Cel mai fericit om de pe pământ…
Eşti fericit când o floare îţi umple cămara sufletului cu parfumul său dulce, purtat în adierea diafană a vântului…Eşti fericit când un fluture îţi dă târcoale cu fabuloasele sale aripi pitoreşti… Zâmbeşti la apusul soarelui care-ţi pătrunde calm în inimă…Te bucuri când oranjul mirific îţi cuprinde întreaga fiinţă dând naştere unor sentimente nobile necontenite…
Dar ce te face cu adevărat fericit? În tinereţe ne întrebăm deseori care este aşa-zisa ,,reţetă” a adevăratei fericiri. Cum poţi deveni peste noapte cel mai fericit om de pe pământ, cum poţi scăpa definitiv de grijile acestei vieţi cu uşurinţă. Maşina, bijuteriile, vila şi toate avuţiile care ne atrag în această lume, aduc oare adevărata fericire?

Vrei să ştii cine este cel mai fericit om de pe pământ? Poate crezi că cel mai recunoscut star, sau cel mai celebru cântăreţ de hip-hop, dar iată că nu ai ghicit. Cel mai fericit om de pe pământ este omul care se împărtăşeşte cu Hristos; omul care se împărtăşeşte cu însăşi nemurirea, omul care gustă din bucuria cea veşnică inca de pe acum din această viaţa. Şi o dată ce a gustat, nu se mai poate desprinde de dulceaţa Harului aflată în Sfintele Taine. Ştiu pe cineva care de fiecare dată după Sfânta Împărtăşanie plângea de fericire. Ce poate fi mai minunat decât să verşi lacrimi din fericire? Lacrimi pentru Sângele care tocmai S-a vărsat pentru tine…lacrimi pentru Trupul care a fost răstignit pe Cruce pentru tine … Lacrimi curate asemenea unor mărgăritare pe care Domnul nu le va trece nicicând cu vederea.
Omul unit cu Hristos ştie să biruiască orice întristare şi se bucură de fiecare încercare trimisă de Dumnezeu. De ce spun ,,unit” cu Hristos? Pentru că unirea omului cu Hristos se poate realiza doar în Biserică prin Sfânta Împărtăşanie, prin Trupul şi Sângele Mântuitorului. Aici ţi se descoperă adevărata fericire, adevărata bucurie care nu poate fi găsită în această lume. Biserică Domnului este Împărăţia adevăratei Bucurii. O bucurie veşnică ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Fiind împărtăşit cu Hristos, înveţi să-i iubeşti pe toţi din jurul tău, te rogi pentru toţi, te jertfeşti pentru toţi. Când eşti unit cu Hristos nu te mulţumeşti a fi doar tu fericit ci vrei ca toţi oamenii să fie asemenea ca tine.
Fericirea nu e o stare pe care o cerem lui Dumnezeu, ci este o relaţie personală directă pe care o avem cu El, e o stare care derivă din această interacţiunea a noastră cu Dumnezeu. Un tânăr îndrăgostit nu adoră iubirea ci îşi iubeşte prietena, este topit după ea, stă mereu cu gândul la chipul ei frumos, ar vrea mereu să stea împreună. Fericirea nu este o euforie oarecare dorită de toţi ci este un sentiment provenit din relaţie cu oamenii şi cu Dumnezeu.
Părintele Stăniloae spunea că nu există bucurie în afara relaţiei cu oamenii. În lumea aceasta totul este personal, totul a fost creat de Cineva pentru cineva, nimic nu este întâmplător.
Cum poţi fi fericit în mod deplin dacă fraţii tăi, oamenii de lângă tine suferă? Toţi suntem copiii aceluiaşi Tată, unii se bucură alţii se întristează. Cei ce se bucură nu se bucură în mod deplin iar cei ce suferă trag nădejde că vor fi ajutaţi şi ei de ceilalţi.
Nu căuta a fi fericit doar tu şi cei apropiaţi ai tăi ! Dacă vei face asta vei pierde exact ce căutai.
Cel mai fericit om de pe pământ este cel ce vrea ca toţi oamenii să fie fericiţi ! Şi nu numai că vrea, dar şi face ceva în sensul acesta.
(Georgiana)
RDF
iulie 3, 2010 @ 11:20 am
Pace, bucurie si binecuvantare! Cu adevarat crestinii sunt fericiti doar cand ajung la desavarsire sufleteasca, cand il intalnesc pe Dumnezeu in timpul rugaciunii, cand sufletul le e un altar unde necontenit se savarseste Liturghie dupa Liturghie…Se vede si pe fata oamenilor cine e fericit si cine nu…
Vasi
iulie 3, 2010 @ 11:32 am
Ma multumesc…
Ma multumesc sa ma simt nevrednic stand la rugaciune in fata Domnului, iar cat Il iubesc doar El stie. Da-mi Doamne iubirea cea mare pentru Tine, ca sa se reverse apoi si asupra semenilor care vor sa o primeasca! Amin.
Un articol exceptional !
Claudiu-Razvan
iulie 3, 2010 @ 12:25 pm
🙂 Georgiana ca de obicei ne-a bucurat inimile cu impartasirea fericirii ei prin scris. Multumim Georgiana, foarte frumos 🙂
Tiberiu
iulie 3, 2010 @ 3:35 pm
Un articol deosebit de frumos 🙂 Cu adevarat aceasta este fericirea vesnica.Sa il cunosti pe Hristos,sa il iubesti din toata inima ta si sa doresti si semenilor tai sa fie la fel de fericiti ca si tine 🙂
Georgiana
iulie 3, 2010 @ 5:06 pm
Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate!
somebody
iulie 3, 2010 @ 10:26 pm
Minunat articol!
Intr-adevar, fericirea nu tine cont de nimic exterior, ci numai de prezenta lui Hristos in inima si in viata noastra si de relatia noastra vie cu El!
Vasi
iulie 4, 2010 @ 10:40 am
Relatia noastra vie cu El…
Relatia noastra vie cu El, si a noastra vie si in dragostea lui Dumnezeu, a unuia cu celalalt.
Doamne ajuta !
omp
iulie 5, 2010 @ 10:59 am
cel putin 2 mari adevaruri cuprinde acest articol:
fericirea =>
1- a-L pe iubi DUMNEZEU mai presus de orice si oricine…
2- a dori si „lucra” (la) fericirea tuturor semenilor…
SergiuBond
ianuarie 4, 2016 @ 8:37 am
Am o nelamurire legat de invatatura ortodoxiei legat de micile bucurii/placeri ale vietii: placerea de a manca fructe, placerea de a te plimba prin natura, placerea de a admira natura, placerea de a descoperi natura si legile sale.
Am impresia ca ortodoxia priveste aceste lucruri ca fiind patimi, sau in orice caz, nerecomandate. Am inteles eu cumva gresit?
Ludmila Doina
ianuarie 4, 2016 @ 12:45 pm
Cum poate fi patima contemplarea ?
[b]Bucuria[/b] de a manca un fruct (chiar mai multe daca sunt mai mici)
[b]Bucuria[/b] de a te plimba prin natura
[b]Bucuria[/b] de a admira natura
[b]Bucuria[/b] de a decoperi natura si legile ei (fara iscodire, doar cu dragoste !)
Toate cu masura; nu uitam de noi, gura casca pe campii :))
[b]DOMNUL SE BUCURA[/b]
https://www.youtube.com/watch?v=8ryIphJxMCQ&list=RD8ryIphJxMCQ#t=92