Cele opt gânduri ale răutăţii: 2.Despre duhul curviei şi al poftei trupeşti
A doua luptă o avem împotriva curviei şi a poftei trupeşti. Pofta aceasta începe să supere pe om de la cea dintîi vîrstă. Mare şi cumplit război este acesta şi luptă îndoită cere. Căci acest război este îndoit, aflîndu-se şi în suflet, şi în trup. De aceea trebuie să dăm lupta din două părţi împotriva lui. Prin urmare, nu ajunge numai postul trupesc pentru dobîndirea desăvîrşitei neprihăniri şi a adevăratei curaţii, de nu se va adăuga şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă către Dumnezeu şi citirea deasă a Scripturilor, şi osteneala, şi lucrul mîinilor, care abia împreună pot să oprească pornirile cele neastîmpărate ale sufletului şi să-1 aducă înapoi de la nălucirile cele de ruşine.
Mai înainte de toate însă foloseşte smerenia sufletului, fără de care nu va putea birui nimeni nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la început trebuie păzită inima cu toată străjuirea de gîndurile murdare (Prov. IV, 23). „Căci dintru aceasta purced, după cuvîntul Domnului, gînduri rele, ucideri, preacurvii, curvii” (Matei XV, 19) şi celelalte. Deoarece şi postul ni s-a rînduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci spre trezvia minţii, ca nu cumva, întunecîndu-se de mulţimea bucatelor, să nu fie în stare să se păzească de gînduri.
Deci nu trebuie pusă toată strădania numai în postul cel trupesc, ci şi în meditaţie duhovnicească, fără de care e cu neputinţă să urcăm la înălţimea neprihănirii şi curăţiei adevărate. Se cuvine, aşadar, după cuvîntul Domnului, „să curăţim mai întîi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să se facă şi cea din afară curată” (Matei XXIII, 26). De aceea să ne sîrguim, cum zice Apostolul, „a ne lupta după lege şi a lua cununa” (2 Tim. II, 5) după ce am biruit duhul cel necurat al curviei, bizuindu-ne nu în puterea şi nevoinţa noastră, ci în ajutorul Stăpînului nostru Dumnezeu.
Căci dracul acesta nu încetează de a război pe om pînă nu va crede omul cu adevărat că nu prin străduinţa şi nici prin osteneala sa, ci prin acoperămîntul şi ajutorul lui Dumnezeu se izbăveşte de boala aceasta şi se ridică la înălţimea curăţiei. Fiindcă lucrul acesta este mai presus de fire şi cel ce a călcat întărîtările trupului şi plăcerile lui ajunge într-un chip oarecare afară din trup. De aceea este cu neputinţă omului (ca să zic aşa) să zboare cu aripile proprii la această înaltă şi cerească cunună a sfinţeniei şi să se facă următor îngerilor, de nu-1 va ridica de la pămînt şi din noroi harul lui Dumnezeu. Căci prin nici o altă virtute nu se aseamănă oamenii cei legaţi cu trupul mai mult cu îngerii cei netrupeşti, decît prin neprihănire. Printr-aceasta, încă pe pămînt fiind şi petrecînd, au, după cum zice Apostolul, petrecerea în ceruri (Filip. III, 20).
Iar semnul că au dobîndit desăvîrşit această virtute îl avem în aceea că sufletul chiar şi în vremea somnului nu ia seama la nici un chip al nălucirii de ruşine. Căci deşi nu socoteşte păcat o mişcare ca aceasta, totuşi ea arată că sufletul boleşte încă şi nu s-a izbăvit de patimă. Si de aceea trebuie să credem că nălucirile cele de ruşine ce ni se întîmplă în somn sunt o dovadă a trîndăviei noastre de pînă aci şi a neputinţei ce se află în noi, fiindcă scurgerea ce ni se întîmplă în vremea somnului face arătată boala ce şade tăinuită în ascunzişurile sufletului. De aceea şi Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria în ascunzişurile sufletului, unde ştie că stau şi pricinile bolii, zicînd: „Cel ce caută la muiere spre a o pofti pe dînsa a şi preacurvit cu ea întru inima sa”(Matei V, 28). Prin aceasta a îndreptat nu atît ochii cei curioşi şi desfrînaţi, cît sufletul cel aşezat înăuntru, care foloseşte rău ochii cei daţi de Dumnezeu spre bine. De aceea şi cuvîntul înţelepciunii nu zice: „Cu toată străjuirea păzeşte ochii tăi”, ci: „Cu toată străjuirea păzeşte inima ta”(Prov. IV, 23), aplicînd leacul străjuirii mai ales aceleia care foloseşte ochii spre ceea ce voieşte.
Aşadar, aceasta să fie paza cea dintîi a curăţiei noastre:de ne va veni în cuget amintirea vreunei femei, răsărită prin diavoleasca viclenie, bunăoară a maicii sau a surorii, sau a altor femei cucernice, îndată să o alungăm din inima noastră, ca nu cumva zăbovind mult la această amintire amăgitorul celor neiscusiţi să rostogolească cugetul de la aceste feţe la năluciri ruşinoase şi vătămătoare. De aceea şi porunca dată de Dumnezeu primului om ne cere să păzim capul şarpelui (Facere III, 15), adică începutul gîndului vătămător prin care acela încearcă să se şerpuiască în sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima răsărire a gîndului, să primim şi celălalt trup al şarpelui, adică învoirea cu plăcerea, şi prin aceasta să ducă apoi cugetul la fapta neîngăduită.
Ci trebuie, precum este scris, „In dimineţi să ucidem pe toţi păcătoşii pămîntului” (Ps. C, 8) adică prin lumina cunoştinţei să deosebim şi să nimicim toate gîndurile păcătoase de pe pămînt, care este inima noastră, după învăţătura Domnului; şi pînă ce sînt încă prunci, fiii Vavilonului, adică gîndurile viclene, să-i ucidem, zdrobindu-i de piatră (Ps. CXXXVI, 9), care este Hristos. Căci de se vor face bărbaţi prin învoirea noastră, nu fără mare suspin şi grea osteneală vor fi biruiţi. Dar pe lîngă cele zise din dumnezeiasca Scriptură, bine este să pomenim şi cuvinte de-ale Sfinţilor Părinţi. Astfel, Sfîntul Vasile, episcopul Cezareii Capadociei, zice: „Nici muiere nu cunosc, nici feciorelnic nu sînt. El stiacă darul fecioriei nu se dnbînripstp mimai prin depărtarea cea trupească de muiere, rişi prin sfinţenia şi curăţia sufletu-ş lujjcare se cîştigă prin frica lui Dumnezeu.
Mai zic Părinţii şi aceea că nu putem cîştiga desăvîrşit virtutea curăţiei de nu vom dobîndi mai întîi în inima noastră adevărata smerenie a cugetului; nici de cunoştinţă adevărată nu ne putem învrednici cîtă vreme patima curviei zăboveşte în ascunzişurile sufletului. Dar ca să desăvîrşim înţelesul neprihănirii, vom mai pomeni de un cuvînt al Apostolului şi vom pune capăt cuvîntului: „Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. XII, 14). Că despre aceasta grăieşte, se vede din cele ce adaugă, zicînd: „Să nu fie cineva curvar sau lumeţ ca Esau” (Evr. XII, 16). Pe cît este, aşadar, de cerească şi de îngerească virtutea sfinţeniei, pe atît este de războită cu mai mari
bîntuieli de potrivnici. De aceea sîntem datori să ne nevoim nu numai cu înfrînarea trupului, ci şi cu zdrobirea inimii şi cu rugăciuni dese, împreunate cu suspine, ca să stingem cuptorul trupului nostru, pe care împăratul Vavilonului îl aprinde în fiecare zi prin aţîţarea poftei, cu roua venirii Sfîntului Duh. Pe lîngă acestea, armă foarte tare pentru acest război avem privegherea cea după Dumnezeu. Căci precum paza zilei pregăteşte sfinţenia nopţii, aşa şi privegherea din vremea nopţii deschide sufletului calea către curăţia zilei.
(Sfântul Ioan Casian – Filocaliam volumul I)
Crina Ionescu
iulie 26, 2009 @ 12:14 pm
Dupa tot ce am vazut si am cititi pe acest web-site, incep sa imi spun semne mari de intrebare asupra preotilor ce se spune ca sunt slujitorii Lui Dumnezeu. Este absurd sa sfidam legile Domnului, exact ceea ce aceasta comunitate corupta face. Este absurd si totodata strigator la Cer sa afirmati ca necesitatea lasata de Dumnzeu de a fi cu persoana iubita, cu sotul sau sotia, este un pacat. Cum puteti sfida aceasta lege?! Dumnezeu a lasat acest lucru, El a lasat ca oamenii casatoriti sa faca dragoste, sa isi consume iubirea. Acest lucru este un pacat? Dar faptul ca Episcopia a aceptata in cadrul Bisericii si al Manastirilor preoti si maicaute homosexuali si lesbiene, asta nu e un pacat mai mare?! Relatiile sexuale intre doua persoane de acelasi sex nu este un pacat?! Cum pot credinciosii sa mearga la Biserica si sa se spovedeasca, sa ingenuncheze in fata unui preot homosexual, a unui om ce este cu adevarat murdar si fizic si psihic? Cum poti sa ai incredere intr-un asemenea om care intretine relatii homosexuale cu acordul Bisericii?! Nu este strigator la Cer, domnilor, preotilor, maicutelor?! Asta nu e pacat?! Cine sunt adevaratii pacatosi, preotii si maicutele homosexuali sau oamenii casatoriti care fac dragoste? Rusine sa va fie.. ca afirmati ca Il slujiti pe Dumnezeu, cand voi de fapt va bateti joc de Cel de Sus… Asta e pacatul.. astia sunt adevaratii pacatosi.. Rusine!
D
iulie 26, 2009 @ 3:03 pm
Nu stiu ce te-a inversunat asa. Daca articolul de fata, poate nu ai observat: el apartine unui Sfant.(si oricum nu vad in el ce te-ar fi putut indigna asa tare)
Apoi, cine a spus ca e un pacat sa fie sotul cu sotia ? (evident,cu exceptia perioadelor de post si in preajma primirii impartasaniei; cand fiecare se apropie mai mult de Dumnezeu. Si, ca sa stii si tu, regasirea dupa un post e mult mai placuta. Oricum, crestinii nu percep asta ca o interdictie, ci ca pe ceva firesc; culmea e ca sunt revoltati tot cei care oricum nu pazesc aceste randuieli ! )
In rest, despre preoti homo si maici lesbiene, prieteneste iti dau un sfat: nu mai inghiti nemestecat tot ce livreaza presa ! Si daca ar fi vre-un caz, asta nu desfiinteaza nici taina preoriei, si nici valoarea monahismului. Sunt doar caderi omenesti.
Dar pana la urma poate ne spui si noua ce te-a suparat asa de tare … Caci altfel postarea ta pare decupata dintr-un tabloid.
Dan
iulie 26, 2009 @ 3:09 pm
Crina, fara suparare…dar cred ca ai inteles lucrurile prost. Spui cu multa suparare ca: „Este absurd si totodata strigator la Cer sa afirmati ca necesitatea lasata de Dumnzeu de a fi cu persoana iubita, cu sotul sau sotia, este un pacat.”…de cand urmaresc si eu site-ul asta (si il urmaresc de ceva timp) eu nu am gasit scris asa ceva, sau o insinuare la asa ceva….ci ma gandesc ca poate ai gresit contextul. Cat despre maicute si preoti homosexuali, stati fara grija ca are cine sa-i judece…sau cumva v-a dat Domnul Hristos dregatoria Sa iar noi nu stim? Din cate am observat, pe siteul asta se judeca pacatul…nu omul…ceea ce este o foarte mare diferenta. Pana la urma problema nu este sexualitatea umana…ci sexualitatea umana prost inteleasa…de asta se parlesc cu suferinta multi tineri in ziua de astazi.
Adriana
iulie 26, 2009 @ 4:02 pm
Draga Crina,
Rezulta din acest articol ca ar fi pacat ca sotii sa faca dragoste? Caci atunci inseamna ca eu nu am citit cu luare aminte articolul 😐 Caci mie imi pare ca se combate doar pofta trupeasca in afara casatoriei… Insa cum sunt multi calugari care scriu aceste invataturi (ma refer la autorii invataturilor, si nu la admin care posteaza aceste invataturi), acesti calugari mai uita cateodata sa precizeze ca ei nu interzic dragostea trupeasca oamenilor casatoriti, nu lor le vorbesc prin aceste cuvinte, ci celor necasatoriti, pentru care nu este permis sa doreasca trupeste o femeie care nu le este sotie.
Cat despre pacatele preotilor, calugarilor si calugaritelor, se vede bine ca om fara pacat nu prea exista pe lumea asta. Deci daca asteptam sa avem preoti fara pacat ca sa ne putem spovedi, nu cred ca mai ajungem la spovedanie. Nu incurajez pacatul, ci doar zic ca pacatosul trebuie sa se vindece. Conducerea bisericii trebuie sa ia masuri bune cu ei, adica exact in aceste cazuri sa arate cum se procedeaza crestineste cu omul pacatos pentru care Domnul s-a jertfit, indiferent daca este preot sau mirean, cum trebuie procedat ca pacatosul sa se indrepte. Asa ca bine ar fi sa ne rugam sa le dea Domnul multa intelepciune si dragoste ca sa ia hotararea cea buna, si sa ne rugam si noi sa avem preoti vrednici de marea Taina care se afla zilnic in mainile lor, Potirul cu Corpul si Sangele Domnului… Preotii au o mare raspundere in fata lui Dumnezeu, raspundere pe care nu stiu cati dintre noi ar putea sa o poarte. Deci sa ne rugam pentru ei, caci nevoie mare au de rugaciunile noastre, la ispite grele fiind supusi, si nu toti au forta necesara sa reziste. Insa sa nu-i acuzam cu rautate pentru slabiciunile lor, caci este diavolul care ii chinuie mai mult pe ei din cauza marii Taine careia ii slujesc. Sa ne rugam mai degraba pentru ei, si sa lasam sa fie dojeniti si indreptati cu dragoste de catre superiorii lor de drept… si sa ne rugam si pentru acestia din urma…
Doamne ajuta!
mihai
iulie 26, 2009 @ 5:40 pm
Biserica nu si-a dat si nu-si va da niciodata acordul pentru ca anumite persoane, clerici sau nu, sa aiba relatii homosexuale!! Faptul ca acele persoane acuzate de homosexualitate sunt mentinute pe aceleasi posturi si nu sunt date afara din preotie pana ce nu se verifica de catre organele bisericesti competente veridicitatea acuzatiilor, nu inseamna ca sunt tinute cu „acordul” Bisericii!!!
Parerea mea e ca cine a afirmat mai sus acest lucru, sa-si cantareasca foarte atent afirmatiile. Sminteste si nu-i a buna…
dana
august 6, 2009 @ 10:36 am
Crina, acest articol se refera la cei care curvesc nefiind casatoriti si cei care preacurvesc adica cei care comit adulter in afara casatoriei, nu se referea in nici un caz la relatiile trupesti in cadrul casatoriei.
Victor
august 24, 2009 @ 3:13 am
Fratilor este evident sa se supere asa tare Crina pentru ca traeste in placere trupeasac cred eu dar si noua Dumnezeu nu nea dat sa traim in placere ci impreunarea este lasata de la Dumnezeu pentru reproductie sau mai bine zis pentru nasterea de prunci insa noi am intrecut si animalele daca veti observa ma ertati
alexandu
decembrie 12, 2009 @ 5:47 pm
Sf. Ioan Gura de Aur: „De vei vedea pe preot cazut beat intr-un sant, apleaca-te si saruta-i mana – caci Harul lui Dumnezeu din el conteaza si lucreaza in continuare pentru noi”. Crina, nu te mai uita la pacatele altuia caci fiecare are Judecatorul Sau. Un sofer cand conduce nu se uita niciodata la alt sofer caci ajunge in prapasie. Dumnezeu Cel Bun sa-ti ajute!
bamby
martie 7, 2010 @ 5:05 pm
NU trebuie sa judecam pe nimeni k sa nu fim judecati.toti gresim asa ca nu avem nici un drept sa judecam. Corect zice Victor ca am ajuns mai rau ca animalele,macar animalele o fac pentru nasterea de pui,pentru inmultire, pe cand omul o face pentru placerea trupului.Pe cand un animal nu-si omoara puiul,dar o fiinta isi poate omori copilu prin avort.Pe cand un animal nu are ratiune si totusi…omul are ratiune si stie cei rau si face. Omul care ii stricat nu se teme de pacat. SA ne lumineze DUMNEZEU in tot ce facem si in tot ce gandim.
ionutz
martie 8, 2010 @ 11:08 am
Nu stiu daca trebuie sa ne temem de pacat,sau sa uram de fapt pacatul…!Caci pacatele oricum le facem caci suntem neputinciosi.Sa fim in schimb responsabili si sa numim inaintea lui Dumnezeu pacatul…..pacat si nu ceva de genu:”o vorba acolo mica,o fapta acolo neimportant”,pentru ca altfel legam pacatul si este iertat de Dumnezeu primind astfel Harul Sau in continuare!Doamne ajuta!
dina
iunie 13, 2010 @ 10:37 am
re:
💡 [quote name=”ionutz”]Nu stiu daca trebuie sa ne temem de pacat,sau sa uram de fapt pacatul…!Caci pacatele oricum le facem caci suntem neputinciosi.Sa fim in schimb responsabili si sa numim inaintea lui Dumnezeu pacatul…..pacat si nu ceva de genu:"o vorba acolo mica,o fapta acolo neimportant",pentru ca altfel legam pacatul si este iertat de Dumnezeu primind astfel Harul Sau in continuare!Doamne ajuta![/quote]
dina
iunie 13, 2010 @ 10:40 am
💡 daca doriti preoti buni nastetii si educatii
Ana
iunie 13, 2010 @ 12:33 pm
re:
Dina, gand la gand cu tine. Sa actionam deci:-). Sa crestem copii si sa-i educam crestin ortodox si voia Domnului mai departe. Acum este generatia care trebuie sa creasca preotii de maine.
Dumnezeu sa va ajute
Guest
iunie 13, 2010 @ 5:13 pm
eu o sa dau la seminar sper sa reusesc miam dat seaama cas un om pacatos
si cu ajutorul lui DUMNEZEU vreau sa devin preot sper sa reusesc
ionutzu18
iulie 2, 2010 @ 12:03 pm
Nu stiu de ce, insa cred ca d-na sau d-soara Ionescu a inteles altceva fata de ce trebuia. In afara faptului acesta, cred ca ea a incalcat ce spune acolo…nu vreau sa incriminez, dar asta sunt tentat sa cred din atitudinea ei avand in vedere ca sa cam maniat la vederea articolului.
Danaa
iulie 10, 2010 @ 10:15 am
treziti-va
Crina are perfecta dreptate, voi nu vreti sa vedeti. Sexul este ceva normal, in afara si in interiorul casatoriei. Asa am fost contruiti genetic, e o necesitate a noastra, e o prostie sa o negam si sa incercam sa o infranam. Lipsa de sex aduce frustrare. O zi buna
Saurian
iulie 10, 2010 @ 11:39 am
Danaa – trezeşte-te
Pe ce bază eşti aşa de sigură că ceea ce spui tu e adevărat? Ai încercat să trăieşti în curăţie, în rugăciune, în post şi înfrânare şi ai descoperit că îţi face nu ştiu cât rău? Iartă-mă dar pot spune că sexualitatea asta e ceva de absolută nevoie aşa cum e de absolută nevoie băutura alcoolică pentru un beţiv. Mă distrează cum nişte oameni care nici n-au trăit în lumea celor ce duc o viaţă în Hristos îi judecă pe aceştia. Noi avem cazuri de curve şi curvari care s-au întors spre Hristos şi spun despre sexul de care vorbeşti că nu e ok ( mă refer când nu e făcut între soţi şi atunci când este îngăduit de Dumnezeu ). Tu cumva ai vreun exemplu de sfânt ( că acela e cel care trăieşte în Hristos cum trebuie. Restul doar încercăm şi trăim ceea ce trăim la o măsură mai mică ) care spune că e de absolută necesare să curveşti?
omp
iulie 11, 2010 @ 11:54 am
[i]”Mai înainte de toate însă foloseşte [b]smerenia sufletului[/b], fără de care nu va putea birui nimeni nici curvia, nici celelalte patimi.”[/i](din articolul de mai sus)
Inteleg, Danaa, e greu sa fii[i] frustrat[/i]… in general frustrarile pornesc de la [i]interdictii neacceptate[/i]… ce sa-i faci, Decalogul probabil ca a fost dat tocmai spre a fi incalcat, ce conteaza porunca a 7-a… asta-i DOAR pentru ce-i [i]anormali genetic[/i], restul omenirii e NORMAL sa o incalce…
Apropo, am o mare nelamurire: inainte de cadere, Adam si Eva sufereau cumva de astfel de frustrari ?
Iertare! Iertare! Iertare! si… Multumesc!
Admin, recunosc… ai tot dreptul sa stergi acest mesaj!!!
g
iulie 11, 2010 @ 11:59 am
@omp
iarta ma ca insist..dar te rog iarasi sa te mai gandesti si sa iesi de sub anonimat.. Domnul cu voi!
omp
iulie 11, 2010 @ 12:14 pm
@g
daca ai o problema atat de apasatoare, incat nici macar cu duhovnicul nu o poti discuta, roaga frumos pe Admin sa-ti dea id-ul lui omp… dar, te avertizez, nu-mi plac conversatiile de dragul conversatiei… si nici din anonimat nu simt nevoia sa ies… inca odata, iarta-ma!
g
iulie 11, 2010 @ 12:50 pm
@omp
:-)esti asa de serios/a adica mi e si teama sa vb q tn.. wow!
g
iulie 11, 2010 @ 12:59 pm
@omp
imi pare rau ca te supar..iarta ma..iarta ma..poate nu ai timp de mn..si de nimicurile mele.. 🙁
omp
iulie 11, 2010 @ 2:13 pm
g,
ma doare cand vad figuri asa 🙁 …
PS – daca vrei sa ies musai din [i]anonimat[/i], afla ca: omp = „o mare pacatoasa”.
Rog mult si frumos pe Admin – dupa ce tu vei confirma citirea acestui ultim mesaj – sa stearga cel putin ultimele 2 mesaje omp, care chiar nu se leaga deloc de acest articol…
g
iulie 11, 2010 @ 4:41 pm
@omp
oh, iarta ma..am ocupat spatiu degeaba cu comentariile mele pe langa subiect..iertare admin…iertare omp( desi tot as vrea id..poate m ai mai aduce cu picioarele pe pamant..sau m ai intari sufleteste..)..Doamne ajuta si iertare..
Ana
octombrie 5, 2010 @ 9:49 am
Tipar dupa media
@ Danaa „Crina are perfecta dreptate, voi nu vreti sa vedeti. Sexul este ceva normal, in afara si in interiorul casatoriei. Asa am fost contruiti genetic, e o necesitate a noastra, e o prostie sa o negam si sa incercam sa o infranam. Lipsa de sex aduce frustrare. O zi buna”
Danaa, cand am citit ce.ai scris aici, am crezut ca nu-i adevarat, ca doar vrei sa plusezi. In continuare nu cred ca tu poti gandi asa, mai ales ca esti fata.
Am o intrebare pentru tine referitor la casatorie. Cum iti explici tu casatoria si ce inseamna pentru tine?
Numai bine
Diana
octombrie 5, 2010 @ 1:17 pm
Conceptia Crinei si a Danei constituie un mare adevar in viziunea psihologilor, mai ales in conceptia lui Freud. Inca o data doresc sa scot in evidenta prapastia pe care o aduce psihologia in randul tinerilor, si nu numai. Psihologia vine cu dovezi si experimente concrete pe marginea acestui subiect (ex. toate energiile negative si tensiunile intrapsihice acumulate in timpul zilei se descarca in timpul actului sexual…in lipsa acestui act, fiziologic si necesar ca oricare alta nevoie fiziologica, devii irascibil, tensionat, depresiv, etc.) Deasemenea doresc sa subliniez faptul ca psihologia schimba toate regulile crestine. Ex. pacatul cel mai grav considerat in randul crestinilor, este MINDRIA, ei bine, psihologia considera ca este necesar ca fiecare persoana sa aiba incredere in fortele proprii (si nu in puterea lui Dumnezeu), sa creada ca este cel mai bun, ca toate sansele de reusita in viata ii apartin, etc. Din acest motiv mereu va exista o prapastie intre cele doua conceptii(psihologica, teologica). Ar fi foarte multe exemple aici, care sa schimbe, poate, convingerea celor care cred ca totul este de folos si totul este permis (in legatura cu acest subiect). Acesta era motivul pentru care undeva am sris despre regretul pe care il am datorita faptului ca am pierdut ani din viata, nopti si timp pretios,invatand conceptii care ma duceau tot mai departe de Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu credeam in Dumnezeu sau nu mergeam la biserica ,doar ca ma incadram in categoria despre care spunea Domnul Isus Hristos:” nu cel ce spune Doamne, Doamne va intra in imparatia cerului, ci cel ce face voia Tatalui Meu”.
Domnul sa ne de-a intelepciune sa facem voia Sa!
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne arate calea demna de urmat!
S.
octombrie 5, 2010 @ 2:13 pm
Draga Diana,
cu totii ne pare rau si regretam actiunile noastre care ne-au dus mai departe de Dumnezeu. Pacatele s-au intamplat, de ele, de urmarile acestora ulterioare si de constiinta nu scapam.Esentiala e nadejdea in invierea duhovniceasca.Daca s-a intamplat sa faceti ceva ce acum regretati, ganditi-va ca Dumnezeu stie el de ce a permis asta, caci nimic nu se intampla fara permisiunea Lui. Tot raul spre folosul si smerenia noastra!
Sa multumim Domnului pentru constiinta ce ne-o da, facandu-ne sa ne dam seama ca am fost orbi pana acum, si sa ne rugam sa ne dea putere si intelepciune mai departe in drumul nostru,
Doamne ajuta!