Cel neascultător alungă harul lui Dumnezeu din inima lui
Foarte multi tineri credinciosi, isi pun intrebarea „daca nu-L ascult pe Dumnezeu, ma pedepseste?” sau ” daca am gresit, Domnul ma va intelege oare? E firesc sa ne punem intrebarile astea, pentru că dam dovada de constiinta, de atentie, de siguranta si pricepere la cele Sfinte ale Domnului. El nu se supara pe cei care gresesc. Dragostea Lui desavarsita toate le crede, toate le rabda, si nu cauta ale Sale! Ar trebui ca in lupta noastra impotriva pacatului, sa fim constienti de faptele noastre, de tot ceea ce ne inconjoara si sa respectam in fiecare clipa poruncile cele Sfinte ale Domnului. Bineinteles, Dumnezeu ne iarta prin Spovedanie, dar si dupa aceasta trebuie sa avem ascultare, rabdare si iubire pentru El. Iata ce ne spune Sf Siluan Athonitul:
„Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El merge pe urmele paşilor lui Hristos Care ne-a dat în El Însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul celui ascultător şi-i da pacea Lui; atunci totul este bine şi sufletul simte dragoste pentru toţi. Cel ce ascultă şi-a pus toata nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul sau este pururea în Dumnezeu. Domnul ii da harul Sau şi acest har învaţă sufletul tot ce-i bun şi-i da puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău nu are nici o putere aspra lui, căci harul Sfântului Duh este cu el şi-l păzeşte de tot păcatul. Şi se roagă lui Dumnezeu în pace, fără osteneală.
Duhul Sfânt iubeşte sufletul celui ce ascultă şi de aceea el cunoaşte repede pe Domnul şi primeşte darul rugăciunii inimii. Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi de aceea îi sunt date libertatea şi odihna în Dumnezeu şi se poate ruga cu mintea curată. Dar cei mândri şi neascultători nu se pot ruga în chip curat chiar daca fac mari nevoinţe ascetice. Ei nu ştiu cum lucrează harul, nici daca Domnul le-a iertat păcatele. Dar cel ce ascultă ştie limpede ca Domnul i-a iertat păcatele, căci el simte pe Duhul Sfânt în sufletul lui.
Ascultarea nu este necesară numai monahului, ci oricărui om. Însuşi Domnul a fost ascultător. Cei mândri şi care nu lucrează decât după voia lor proprie, nu lasă harul sa locuiască în ei şi, de aceea, nu au niciodată pace în suflet. Dar harul Duhului Sfânt intră cu uşurinţa în sufletul celui ce ascultă şi ii dă bucurie şi odihnă. Toţi caută pacea şi bucuria, dar puţini ştiu unde sa găsească aceasta bucurie şi aceasta pace şi ce trebuie făcut pentru a le atinge. De treizeci şi cinci de ani, iată, vad un monah mereu vesel şi a cărui faţa este mereu primitoare, deşi e bătrân; şi aceasta pentru că iubeşte ascultarea şi sufletul său s-a predat voii lui Dumnezeu şi nu se îngrijeşte de nimic, ci sufletul său Îl iubeşte pe Domnul şi-L vede pe El.
Cel ce a fost, fie şi numai uşor, atins de har se supune cu bucurie oricărei stăpâniri. El ştie ca Dumnezeu guvernează cerul, pământul şi iadul, viaţa sa şi treburile lui şi tot ce este în lume şi de aceea rămâne în pace.
Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi nu se teme de moarte, pentru că sufletul lui s-a obişnuit să vieţuiască cu Domnul şi-L iubeşte pe El. El şi-a tăiat voia proprie şi de aceea nici în sufletul, nici în trupul lui nu există această luptă care îi chinuie pe cei ce nu ascultă şi pe cel ce lucrează după voia sa proprie.
Adevăratul ascultător urăşte voia sa proprie şi îl iubeşte pe părintele lui duhovnicesc. Datorita acestui fapt el primeşte putinţa de a se ruga cu o minte curată. Sufletul lui îl vede pe Domnul, liber de gânduri, şi rămâne în pace intru El. El câştigă repede iubirea de Dumnezeu datorita smereniei sale şi rugăciunilor părintelui său duhovnicesc”.
Doamne ajuta!
(Georgiana)
viziteuC
august 4, 2011 @ 7:02 pm
foarte frumos articolul! dar sunt cazuri in care parintele duhovnic nu e langa tine la momentul acela si faci ceea ce crezi de cuviinta ca e bine, asta nu inseamna ca nu ma supun voii??
Evelina
august 5, 2011 @ 2:54 pm
Dar daca tu faci intotdeauna intocmai dupa cuvantul duhovnicului tau, ce pretuire dai discernamantului pe care Dumnezeu ti l-a dat? Daca nu iei tu nicio decizie, nu vei avea vina. Dar nici vreun merit – ca ai urmat lui Dumnezeu.
Administrator
august 5, 2011 @ 3:11 pm
Monique…omul de la o simpla neascultare a pierdut raiul. Daca ar fi ascultat avea meritul ca ar fi pastrat tot darul lui Dumnezeu…si putin lucru ar fi fost?
Si tocmai in ascultarea de duhovnic se si reflecta discernamantul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ca desi este dar de la Dumnezeu, „avem” totusi discernamantul de a nu crede ca nu mai suntem atarnatori de Dumnezeu.
SI tocmai ca discernamantul este luminarea mintii, ne face sa realizam ca fiind oameni cazuti in pacat, mai bine sa ascultam de Dumnezeu prin duhovnic. Sigur ca ascultarea de duhovnic nu este infailibilitate, are limitele ei si mai trebuie sa plusam si noi cu discernamantul de fiecare clipa, dar neascultarea cu siguranta nu ne aduce nimic bun.
Administrator
august 5, 2011 @ 3:38 pm
Ascultarea mirenilor de duhovnic nu este ca si ascultarea calugarilor de duhovnicul manastirii. Ca mirean in lume esti in postura sa iei foarte multe hotarari intr-o zi si prin urmarea trebuie sa decizi singur.
Cu duhovnicul te consulti in probleme mai importante.
Scopul ascultarii de duhovnic, pe care Sfintii Parinti o considera ca si acultarea de Dumnezeu, este ca pe viitor sa discernem si sa alegem singuri ce-i bine si ce-i rau si usor-usor sa nu mai pacatuim deloc.
viziteuC
august 5, 2011 @ 3:50 pm
multumesc pt raspuns admin……
si monique ai si tu dreptate pe o parte…………
Evelina
august 5, 2011 @ 3:51 pm
Admin (ti-as spune pe nume, dar nu il stiu), crede-ma pe cuvant: cunosc opinia parintilor sfinti ai Ortodoxiei. Si cunosc si cate ceva din practica.
Te intreb insa pe tine, ca om si individ: esti sau nu de acord ca atat meritul, cat si osanda, le ai pt exprimarea si asumarea vointei tale proprii? In orice actiune ai intreprinde.
Daca tu ai de luat o decizie, sa ceri un sfat – e de bun simt, caci nimeni nu e nascut invatat – dar sa adopti pozitia unei alte persoane, indiferent cine e, nu ti se pare exagerat? Am prieteni care nu au poze pe Facebook, intrucat nu au „binecuvantare” de la duhovnic. Ce e asta? Am prieteni care si-au chinuit viata alaturi de un om cu care nu au nimic in comun, intrucat duhovnicul nu e de acord sa divorteze. Aceasta nu e in regula! Nimeni nu traiest in locul tau, iar tu – indiferent cine esti : preot sau laic – nu ai dreptul sa iei decizii pt altii, pentru simplu motiv ca nu le vei trai consecintele.
Fiecare pasare piere sau traieste pe limba ei, sau pe deciziile ei, nu? Cum altfel, ne-a lasat Dumnezeu Cel bun liberi?
viziteuC
august 5, 2011 @ 3:56 pm
da ai dreptate,dar depinde de duhovnicul pe care il ai si cum te intelegi cu el…din experienta mea niciodata duhovnicul meu nu mi-a spus:faci asta daca nu…….sau ceva de genul de fiecare data imi da posibilitatea sa aleg daca faci asta iesi bine daca nu uite consecintele…..
Diaconu Rebecca
august 6, 2011 @ 11:21 am
@admin, duhovnicul e si el om si am auzit de cateva ori invataturi nu prea crestinesti din gura unora dintre ei. Stim deja toti ca duhovnicii buni trebuie sa ii cauti cu lumanarea in ziua de azi, nu e niciun secret si niciun motiv de a se ofensa vreo cineva. Recomand „Reflectii calugaresti” a lui N. Steihardt, sau chiar toata cartea „Daruind vei dobandi”. Sincer va spun ca pot sa numar pe degetele de la o mana preotii pe fata carora am citit blandete, bunavointa, iubire de oameni, adica ceea ce ne-a invatat Hristos sa facem. Eu inteleg ca e de datoria voastra sa sustineti fetele bisericesti, dar sa nu exageram totusi. Biserica ortodoxa e bolnava tare.
Diaconu Rebecca
august 6, 2011 @ 11:31 am
„Scopul ascultarii de duhovnic, pe care Sfintii Parinti o considera ca si acultarea de Dumnezeu”. Asa considera sfintii parinti, ca daca asculti de duhovnic e ca si cum ai asculta de Dumnezeu? Imi pare destul de asemenatoare aceasta teorie cu infailibilitatea papala, care e condamnata de biserica ortodoxa. Cum se considera ca papa nu poate gresi ca om si ca e ca si cum ti-ar vorbi Hristos cand iti vorbeste papa, asa fac si ortodocsii deci. Vad paiul din ochiul altora, dar barna din ochiul lor…
Administrator
august 6, 2011 @ 11:47 am
Salut moniqueeveline si midnightvoice ,
Relatia duhovnic – fiu duhovnicesc este intregita de a treia Persoana, si anume Hristos, „Care sta nevazut primind marturisirea voastra” dupa cum se spune in rugaciunea dinaintea Tainii Spovedaniei.
Eu cand cer un sfat duhovnicului nu-mi pun baza in inteligenta lui sau in flerul pe care-l are pentru anumite probleme sociale ci pe Dumnezeu care-l indruma in mod personal, pentru ca la hirotonie a primit Harul Lui.
Sfintii Parintii ne sfatuiesc sa ne rugam inainte de a merge la duhovnic sa cerem sfat, si invers: Duhovnicul inainte de a veni sa savarseasca aceasta Taina se roaga lui Dumnezeu sa-l lumineze sa dea sfaturile cele mai de folos, si din cauza pacatelor lui sa nu indrume gresit pe oameni.
Nu e nimeni obligat sa ceara sfat duhovnicului, nici sa se marturiseasca, ci fiecare trebuie sa faca acest lucru in mod constient, simtind o nevoie in acest sens.
Eu personal ma duc la duhovnic pentru ca nu stiu uneori pe ce cale s-o apuc, nu stiu ce sa fac, si mi-e frica sa iau o decizie gresita.
Sfatul duhovnicului intr-un anumit sens ma linisteste, si-mi da nadejde, ma incurajeaza si iti pot spune ca n-am regretat niciodata ca am ales tot ce mi-a zis el, pentru ca am increderea ca sfaturile lui sunt de la Dumnezeu.
Da! astazi sunt si multi preoti pacatosi, indiferenti, cu o viata neglijenta, dar totusi Harul lui Dumnezeu lucreaza prin ei, si daca tu ca om te duci cu credinta ca Dumnezeu te va indruma cum trebuie, vei vedea ca si cel mai plin de pacate slujitor al lui Hristos te va sfatui extraordinar de bine, ca si cum ar sti toate ce se intampla dinainte.
viziteuC
august 6, 2011 @ 4:00 pm
Daca tu ai incredere ca prin duhovnicul tau vorbeste Insusi Hristos atunci nu mai ai de ce te plange,,,normal ca el e om ca si noi, cu pacate,dar nu trebuie sa-l judecam
Evelina
august 6, 2011 @ 7:34 pm
Admin & Co, eu va multumesc pentru raspunsuri. E gresit din partea mea sa transform discutia in disputa. Va inteleg puctele de vedere, insa nu sunt in niciun caz de acord. Este bine sa ai un duhovnic – caci este bine sa ai un batran/intelept cu sfatul binevoitor, dar este si mai bine sa fii constient de prezenta lui Dumnezeu in fiecare moment in viata ta si sa actionezi constient si in consecinta. Nu as vrea sa arat cu degetul preoti si mireni, care doar vorbesc si nu aplica. In mica-mare masura cu totii facem asa. Eu cred ca eu voi pieri sau voi trai vesnic pentru lucrurile pe care eu le-am ales. Iar cine m-a povatuit de bine, isi va lua rasplata omului bun. Numai ca de la asta pana la notiunea de „ascultare” e drum lung. In opinia mea. Si voi stiti la fel de bine ca si mine ca tendinta de a exagera e pronuntata.
Toate cele bune.
viziteuC
august 7, 2011 @ 8:37 am
Da mai moniqueeveline ai dreptate,dar sunt momente in viata cand nu stii pe ce cale sa o apuci si sfatul duhovnicului te ajuta fosrte mult in aceste situatii daca-l ceri cu adevarat. Nu uita „Mantuirea sta in mult sfat”