortodoxiei şi a lumii, că un om păcătos şi muritor se poate hrăni cu Trupul şi Sângele Domnului şi astfel poate avea acces la o trăire cu totul specială, poate înţelege lumea şi tainele ei aşa cum n-a mai văzut-o şi înţeles-o nicodată, poate trăi viaţa veşnică împreună cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni chiar acum.
(Balan Claudiu)
Veronica
noiembrie 16, 2009 @ 7:11 pm
Mare, mare taina este aceasta. Extraordinar de mare dar ne-a lasat noua Domnul nostru inainte de-a pleca la Tatal. Doamne-ti multumim!Te slavim, Te laudam, Te iubim, Te preamarim in vecii vecilor , Amin! Oare ce se putea face mai mult decat atat? Nimic. PreaSfant Trupul Domnului, PreaCurat Sangele Domnului. Vedeti voi, dragii mei, ce dar minunat am primit noi de la Iubitul nostru Mantuitor? Oare, santem noi vrednici ? Oare ne apropiem noi cu destula frica si cutremur de Sfantul Altar? Ma intreb uneori si ma ingrozesc.Eu personal am fost intrebata de cateva ori, daca intr-adevar cred ca Painea si Vinul ce le primim la Sfanta Impartasanie , sant cu adevarat Trupul si Sangele Domnului.? Raspunsul meu, desigur , a fost afirmativ. Daca n-as crede , nu m-as mai apropia. Dar , va spun sincer, mi-a trebuit ceva timp sa pot crede.Doamne ai mila! Ma rog ,neincetat Domnului sa se milostiveasca si de cei ce inca nu cred, ca intr-o zi sa se intoarca si sa creada si ei . Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti! Amin!
Adriana
noiembrie 16, 2009 @ 7:29 pm
Am zis ca nu mai postez, dar ma iertati, nu am putut sa ma abtin sa nu exclam un foarte mare „In sfarsit!!”. In sfarsit se intelege ca viata vesnica POATE incepe AICI si ACUM!!
„Acesta este primul indiciu de cum este văzută viaţa veşnică la nivel conceptual: viaţa veşnică începe după moarte, la sfârşitul vieţii. Tocmai aici este marea greşeală sau omisiune a acestor manuale de dogmatică.
În Evanghelia după Ioan viaţa veşnică este prezentată de Domnul Hristos ca fiind accesibilă ACUM, în acest moment. Omul poate gusta şi trăi viaţa veşnică chiar de acum, împărtăşindu-se de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e infinit şi în afara timpului, iar noi ne hrănim cu trupul şi sângele lui atunci oare nu ne-mpărtăşim şi de veşnicia Lui, nu trăim şi noi împreună cu El viaţa în afara timpului?”
In sfarsit!!
Imparatia nu trebuie cautata in afara, ci asa cum a zis Domnul, trebuie cautata inauntrul nostru, in inimile noastre! Deja putem pasi in ea, numai sa vrem!
Domnul fie laudat!
florinm
noiembrie 16, 2009 @ 8:35 pm
„Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!” – se spune cand iese parintele cu Sf. Potir. Acestea sunt cele trei calitati pe care trebuie sa le avem atunci cand vrem sa ne impartasim cu Sfant Trupul si Sangele Domnului.
Frica de Dumnezeu – ne face să ascultăm poruncile şi să umblăm în calea Domnului. Dacă preotul vede că n-avem această frică, că nu conştientizăm încă răul pe care l-am făcut şi nu ne căim pentru păcatele noastre, atunci poate considera că nu suntem încă pregătiţi şi ne poate opri o vreme, dându-ne tratament (canon) pentru boala sufletească de care suferim, până vom începe să realizăm gravitatea faptelor noastre şi ne vom întoarce cu umilinţă la Hristos spre iertare.
Credinţa – dacă părintele duhovnic vede că ne-am lepădat de credinţă prin mulţimea nemăsurată a păcatelor, sau că avem credinţe false împrumutatea de la alte religii, sau pur şi simplu nu suntem de religie creştin ortodoxă, părintele nu ne poate da Sfânta Împărtăşanie pentru că iarăşi nu suntem pregătiţi, neavând credinţa dreaptă în Hristos. Iar cine nu crede în Hristos nu se poate uni cu El. De aceea preotul ne poate iarăşi opri până vom fi readuşi în calea Bisericii Noastre Dreptmăritoare.
Dragostea – dragostea este cea care după cuvântul Sfântului Apostol Pavel le întrece pe toate. Mântuitorul ne învaţă să-i iubim chiar şi pe duşmani. Dacă noi nu ne împăcăm cu toţi oamenii mai înainte, dacă venim supăraţi sau certaţi pe cineva, iarăşi nu ne putem împărtăşi pentru că nu avem dragostea pe care ne-o cere Hristos. Nu ne putem uni cu Hristos care este dragoste când avem sufletul plin de ură! De aceea dacă nu putem ierta pe cineva, părintele poate să ne canonisească până ne împăcăm cu persoana respectivă.
D
noiembrie 16, 2009 @ 8:37 pm
permiti o corectura ?
Frica lui Dumnezeu, nu de Dumnezeu.
D
noiembrie 16, 2009 @ 8:38 pm
stiu ca se foloseste asa cum ai spus tu, dar …
florinm
noiembrie 16, 2009 @ 8:39 pm
D, se spune „cu frica Lui Dumnezeu” sau „frica de Dumnezeu” cand iese preotul din altar cu Sf. Potir?
florinm
noiembrie 16, 2009 @ 8:41 pm
am vazut ca ai scris dupa aceea si comentul al doilea.
nu inteleg de ce tii sa aduci inovatii dupa parerea ta, daca textul e atat de explicit si de clar.
frica de Dumnezeu este chiar o virtute.
hai sa nu cosmetizam de dragul corectitudinii politice.
D
noiembrie 16, 2009 @ 9:31 pm
frate, e vorba de traducere,si implicit de sens, nu de cosmetizare.
citeste traducerile mai vechi; o sa ramai surprins in multe privinte; daca esti interesat,desigur …