Cele trei înțelesuri ale sintagmei „Pâinea noastră cea de toate zilele”

Cerem de la Dumnezeu pâinea zilnică

25. A patra cerere este: „Dă-ne nouă în această zi pâinea noastră cea de toate zilele”.

Pâinea zilnică este cerută aici în locul a toate celelalte lucruri care sunt proprii mâncării în această viaţă, fapt pentru care Domnul spune în cuvintele Sale mai departe: „nu vă gândiţi la ziua de mâine” (Mt. 6, 34).

Şi pentru aceasta a adăugat aici cuvintele: „Dă-ne nouă în această zi”.

Împărtășirea zilnică cu Hristos euharistic. Împărtășirea de hrana duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu

Şi aceasta pentru a exprima Sfintele Taine ale Trupului Său, pe care noi le primim zilnic[1].

Sau pentru a arăta hrana duhovnicească, după cum ne-a învăţat tot Domnul zicând: „Lucraţi pentru mâncarea care nu piere” (In. 6, 27). Și iarăşi: „Eu sunt pâinea vieţii, Care S-a coborât din cer” (In. 6, 33, 35).

Şi aceste trei semnificaţii sunt foarte adevărate şi problema în discuţie necesită aprofundare[2].

Rugăciunea noastră și ajutorul lui Dumnezeu. Căutarea Împărăției lui Dumnezeu și primirea de la Dumnezeu a lucrurilor necesare existenței noastre

Şi poate cineva se miră, de ce noi ne rugăm ca să obţinem aceste lucruri, care sunt necesare vieţii – ca spre exemplu: mâncarea şi hainele – când Domnul Însuşi a zis: „nu vă neliniştiţi pentru ce veţi mânca sau pentru cele cu care vă veţi îmbrăca” (Mt. 6, 31).

Căci cineva poate să nu fie neliniştit pentru un lucru pentru care se roagă şi pe care vrea să îl obţină. Dar când ne rugăm, trebuie să ne dăruim cu cea mai mare deschidere a minţii, pentru că toate aceste cereri, care s-au zis despre închiderea noastră în cămările proprii[3], sunt ca urmare ale poruncii: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte lucruri se vor adăuga întru voi” (Mt. 6, 33).

Bineînţeles că El nu a spus: căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi apoi căutaţi şi toate celelalte lucruri. Ci: „toate celelalte lucruri”, a zis El, „se vor adăuga întru voi”.

Căci acestea s-au zis [şi se vor adăuga lor], chiar dacă acelea nu sunt căutate de către ei.

Dar eu nu cunosc, dacă poate fi găsit cineva, care este Drept şi care să spună că nu caută ce este cel mai serios de cerut lui Dumnezeu şi pe care îl poate primi de la El.

Sfânta Euharistie e Pâinea noastră zilnică. Necesitatea împărtășirii zilnice

26. Dar cu privire la Sfintele Taine ale Trupului Domnului, această ultimă consideraţie trebuie să ocupe mintea celor care gândesc, că noi am primit o regulă de rugăciune de la Domnul, pe care nu trebuie să o călcăm, nici prin adăugarea a ceva şi nici prin omitere.

Şi pentru aceia care nu pot să ne pună o întrebare, însă de mult timp ea există în părţile Răsăritului, le răspund:  deşi nu se împărtăşesc zilnic la Cina Domnului, această Pâine este numită cea de toate zilele.

Şi de aceea, ei pot fi aduşi la tăcere şi nu se pot apăra în această problemă, gândind-o în acest fel ca şi când ar fi conformă cu autoritatea Bisericii.

Fiindcă ei fac aceste lucruri fără scandal şi nu sunt învăţaţi, de cei care conduc Bisericile lor, cu privire la modul unde duce acest lucru, ca și când pentru această neascultare ei nu ar fi condamnaţi.

Şi acestea dovedesc faptul, că cei din aceste părţi, nu au înţeles care este pâinea cea de toate zilele.

Şi, ca atare, vor fi acuzaţi de comiterea unui mare păcat. Căci nu au făcut nimic ca să se primească zilnic acest lucru[4] ci, după cum s-a spus, acesta nu este un argument ca prezenta situaţie să se extindă, din acele părţi, şi în altele[5].

Împărtășirea zilnică și necesitatea de a spune de mai multe ori rugăciunea „Tatăl nostru” după ceea ce ne-am împărtășit

Şi în acest caz, aşadar, trebuie să se spună – fără a fi o îndrăzneală – că noi se cuvine nu numai o dată să rostim rugăciunea Domnului sau cel puţin odată, ci să o spunem de două ori sau de trei ori după momentul în care noi ne facem părtaşi Trupului Domnului.

Facem rugăciune după împărtășirea euharistică pentru a rămâne în harul primit

Căci cum putem fi noi liniştiţi, dacă nu ne rugăm în orele care mai rămân din acea zi? Căci noi nu putem fi mult timp capabili să zicem: Dă-ne nouă pe aceasta de azi, pe care noi am primit-o deja.

Ci cerem să ne facă vrednici, ca să nu fim furaţi de rodul Sfintelor Taine pe care l-am primit nici pentru ultima parte a zilei.

Pâinea noastră zilnică sunt și învățăturile dumnezeiești

27. De aceea, rămâne ca noi să înţelegem pâinea cea de toate zilele şi într-un mod duhovniceşte, după cum am spus, referindu-se şi la învăţăturile dumnezeieşti.

Căci noi se cuvine să le contemplăm şi să ne nevoim zilnic pentru acestea. Şi vom avea astfel respect faţă de aceste cuvinte ale Domnului: „Lucraţi pentru mâncarea care nu piere” (In. 6, 27).

Fiindcă mâncarea aceasta e numită „hrană zilnică” la timpul prezent, ca una care, în tot timpul vieţii noastre celei trecătoare, este necesară, în înţelegerea că zilele trec dar vin altele.

Avem nevoie de cele duhovnicești cât și de cele trupești

Şi, într-adevăr, atât de mult doreşte sufletul ca toate să-i fie puse la dispoziţie, încât acum e în cele de sus, acum e în cele de jos.

Adică acum doreşte lucruri duhovniceşti, acum pe cele trupeşti. Și, în acest fel, uneori el doreşte să se hrănească cu mâncare, iar alteori suferă de foame, fapt pentru care pâinea îi este necesară în mod zilnic.

Căci omul flămând se poate reface prin mâncare şi cel care este căzut la pământ se poate ridica din nou[6].

Astfel, trupul pe care îl avem în această viaţă, ca să spunem aşa, înainte ca acesta să se transfigureze, se reface prin mâncare, căci altfel simte cum se pierde.

De aceea şi sufletul, prin înţelegerea dorinţelor temporare, se susţine ca să nu se piardă, prin străduinţe[7] după Dumnezeu, fiind astfel reîntremat/reînvigorat prin hrana învăţăturilor Sale.

„Astăzi” în înțelesul de: întreaga noastră viață pământească

Mai mult, s-a zis: „Dă-ne nouă acestea astăzi”. Și această lungă perioadă de timp e numită „astăzi”, adică în această viaţă pământească.

Pentru că vom fi îmbogăţiţi, din destul, cu hrană duhovnicească, după această viaţă, în veşnicie.

Dar nu va mai fi numită atunci: Pâinea cea de toate zilele, fiindcă acolo, această fugă a timpului, din care cauză zilele se succed unele după altele, nu mai poate fi numită: „azi”, căci o zi, care să treacă, nu va mai exista.

Însă s-au zis acestea: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Meu” (Ps. 95, 7). Şi acest cuvânt a fost tâlcuit în Epistola către Evrei (Cf. Evr. 3, 7, 15; 4, 7). Căci tot acest timp îndelungat e numit „astăzi”.

Şi avem aici o expresie care trebuie înţeleasă la fel ca: „Dă-ne nouă aceasta astăzi”.

Resublinierea celor trei înțelesuri ale „pâinii zilnice” din Rugăciunea Domnească

Dar dacă cineva doreşte să înţeleagă învăţătura dinaintea noastră ca referindu-se la hrana care este necesară trupului sau ca Sfintele Taine ale Trupului Domnului, noi trebuie să luăm toate trei înţelesurile deopotrivă.

Căci acestea s-au zis, ca noi să cerem pentru toate acestea, o singură dată, această pâine zilnică, deopotrivă pâinea necesară pentru trup, cât şi vizibila Pâine sfântă, dar şi duhovniceasca pâine a cuvintelor lui Dumnezeu.

---

[1] Această afirmaţie a Dumnezeiescului Augustin ne îndreptățește să gândim faptul, că în comunitatea sa se practica împărtăşirea zilnică sau că împărtăşirea zilnică e posibilă, e necesară, pentru că avem nevoie, în mod zilnic, de Pâinea care Se coboară din cer, adică de Domnul.

[2] Astfel, după Prea Sfinţia sa, „pâinea cea de toate zilele” are trei semnificaţii:

1. Toată mâncarea trupească, care menţine viaţa fizică.

2. Sfintele Taine, care pot fi luate zilnic, dacă iubeşti pe Dumnezeu cu înfocare şi care sfinţesc şi sufletul şi trupul.

3. Cuvintele lui Dumnezeu, care sunt hrană dumnezeiască pentru suflet.

[3] De rugăciune.

[4] Sfintele Taine.

[5] Dumnezeiescul Augustin atrage atenţia aici, la modul foarte apăsat, că în unele părţi răsăritene ale Bisericii celei una nu exista practica împărtăşirii zilnice.

Dacă nu se împărtăşesc zilnic acele comunităţi bisericeşti răsăritene, trage el concluzia, înseamnă că nu au înţeles că pâinea cea de toate zilele, din Rugăciunea Domnească, tocmai la acest lucru se referă.

E demn de remarcat această poziţie tranșantă, categorică a Dumnezeiescului Augustin faţă de problema împărtăşirii cu Sfintele Taine.

[6] Dar după cum omul se reface prin mâncare, cu atât mai mult omul se întăreşte, se reface prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Hristos e întărirea oricărui om. Dar trebuie să te întăreşti crezând în El şi aşteptând totul de la El.

[7] Asceza, nevoinţa e o suma de strădanii divino-umane prin care înaintăm în viaţa evlavioasă.

 

Dumnezeiescul Augustin al Hipponei

Predica de pe munte a Domnului nostru

Traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Cartea a doua. Capitolele  6 şi 7 de la Sfântul Apostol Matei

Capitolul al 7-lea