Cele opt gânduri ale răutăţii: 1.Despre înfrânarea pântecelui
Mai întîi deci vom vorbi despre înfrînarea pîntecelui, care se împotriveşte îmbuibării pîntecelui; apoi despre chipul posturilor şi despre felul şi cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinţii Părinţi. Aceştia n-au lăsat un singur canon despre postire, nici un singur chip al împărtăşirii de bucate, nici aceeaşi măsură pentru toţi. Fiindcă nu toţi au aceeaşi tărie si aceeaşi vîrstă; apoi si din pricina slăbiciunii unora sau a unei deprinderi mai gingaşe trupului. Insă un lucru au rînduit tuturor: să fugă de îmbuibare şi de săturarea pîntecelui.
Iar postirea în fiecare zi au socotit că este mai folositoare şi mai ajutătoare spre curăţie, decît cea de trei sau de patru zile, sau decît cea întinsă pînă la o săptămînă. Căci zic: Cel ce peste măsură întinde postirea, tot peste măsură se foloseşte adeseori si de hrană. Din pricina aceasta se întîmplă că uneori, din covîrşirea postirii, slăbeşte trupul şi se face mai trîndav spre slujbele cele duhovniceşti; iar alteori, prin prisosul mîncării, se îngreuiază şi face să se nască în suflet nepăsare şi moleşire. Au cercat Părinţii şi aceea că nu tuturor le este potrivită mîncarea verdeţurilor sau a legumelor şi nici posmagul nu-l pot folosi ca hrană toţi.
Şi au zis Părinţii că unul mîncînd două litre de pîine e încă flămînd, iar altul mîncînd o litră sau şase uncii se satură. Deci precum am zis mai înainte:, le-a dat tuturor o singură regulă pentru înfrânare: să nu se amăgească nimeni cu săturarea pîntecelui şi să nu se lase furat de plăcerea gîtlejului. Pentru că nu numai deosebirea felurilor, ci şi mărimea cantităţii mîncărilor face să se aprindă săgeţile curviei. Căci cu orice fel de hrană de se va umple pîntecele nasţe sămînţa desfrînării; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea să se îmbete, ci şi saturarea de apă, precum şi prisosul a orice fel de hrană o moleşeşte şi o face somnoroasă.
In Sodoma nu aburii vinului sau ai bucatelor felurite au adus prăpădul, ci îmbuibarea cu pîine, cum zice proorocul (Iez. XVI, 49). Slăbiciunea trupului nu dăunează curăţiei inimii cînd dăm trupului nu ceea ce voieşte plăcerea, ci ceea ce cere slăbiciunea. De bucate numai atît să ne slujim, cît să trăim, nu ca să ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu măsură şi cu socoteală dă trupului sănătatea, nu îi ia sfinţenia.
Regula înfrînării şi canonul aşezat de Părinţi acesta este: Cel ce se împărtăşeşte de vreo hrană să se depărteze de ea pînă mai are încă poftă şi să nu aştepte să se sature. Iar Apostolul zicînd: „Grija trupului să nu o faceţi spre pofte” (Rom. XIII, 14) n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasă a vieţii, ci grija cea iubitoare de plăceri. De altfel pentru curăţia desăvîrşită a sufletului nu ajunge numai reţinerea de la bucate dacă nu se adaugă la ea şi celelalte virtuţi. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul şi prin ostenirea trupului mari foloase aduce.
Infrînarea de la iubirea de argint călăuzeşte sufletul spre curăţie care înseamnă nu numai lipsa banilor, ci şi lipsa poftei de a-i avea. Reţinerea de la mînie, de la întristare, de la slava deşartă şi mîndrie înfăptuieşte curăţia întreagă a sufletului. Iar curăţia parţială a sufletului, cea a neprihănirii adică, o înfăptuiesc în chip deosebit înfrînarea şi postul. Căci este cu neputinţă ca cel ce şi-a săturat stomacul să se poată lupta în cuget cu dracul curviei. Iată de ce lupta noastră cea dintîi trebuie să ne fie înfrînarea stomacului şi supunerea trupului nu numai prin post, ci prin priveghere, osteneală şi citiri; apoi aducerea inimii la frica de iad şi la dorul după împărăţia cerurilor.
(Sfântul Ioan Casian – Filocalia volumul 1)
Aici puteţi citi despre celelalte gânduri ale răutăţii.
Nelu
iunie 22, 2010 @ 6:18 pm
Un articol atata de bun din Sfintii Parinti nu am citit de foarte multa vreme incoace .
Sfinte Ioan Casian roaga-te pentru sufletele noastre .
ionutzu18
iunie 30, 2010 @ 5:48 pm
Cata dreptate are…si eu am patima pantecului. Cand ma asez la masa, fac rugaciunea inainte de a manca, iar apoi, dupa ce mananc prima portie, simt nevoia sa mai mananc una ca si cand ar fi continuarea primeia. Imbuibarea pantecului naste samanta curviei…bine zis. Asta se intampla deoarece cu cat trupul e satisfacut mai mult, cu atat vrea si mai mult…asta e valabil la orice. Cu toate acestea, desi mananc si cea dea doua portie uneori, nu o fac din placerea bucatelor sau din bunavointa mea…pur si simplu asa simt…stomacul meu cere…si tot cere. Suna infricosator insa… PRIMA PORTIE E DE LA DUMNEZEU…A DOUA…E DE LA CELALALT
Cum sa ma inchin la sfarsitul mesei dupa ce am mancat doua portii si sunt ghiftuit?…Nu numai ca ma simt inconfortabil, dar mi-ar fi si rusine de El.
Insa imbuibarea pantecului nu depinde numai de victima, ci si de bunatatea mancarii, insa aceasta nu trebuie sa fie o scuza…
maria
martie 1, 2011 @ 3:32 pm
trebuie sa mancam cat sa traim nu sa traim ca sa mancam..
maria
martie 1, 2011 @ 3:40 pm
va recomand din Patericul Romanesc viata Sf Cuviosi Ioan Casian Si Gherman,au avut un aport semnificativ pt teritoriul romanesc si implicit zonei dobrogene.
sau urmatoarea carte http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/226-convorbiri-duhovnicesti-ioan-casian,-sf..html
Doamne ajuta!
Diaconu Rebecca
iulie 18, 2011 @ 5:47 pm
Eu am citit totusi despre post la ISAIA cap.58 Postul cel adevarat „Nu stiti voi postul care Imi place? – zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor.
7. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma! Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire,
10. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei.” si mai este un paragraf dar il gasiti in scriptura. Oricum, nu am gasit nicaieri cum ca postul ar insemna un regim vegetarian. Nu am gasit nicaieri nimic despre mancare. Sa fii cumpatat adica, e una, dar sa mananci doar legume, ciuperci, si nicmic de origine animala, eu personal nu am gasit nicaieri. Stie vreo cineva vreun paragraf cu referire la acest aspect?
RESURECTION
iulie 18, 2011 @ 8:17 pm
Postul este modalitatea prin care Îi arătăm lui Dumnezeu şi nouă înşine că luăm în serios relaţia noastră cu El. Postul te ajută să capeţi o nouă perspectivă asupra lucrurilor şi să reînnoieşti încrederea ta în Dumnezeu.
Cu toate că ţinerea postului a fost prezentată în Sfintele Scripturi în cele mai multe cazuri ca abţinere de la mâncare, mai există şi alte modalităţi de a posti. Orice lucru la care poţi renunţa temporar pentru a te concentra mai bine asupra lui Dumnezeu poate fi considerat ca post (1 Corinteni 7:1-5). Ţinerea postului trebuie limitată la o perioadă de timp anume, în special atunci când postul este manifestat exterior prin abţinerea de la mâncare. Abţinerea de la mâncare pentru perioade prea mari poate fi dăunătoare organismului. De asemenea, postul nu are ca scop pedepsirea trupului tău, ci concentrarea asupra lui Dumnezeu. Tot astfel, ţinerea postului nu trebuie considerată ca o modalitate de a slăbi sau a ţine o dietă anume. Nu posti ca să slăbeşti, ci posteşte ca să ai o relaţie mai apropiată cu Dumnezeu. Da, orice persoană poate posti. Este posibil ca unii să nu fie în măsură să postească abţinându-se de la mâncare (cum ar fi persoanele bolnave de diabet), însă oricine poate să renunţe pentru un timp la ceva anume pentru a se concentra asupra relaţiei sale cu Dumnezeu.
RESURECTION
iulie 18, 2011 @ 8:19 pm
Îndepărtându-ne privirea de la lucrurile lumeşti, ne putem concentra mai bine asupra lui Hristos. Ţinerea postului nu este o modalitate prin care obţinem ceea ce vrem noi de la Dumnezeu. Ţinerea postului ne schimbă pe noi, niciodată pe Dumnezeu. Ţinerea postului nu este o cale prin care am putea să părem mai spirituali faţă de alte persoane. Postirea trebuie să se facă în spirit de umilinţă şi atitudine de bucurie. Matei 6:16-18 declară: “Când postiţi, să nu va luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
RESURECTION
iulie 18, 2011 @ 8:25 pm
Nicăieri nu sunt menţionate în Biblie porunci privitoare la aceste produse alimentare cu referire la post. Putem însă învăţa ceva despre produsele alimentare de la care s-au abţinut oamenii în timpul postului din următoarele cazuri menţionate în Biblie
IATA CATEVA EXEMPLE midnightvoice,din care poti vedea ca postul e vegetarian chiar negru
Postul împăratului David
După ce a venit proorocul Natan la David şi l-a mustrat pentru păcatul săvârşit împotriva lui Urie Hititul şi împotriva lui Bat-Şeba.
Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost greu bolnav. David s-a rugat Domnului pentru copil, şi a postit; şi când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar n-a voit, şi n-a mâncat nimic cu ei. (2 Samuel 12:15-17)
David şi-a încheiat postul peste şapte zile, după ce a murit copilul. Doar atunci s-a sculat, a mers în Casa Domnului, s-a închinat şi apoi a venit acasă şi a mâncat.
Postul Esterei
Când răul Haman a hotărât să omoare pe toţi Iudeii din Persia, Mardoheu a venit la împărăteasa Estera şi i-a cerut să meargă la împărat să ceară izbăvirea Iudeilor. Estera i-a spus că nu fusese chemată la împărat de 30 de zile şi dacă ar fi mers la el fără să fie chemată, era pericol să fie omorâtă, conform legii Perşilor. De aceea, ea a cerut următoarele lui Mardoheu
„Du-te, strânge pe toţi Iudeii care se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti o dată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4:16)
RESURECTION
iulie 18, 2011 @ 8:27 pm
Postul acesta era unul care a exclus orice alimentaţie şi lichide. Dumnezeu a privit la postul poporului şi a ascultat rugăciunea lor, dându-le o mare izbăvire de vrăjmaşii lor. Pentru mai multe detalii vă sfătuiesc să citiţi în întregime cartea Estera din Biblie.
Postul pocăinţei din Ninive
Când răutatea locuitorilor cetăţii Ninive s-a ridicat până la cer, Dumnezeu a trimis pe proorocul Iona la ei cu un mesaj.
Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire, de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui, ca să nu pierim!” Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă, şi nu l-a făcut. (Iona 3:4-10)
Să nu înţelegem de aici că ne-ar cere Dumnezeu să extindem postul nostru şi asupra animalelor. Acesta a fost felul împăratului din Ninive de a înţelege postul, mai ales că era un om care nu avea cunoştinţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, se pare că ştia ceva mai mult despre post decât cunosc oamenii astăzi. Ştia cel mai important lucru, că oamenii trebuie să se întoarcă de la faptele lor rele, dacă vor să le fie primit postul la Dumnezeu şi să le fie ascultate rugăciunile.
RESURECTION
iulie 18, 2011 @ 8:33 pm
CONCLUZIE:în înţelesul biblic, postul era abţinere de la mâncare şi uneori şi de la apă. Apoi, cum am văzut, oamenii erau cei care decideau să se abţină de la mâncare doar, sau şi de la apă. Să nu uităm cel mai important element al postului – pocăinţa. Fără pocăinţă postul nu este primit la Dumnezeu.